Din culisele unui eveniment de suflet (I)

Cover event 25 Sept

Au trecut 10 zile de la evenimentul din 25 Septembrie si privind retrospectiv, constientizez, din nou, ca daca iti propui ceva din tot sufletul si pui pasiune, nu prea are cum sa nu iasa bine.

Recunosc: am avut emotii mare intrucat a fost primul eveniment de natura sociala pe care l-am organizat (anterior, prin prisma fostului job in corporatie, am organizat si coordonat cateva zeci de workshop-uri si training-uri cu specific predominant tehnic). Sa citez o prietena draga: “ai trecut cu brio examenul!”

Samanta acestui prim eveniment a fost sadita de Dr. Paul Pirtea care, in luna Iulie, mi-a propus sa vina, pro bono, sa vorbeasca pacientelor care au endometrioza.

Organizarea acestei actiuni de informare mi-a reconfirmat ceea ce stiam deja: networking-ul, conexiunile formate in timp cu diversi oameni, comunicarea sunt ingrediente care ajuta enorm si genereaza efecte nebanuite :).

Toate acestea m-au ajutat sa pun la punct un eveniment pentru care singurele sponsorizari obtinute au fost de la Sloop si Eden Spa … carora le multumesc si pe aceasta cale.

Gratie directoarei hotelului Golden Tulip Bucuresti (pe care am intalnit-o la un eveniment de networking feminin) am reusit sa gasesc o sala intr-o locatie centrala, la un pret foarte bun (multumesc echipei Hotelului Radisson Blu pentru sprijinul acordat!)

In promovarea evenimentului am beneficiat de ajutorul unor oameni extraordinari: Iozefina Tudor, Stefan Vadineanu, Marina Rasnoveanu, Izabela Panescu, Dominique Iancu si cateva prietene cunoscute in lumea blogging-ului. Tuturor le sunt recunoscatoare! Eforturile noastre convergente au “adus”, in Sala Caleano a Hotelului Radisson Blu, peste 40 de femei si … un domn care a dorit sa fie alaturi de iubita (felicitari!).

La succesul serii au contribuit din plin si prezentarile sustinute de catre Amalia Savinescu si invitata – surpriza, venita special de la Timisoara: Diana Vitan Martinas.

Asupra continutului prezentarilor voi reveni intr-un articol separat.

Rasplata cea mai draga pe care am primit-o in urma acestui eveniment este reprezentata de mesajele trimise de participante; redau doar cateva:

“…  multumesc pentru ca ai facut posibila aceasta intalnire. Am aflat lucruri noi, am intalnit oameni frumosi!”

” Am ajuns in seara asta si sunt extrem de fericita ca am avut sansa sa particip!”

“Mulțumesc mult , Gabriela. A fost emotionant dar si util.O sa tin legatura cu tine. Mi-a prins foarte bine intalnirea asta.”

Sunt cuvinte, emotii, care ma determina sa continui, cu incredere, pe aceasta noua carare aparuta in viata mea. Sanatosi sa fim!

 Un om drag imi spunea, de curand, ca a oferi fara sa astepti ceva in schimb genereaza o bucurie care nu se compara cu nimic altceva. Adevarat!

Suntem ceea ce oferim, iar daca putem ajuta, de ce sa nu o facem?

 

 

S.O.S. Endometrioza – identitate vizuala

profile imageProbabil, privind fotografia de mai sus, va intrebati ce reprezinta.

Sunt pasari delicate, dar puternice, care zboara si se insotesc in fiecare an, calatoresc si revin in fiecare primavara in cuibul din care plecasera cu un an in urma.

In Februarie 2017, gandindu-ma cine ar putea sa ma ajute in crearea identitatii Asociatiei S.O.S. Endometrioza, randurile citite despre ei, pe Facebook, m-au condus la actiunea fireasca de a-i scrie Adrianei Liute de la Storience (https://www.facebook.com/Storience/). Norocul face ca Adriana sa imi fost colega la un fost loc de munca astfel incat dupa ce i-am explicat cine suntem si ce ne dorim, cu deschiderea si generozitatea care o caracterizeaza, Adriana a acceptat, pro bono, sa ne ajute. Ii multumesc echipei Storience si cu acest prilej pentru ceea ce au realizat cu inima deschisa! Nu este intamplator motto-ul pe care si l-au ales “Branding for Good”!

Din munca creatorilor de la Storience a aparut, acum o saptamana acest stol colorat de pasari care a devenit logo-ul Asociatiei S.O.S. Endometrioza.

Am incredere ca noua identitate vizuala va sprijini demersurile viitoare ale Asociatiei care se dezvolta, cu pasi marunti, dar siguri.

Pentru persoanele care vor sa sustina stolul, voi publica in zilele urmatoare, Formularul 230 prin care puteti alege sa virati 2% din impozitul anual pe veniturile din salarii si pensii din 2016 pentru sustinerea acestei cauze.

„Singura noastră putere veritabilă este aceea de a-l ajuta pe celălalt.“ (Dalai Lama)

Formular 230_Endo

Primul proiect SOS Endometrioza

pliant-Endometrioza-sim1 (1)

Martie: prima luna de primavara, moment propice unor noi inceputuri.

Martie: luna dedicata cresterii constientizarii, la nivel mondial, asupra endometriozei.

Nu este, asadar, o intamplare ca tot in luna Martie a vazut lumina tiparului primul proiect al Asociatiei SOS Endometrioza: un pliant cu informatii generale despre aceasta afectiune.

Va voi povesti intr-un alt articol unde ne aflam cu Asociatia si cum ne puteti sustine daca doriti.

La “conceperea” pliantului:

– continutul a fost redactat de: Marina Rasnoveanu, doctorul Paul Pirtea, Iozefina Tudor si subsemnata;

– grafica si tiparirea au fost asigurate, pro bono, de inimosii de la “Agentia de Print” (http://www.agentiadeprint.ro/)

Ne-am dorit un document care sa fie usor de parcurs si inteles de catre un public cat mai larg, persoane care sa nu fi auzit neaparat inainte despre endometrioza. Intentia noastra este de a detalia, ulterior, informatiile intr-un material complex.

Daca in acest prim format tiparit am promovat doar un numar restrans de surse medicale, site-uri, ne propunem ca in viitor sa extindem aria de colaborare.

Pana in acest moment, pliantele au fost distribuite in cateva locatii din Bucuresti si Ploiestiurmand sa continuam distributia in cabinete medicale, companii cu un numar mare de salariate, scoli, universitati.

Pliantul a fost tiparit in 2.000 de exemplare asa incat daca exista solicitari din tara, va rog sa imi spuneti si va pot expedia prin posta.

Cu fiecare pliant citit, numarul persoanelor care afla despre endometrioza creste!

 

 

Cum m-am intalnit cu Mindfulness-ul

920150705_115941

“Echilibrul – la distanta egala intre dorire si respingere, in mijlocul atentiei clare, neclintit de vruturi si nevruturi, cuprinzand dintr-o traire tot ceea ce exista. E de-ajuns.” (Daniela Andreescu – “Acvariul din ocean. Mindfulness ca stil de viata)

Da: echilibrul, in cautarea lui ma aflam in toamna anului 2012 cand am decis sa ma inscriu la cursul “Cum construim Echilibrul interior: atelier de dezvoltare personala”. Aveam sa intalnesc atunci o persoana pe care o apreciez si indragesc tare: Daniela Andreescu. Nu stiam la acea vreme cat de frumos urma sa imi “atinga” Viata.

In Februarie 2013, plecam spre Copenhaga in urma obtinerii, prin concurs, a unei pozitii de manager in cadrul companiei unde lucram pe atunci. Plecam din Romania crezand ca daca “schimbi locul, schimbi norocul” si ca acolo aveam sa imi gasesc fericirea. Dupa cum povesteam intr-o postare mai veche, nu avea sa fie asa. Urma sa traiesc o experienta existentiala transformatoare, pentru care sunt recunoscatoare intrucat m-a ajutat sa me redescopar si sa “cresc” atat de frumos (zic eu).

Nu mai reiau randurile scrise anterior. Adaug, doar ca in perioada in care mi s-a pus diagnosticul de endometrioza si mi s-a spus ca singura solutie este interventia chirurgicala, pe Facebook, era anuntat de catre Daniela (cu care ma imprietenisem virtual pe parcursul Atelierului organizat de Fundatia Calea Victoriei) un retreat de mindfulness in Toscana. I-am scris comunicandu-i ca vreau sa particip. In Ianuarie 2014 cand medicul anestezist mi-a spus (inainte sa fiu “adormita” pentru operatie) sa ma gandesc la ceva frumos, gandul meu a zburat la Toscana si dealuri in razele Soarelui (asa mi-o imaginam eu).

Multumesc Divinitatii pentru tot ceea a urmat (unele: experiente dificile, altele, multe – intamplari frumoase, toate laolalta “transformatoare”). Si, da: Happy Mind Retreat “La Chiara Di Prumiano” reprezinta un moment care a contribuit la “cladirea” Gabrielei de acum!

In Iulie 2014, intr-un cadru de poveste, inconjurata de oameni minunati, aveam sa intru in contact, pentru prima data, cu notiunile de Mindfulness si Meditatie, “doua cuvinte-fiinta, care isi gasesc sensuri si interpretari diferite de la un om la altul, pornind de la propriile trairi.”

dsc03692

Pe parcursul saptamanii la Prumiano, vorbind despre Iubire, Fericire / Nefericire, Stres, Bunavointa, Compasiune, dobandeam noi instrumente de cunoastere de Sine si modalitati de gestionare a gandurilor, emotiilor, atentiei. Am trait atunci ceea ce am denumit “starea Prumiano”.

Am invatat ca, prin integrarea starii de Mindfulness in viata cotidiana, vom fi mai prezenti la ceea ce ni se intampla, vom putea alege gandurile care ne sunt de folos, mentinandu-ne echilibrul interior. Meditatia este practica care sustine cultivarea starii de Mindfulness. “Meditatia nu schimba lucrurile din mediul exterior, ci ne invata ce suntem si cum existam. Cand avem mintea limpede, putem alege un mod de viata benefic.”

Dupa aceasta prima intalnire cu Mindfulness-ul si Meditatia, am continuat practica mergand la serile de meditatie organizate de Centrul Seeds for Happiness unde Daniela Andreescu si Mihai Popa-Radu ne-au ghidat spre intelegerea si aprofundarea acestor practici.

In prezent, recunosc: practic arareori meditatia, insa am ajuns (indraznesc sa afirm) sa actionez cu mult mai multa constienta, prezenta, atentie decat in urma cu trei ani. In acest fel, multe intamplari frumoase s-au petrecut si multi oameni luminosi am cunoscut! Am ajuns sa apreciez si sa ma bucur de lucruri simple: Cerul in decursul zilei, culorile catifelate ale unei flori, sa urmaresc cu bucurie de copil deschiderea unui boboc de orhidee.

“Simplitatatea existentei cuprinde atat de multe. In liniste le putem privi pe toate.”

Daniela iti multumesc!

Endometrioza m-a ajutat sa ma imprietenesc cu mine

 

Pana la inceputul anului 2014 am trait, am simtit si am gandit in dezacord cu mine insami. Am trecut prin viata absenta, m-am lasat purtata de actiuni, de evenimente din exterior, de parerea oamenilor din jurul meu si mi-am neglijat trairile interioare. Exista o deconectare de sine.

Asteptam ajutor din exterior, de la sora mea, de la prieteni. De un an si jumatate am inteles si cred cu tarie ca tot ceea ce percepem in si din exterior este, de fapt, reflectarea fiintei noastre.

Si da, este adevarat ca anumite situatii se repeta in mod ciclic pana cand constientizam nevoia de schimbare.

Eu am inteles aceasta nevoie in urma unui eveniment dureros. Acum 4 ani spuneam familiei si prietenilor ca vreau sa plec din tara, ca Romania nu imi poate oferi ceea ce imi doresc.

Si, ca o confirmare a vorbei din batrani: „Ai grija ce-ti doresti pentru ca ti se poate intampla”, am cautat oportunitatea, iar in ianuarie 2013 eram „fericita” castigatoare a unui concurs ce a avut drept premiu o pozitie de manager in domeniul financiar, in Copenhaga.

Urma sa traiesc o experienta „transformatoare” ce avea sa reprezinte o treapta catre auto-cunoastere.

Iata-ma asadar aterizand pe pamant danez. Eu, doua valize verzi si un laptop rosu.

Inceputul a fost interesant, descopeream locuri si oameni noi, studiam si limba daneza, pe care nu o consider ca fiind cea mai usoara si melodioasa. Eu sunt iubitoare de limbi latine (spaniola este cap de lista).

In cateva luni insa, dorul de tara a aparut. Schimbarile in lant (tara, cultura, clima), absenta familiei, job-ul nesatisfacator au adus tristete, nopti nedormite, intrebari fara raspuns.

Mahnirea sufleteasca avea sa se reflecte in plan fizic.

Astfel, in octombrie 2013, in urma unui control medical, mi s-a comunicat ca am un chist endometriozic de 9 cm pe ovarul stang si doar interventia chirurgicala este solutia. Am plecat din tara cu o teama cumplita de operatie.

Frica care m-a insotit in lunile ce au urmat, gandurile nu tocmai pozitive, au alimentat si au determinat inrautatirea starii mele de sanatate. Generam, prin modul de gandire, ceea ce avea sa urmeze.

In ianuarie 2014 am fost operata de urgenta, ca urmare a unor complicatii, iar la o luna dupa acea interventie, insotita de sora mea, am revenit ACASA.

In avion, inainte de aterizarea la Bucuresti, am trait o emotie puternica, am plans de bucurie ca ma intorc in tara mea! Traisem lectia strainatatii si nu mi-o mai doream.

Au urmat luni in care am luptat cu mine sa-mi revin. Frica care ma coplesise pe parcursul bolii lasase urme.

Am avut marele noroc sa am alaturi oameni dragi care m-au ajutat enorm. Invatam, zi de zi, cate ceva nou despre mine. Cresteam cu pasi siguri.

Cautam diverse metode care sa ma ajute.

In august 2014 am ajuns in Toscana, ca participant la ceea ce s-a numit „Happy mind retreat”. Acolo am intrat in contact cu mindfulness-ul si meditatia, unelte ce s-au dovedit esentiale in procesul de „citire” a starilor, emotiilor, gandurilor proprii.

Incepeam sa inteleg ca exista o relatie puternica intre starile interioare si evenimentele exterioare.

Asa mi-am dat seama ca episodul dureros al bolii m-a ajutat sa ma redescopar si sa devin Gabriela de acum, cea cu pofta de viata, zambitoare, bucuroasa de fiecare noua zi. Gabriela care nu se mai plange cand ploua zile in sir.

Am invatat sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce sunt si ceea ce am.

Privind retrospectiv, mi-am dat seama ca in ciuda bolii nu m-am intrebat si nici nu am intrebat Divinitatea: „De ce eu?” Parca intuiam ca acel eveniment dureros avea sa fie pasul pe drumul transformarii de sine.

Acum, la mai bine de doi ani de la acea experienta, sunt recunoscatoare si bucuroasa ca am reusit sa cresc, sa ajung sa-mi fiu propria ancora, sa ma iubesc si sa am mare incredere in mine.

Am ajuns sa ma traiesc si nu sa fiu traita de stari, de ganduri toxice.

Pas cu pas, folosind diverse unelte (psihoterapia, mindfulness, meditatie, hatha yoga) am invatat despre mine.

Am reusit sa imi schimb tiparul de gandire.

Acum las pur si simplu gandurile sa curga atunci cand apar.

Am inceput sa practic auto-observarea constienta.

Si asta ma ajuta mult in identificarea gandurilor, a credintelor, a starilor care imi afecteaza echilibrul interior.

Am ajuns sa fiu in dialog cu mine, pe un ton prietenos, fara critica.

Este incredibil cum schimbarea din mine a generat si in exterior „lumina”.  De cand sunt noua Gabriela am atras si atrag in jurul meu oameni luminosi si intamplari frumoase.

Este evident ca ceea ce sunt ACUM se oglindeste in jur!

Este fabulos sa simti, pur si simplu, asezarea fireasca a intamplarilor atunci cand iti lasi mintea libera, neincarcata cu deseuri. Da, suntem creatorii propriului vis si a propriei realitati!

dsc03578