Burn In, Burn On, Burn Out!

Although the concept of occupational burnout originated in the 1970s, it was only in 2019 the World Health Organization finally included burnout in its International Classification of Diseases, describing it as “a syndrome conceptualized as resulting from chronic workplace stress that has not been successfully managed.” This definition acknowledged that burnout is more than just an employee problem; it’s an organizational problem that requires an organizational solution.

Unfortunately, the majority of corporations has put the burden of solving the problem on the shoulders of individual employees. There is a desperately need of upstream interventions, and I feel this need every time one of my connections from the corporate world shares his / her feelings in / outside the coaching and mentoring sessions.

Malaise, burnout, depression, stress — all of these were here before COVID-19, but now they are getting worse.

By April 2020 places of employment for 81% of the global workforce were fully or partially closed and a huge mass of employees began doing their tasks from home. This unexpected, unplanned experiment made the burnout much, much worse.

The feeling of constantly being “on” made people feel exhausted, both physically and emotionally. The current crisis contributes to burnout in ways that just working from home during a normal time wouldn’t. Most of us are trying to do everything—work, exercise, relax, socialize—in a space we didn’t previously use for all these things. 

Yesterday, one of my recent connections was telling me: „The lobby of our small apartment became, since March 2020, the place of networking with my two teenagers kids and my husband during our breaks… My kids are attending the online classes from their bedroom, my husband and I are sharing the kitchen and living room for work…”

Some weeks ago, a mentee was telling me that she begun to have dreams about work at night…

Margaret Wehrenberg, an expert on anxiety and the author of the book “Pandemic Anxiety: Fear, Stress, and Loss in Traumatic Times” said:

“When people are under a long period of chronic, unpredictable stress, they develop behavioral anhedonia, meaning the loss of the ability to take pleasure in their activities.

Natasha Rajah, a professor of psychiatry at McGill University said the longevity of the pandemic had contributed to a sense that time was moving differently: 

“There’s definitely a change in how people are reporting memories and cognitive experiences. They have fewer rich details about their personal memories, and more negative content to their memories. People may be having a harder time forming working memories and paying attention, with “a reduced ability to hold things in their minds, manipulate thoughts and plan for the future.”

Teaming up with several professionals, Jennifer Moss – journalist, author, speaker and workplace expert, created a survey that analyzes the state of burnout and well-being during Covid-19. With support from Harvard Business Review, they gathered feedback from more than 1,500 respondents in 46 countries, in various sectors, roles, and seniority levels, last autumn. 

The statistics spoke by themselves showing that burnout is a GLOBAL PROBLEM:

  • 89% of respondents said their work life was getting worse.
  • 85% said their well-being had declined.
  • 56% said their job demands had increased.
  • 62% of the people who were struggling to manage their workloads had experienced burnout “often” or “extremely often” in the previous three months.
  • 55% of all respondents didn’t feel that they had been able to balance their home and work life.
  • 25% felt unable to maintain a strong connection with family, 39% with colleagues, and 50% with friends.
  • Only 21% rated their well-being as “good,” and around 2% rated it as “excellent.”

The same study shows that millennials have the highest levels of burnout, mainly due to having less autonomy at work, lower seniority, and greater financial stressors and feelings of loneliness. 

How did we get here? 

Jennifer Moss is mentioning some of the major causes in her book „The Burnout Epidemic”, published by Harvard Business Press this January.

Overwork was the most-cited reason for burnout and decreased well-being. A research from Gallup (from March 2020) has shown that the risk of occupational burnout increases significantly when an employee’s workweek averages more than 50 hours, and rises even more substantially at 60 hours. 

Some organizations saw the value of allowing employees more flexibility, but too many did not! Childcare options were limited, with day care centers and schools closed and grandparents separated from their extended families. 

Allowing more meetings and unhealthful levels of screen time.

According to Steven Rogelberg of UNC Charlotte, who wrote The Surprising Science of Meetings, pre-Covid-19 studies showed that about 55 million meetings a day were held in the United States alone and that U.S. organizations wasted $37 billion annually because most meetings were unproductive.

Now, we are also suffering of Zoom burnout…It is a fact that video calls are actually harder on us physically and mentally because our brains find it more challenging to process nonverbals like facial expressions and body language.

The pandemic was simply an accelerant for the extreme burnout levels we are experiencing today. In the first weeks of the pandemic, most of us were expecting it to end within a month or two. And, here we are, after almost 14 months, in the middle of what a Burnout Pandemic… If we do not take structured, solid actions NOW, we will face a total nightmare!

About actions, burnout stages, I intend to write in a follow-up article. 

By that time, I leave you with some signs based on which you can recognize the Work-From-Home Burnout and act before it is too late:

  • Going through mood changes like irritability, sadness, or anger 
  • Experiencing symptoms of depression, like hopelessness, loss of interest in things you used to enjoy, or fatigue
  • Feeling discouraged or apathetic about work
  • Getting poor sleep, experiencing insomnia, or having trouble falling asleep
  • Losing track of tasks
  • Not completing work on time
  • Drinking more alcohol than normal, or drinking to cope 
  • Experiencing physical symptoms like chest pain, headaches, increased illness, heart palpitations, dizziness or fainting, or gastrointestinal pain.

In case you want to connect with me for coaching sessions tackling burnout, please send me a message at: gabriela@innerpreneur.ro or cor@innerpreneur.ro

** References for the article: https://www.themuse.com/about, https://www.jennifer-moss.com/

Puterea din Albastru

“What sets you apart can sometimes feel like a burden and it’s not. And a lot of the time, it’s what makes you great.” —Emma Stone

Astăzi dimineață, când am ieșit afară, am văzut mult albastru… Și, nu era doar albastrul Cerului…

Nu am mai scris, aici, de multă vreme… Însă, probabil, trebuia să se întâmple astăzi grație culorii mele preferate pe care am descoperit-o în desenele unor copii speciali.

Astăzi, am învățat un lucru despre care nu știam: 2 APRILIE este ZIUA CONȘTIENTIZĂRII AUTISMULUI…

Cuvintele și desenele lor exprimă TOTUL, cu mult mai mult decât vorbele mele. Aleg doar să vă conectez cu frumosul din Ei!

Voi (despre) ce ați (re)-învățat astăzi?

*** Dacă veți dori să-i sprijiniți, aici o puteți face: https://autismartaadhd.ro/?fbclid=IwAR3E4Ghs_iFOoRMZwKGADj9fTTIZVNp-8BzAp2paSza6uS-2outzSSI_6Ow. Eu intenționez să-i vizitez dacă mi se va permite.

Sunt Kinga Varga, creator de moda, un suflet care iubeste ingerii.

“Tesuta din fire de matase, cashmir, organza, mohair sau  piele,  povestea KINGA VARGA se impleteste cu fire de traditie inceputa intr-un sat din Ardeal de catre bunicul pantofar si dusa mai departe la oras de catre tatal ce avea un atelier de croitorie in Satu Mare.”

Pe aceste randuri mi s-au oprit ochii cand am vizitat magazinul virtual Kinga Varga, prin noiembrie 2020. Cautam masti din bumbac si la o navigare pe net mi-au aparut ingerii marca Kinga Varga. In decembrie, am mers sa ridic mastile de la atelierul KV si usa mi-a fost deschisa chiar de ea, un om zambitor ca un soare. I-am marturisit atunci ca noi ne privisem ochi in ochi, prima data, la conferinta Epic Talk 2019. Atunci totul s-a petrecut rapid, insa la finalul anului 2020, am avut timp sa schimbam cateva cuvinte care au generat interviul de mai jos.

  1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Povestea mea a inceput in Atelierul tatalui meu, unde dupa scoala, fugeam printre masinile de cusut si  priveam cu nespusa uimire la  magia creata de oamenii minunati.

Ambitia care nu m-a lasat in pace a fost aceea de a deveni unul dintre designerii cunoscuti din Romania. Am urmat Liceul de Arte cu peripetiile aferente, apoi Universitatea de Design cu alte provocari, dupa care am inceput colaborari cu fabrici din Romania pe colectii de tricotaje.  

Au urmat multe prezentari de moda in tara si in strainatate, targuri interne si internationale. 

Am realizat colectii Unisex, de barbati, copii si am trecut de la Colectii de Tricotaje la Confectie ready-to-wear pentru femei.

Momentul magic a fost cand am creat brandul care imi poarta numele: Sunt Kinga Varga creator de moda, un suflet care iubeste ingerii.

De aproape 15 ani spunem, prin haine, povesti pentru cei care cred in lumea magica a ingerilor, in minuni si in miracole, in fapte bune si in gandire pozitiva, simplitate, feminitate, elegantă nonsalantă . Alegem întotdeuna materiale de calitate, croieli comfortabile și gândim fiecare piesa ca pe-o extensie a celei care o poarta, pentru ca stim ca stilul sta, de fapt, in curajul de-a fi liber si-n darul de a alege hainele create, parca, special pentru tine.

2. Cum ți-a venit ideea de a crea Atelierul?

Atelierul a venit ca o extensie a business-ului, de fapt este punctul de pornire al tuturor colectiilor. Aici petrec cel mai mult timp, si pur si simplu dupa atatia ani merg zilnic, cu drag, la Atelierul din centrul Bucurestiului. 

3. Cum iti „hranesti” creativitatea?

Din viata si momentele ei, zi de zi ma bucur de fiecare moment.

Intalniri, joaca, calatorii, detalii din arhitectura, muzica, dans. Clientele mele ma inspira si ma ghideaza in creativitatea mea. 

4. De unde îți iei energia?

Energie imi iau din visele mele, din ingerii care ma inconjoara, proiectele frumoase care iau nastere, din momentele mele de rasfat. Ma incarc cu energie numai la gandul ca scot un model nou, o colectie sau ca facem o escapada in Ardeal, sau cand imi vad copiii bucurandu-se din lucruri asa de marunte. 

5. Care sunt provocările din viața de antreprenor? Cum te-ai adaptat crizei din aceste luni?

Sa ma incojor de oameni buni, pozitivi sa imi setez obiective de atins. A fost un an bun pentru noi in care s-au deschis multe usi si care a adus alaturi de noi, o comunitate care a promovat designul romanesc, parteneri care ne-au sustinut in mod activ si nu in ultimul rand clientii care au sustinut o afacere locala.

6. Ce a devenit posibil pentru tine, dar nu era posibil cand aveai 20 de ani?

Intelepctiune, maturitate, experienta, familia.

7. O dorinta sau un vis pentru 2021?

Sa fim buni, sa ajutam, sa credem, sa visam, sa zambim 😊

Raspunsurile oferite de Kinga, jucausenia ei, precum si ingerii pe care-i aseaza peste tot, m-au dus cu gandul la vorbele lui Pablo Picasso:

Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână un artist şi după ce va creşte.

Radu Pasca: “…in vremuri cu provocari ies la suprafata caractere, noi oportunitati…”

Haideți să fim mai buni, mai înțelepți, mai bine informați, să nu răspândim vești negative, avem ocazia să apreciem ce suntem și ce avem. În puține cuvinte, viața e frumoasă!

Citatul de mai sus ii apartine lui Radu Pasca, un om luminos despre care am aflat prin intermediul surorii mele, Mihaela. Radu face parte din categoria oamenilor trecuti prin viata de la care ai ce să inveti si de aceea m-am gandit ca ar fi interesant sa-l iau la intrebari :)).

Iata ce si cum a raspuns. Sper sa va inspire si sa va vitaminizeze!

  1. Care sunt trei momente importante din viața ta la care te-ai opri pentru a ne spune cine ești?

Un moment important pentru mine, a fost decizia de a imigra din dorinta de a ma cunoaste mai bine, ma simteam in tara, cumva, limitat, pe vremea aceea eram angajat si nu imi mai doream acest statut. Eram intrigat sa ii vad pe cei care veneau din strainatate, acasa, de sarbatori, cu masini luxoase, cu haine de marca si cheltuiau cu usurinta mii de euro in cluburi. Am simtit nevoia de a explora locatii, tari si culturi diferite si sa construiesc o versiune mai buna a mea. Sa inteleg cum functioneaza lucrurile, in tari considerate avansate, gen Marea Britanie. 

Un al doilea moment a fost intoarcerea acasa, in orasul natal, dupa 3 de pribegie consideram ca eram pregatit sa ma intorc in Romania. De atunci savurez  fiecare moment petrecut in tara, am inceput s-o vad cu alti ochi. Am inteles datorita experientei acumulate ca ORICE este posibil ! Daca…si intervine de fiecare data, daca iti cunosti abilitatile, ai o motivatie, un scop si ai rabdare sa ajungi acolo. Am gresit mult, dar m-am studiat si prin suferinta, usor, in timp, am evoluat.

Un alt moment a fost  atunci cand am aflat ca voi deveni tata! Am devenit mult mai asumat si responsabil, era momentul in care nu am mai trait doar pentru mine. De adolescent mi-am dorit sa am copii, dar numai la 30 s-a intamplat miracolul ! 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum? Si De ce imobiliare? 

Unde sunt acum este inca o faza intermediara pentru a ma ajuta sa evoluez. Este pretul pe care sunt dispus sa-l platesc pentru a construi ceea ce imi doresc cu adevarat.

De ce in imobiliare? Pentru ca este domeniul in care am simtit ca pot sa aduc valoare adaugata datorita a ceea ce reprezint ca individ. Toata experienta de viata, toate locurile de munca, toate eforturile in antreprenoriat m-au ghidat catre ceea ce fac astazi. Sunt fericit aici. 

3. Care consideri că sunt cele mai importante realizări din viața ta de până acum? 

Faptul ca am o familie frumoasa si am sustinerea lor neconditionata este cea mai mare realizare. 

Relatiile pe care le-am dezvoltat cu oameni de exceptie este o alta mare  realizare. Faptul ca azi am niste parteneri care ma pun in valoare din nou , mare lucru! Contribuind si eu la viata celor din viata mea imi da o mare bucurie. Alaturi de oameni de exceptie imi construiesc visul. Sunt un tip norocos si sunt recunoscator pentru asta! 

4. Care sunt provocările vieții de antreprenor?

Antreprenorii sunt supusi mai multor provocari, dar intotdeauna pot sa aleaga, sa schimbe ceva, sa ajusteze, sa se consulte, sa se reinventeze daca este cazul. Antreprenorii sunt motorul oricarei economii. Cea mai mare provocare pe care o au antreprenorii este esecul, nu sunt pregatiti pentru el. Consecintele esecului pot sa aduca frustrari mari. Dar, odata antreprenor este greu sa te intorci la statutul de angajat. Am simtit-o pe pielea mea si nu a fost placut. Nu pentru ca imi doream neaparat sa fiu propriul meu sef, dar ca angajat apar frustrarile. O alta provocare a antreprenorilor ar fi asumarea de riscuri. Este obligatoriu sa iti asumi anumite decizii care pot sa te puna in dificultate, dar care te pot ajuta sa evoluezi. Lista poate continua; sunt foarte multe provocari.

5. Cum definești curajul?

Curajul apare cred eu ca un exercitiu al mintii. Depinde foarte mult de niste gesturi reflexe care apar la un moment dat in viata ta si care iti pot marca existenta. Curajul mai apare si cand esti la limita si trebuie sa iei decizia intr-o fractiune de secunda. Mai cred ca adrenalina pe care unii oameni o cauta, ii face sa fie curajosi. Cred ca acei oameni care fac lucruri uimitoare sunt ingeri aflati in locul potrivit la momentul potrivit. Fiecare decizie , fiecare DA sau NU, este un act de curaj. Trebuie evaluat dozajul :)).

6. Trăim vremuri interesante, provocatoare; la ce resurse interioare apelezi pentru a-ți menține starea de bine?

Iubesc aceste vremuri, in vremuri cu provocari ies la suprafata caractere, noi oportunitati, vizionarii. Atunci cand este greu vezi mult mai clar cine este aproape de tine, cine crede in tine ca om si in viziunea ta si iti acorda sustinerea de care ai nevoie sa reusesti in proiectele tale! Ma consider extrem de norocos sa fac parte dintre antreprenorii acestor vremuri. 

7. Daca ar fi să privești Viața ca pe o călătorie, unde crezi că te afli, acum, pe acest drum?

Perioada de acum este cea mai frumoasa perioada din viata mea! Nu pentru ca sunt cu mai multi bani in cont, ci pentru ca azi savurez fiecare experienta care m-a ajutat sa constientizez ca nimic nu a fost intamplator in parcursul de pana acum. Fiecare incercare a avut rolul ei, atat pe plan personal cat si in afaceri. Muncind de la 14 ani am avut multe experiente din care am invatat, important este sa te analizezi si sa vezi ce puteai face mai bine. 

Atata timp cat ai un scop clar si actionezi in fiecare zi pentru a-l atinge, cu siguranta fiecare din noi va ajunge la destinatie. 

8. O întrebare pe care ai fi dorit să o primești în interviurile de până acum, dar nu s-a întâmplat? 

Cred ca ar fi: Ce ai invatat din afacerile tale si le recomanzi si altor antreprenori? 

Niciodata sa nu se multumesca cu putin, asa cum iti setezi obiectivul pe masura vor fi si rezultatele. 

Sa nu renunte la visul lor, pentru ca vor fi frustrati tot restul vietii. Parcursul catre atingerea obiectivului este foarte palpitant si plin de invataturi. Atat pe plan personal, cat si profesional sa fii antreprenor inseamna evolutie. 

Sa fie in permanenta creativi! Sa se comporte cu cei din firma lor ca si cu niste parteneri, pentru una din motivatii vine din umanitate, doar pe urma vine partea financiara. Chiar daca nu toate afacerile vor avea succes un antreprenor nu trebuie sa renunte ! Cred cu tarie ca antreprenorii unei tari sunt motorul care sustine partea economica a unei tari. Cum poti contribui mai bine la o schimbare daca nu inovand si contribuind la o schimbare pozitiva in tara ta? Schimbarea vine de la fiecare dintre noi! 

Posibil sa ne mai intalnim cu Radu si cu alte ocazii intrucat amandurora ne place sa facem lucruri frumoase, sa aducem lumina oamenilor din jurul nostru.

“Creativitatea ma va insoti sa pot ajuta si alti oameni sa isi spuna povestea, sa ajunga la alti oameni.”

Intoarce-te mereu in centrul inimii tale, acolo sigur vei gasi de fiecare data, pacea.

Elizabeth Gilbert

Spune povesti cu atitudine, iubeste cafeaua, are stil, curaj si … Dar, mai bine, haideti sa o cunoastem pe prietena mea, Mari, prin intermediul unor intrebari la care mi-a raspuns cu bucurie, tocmai din Dubai. Noi am fi vrut sa depanam povestile la o cafea aburinda, si nu virtual, dar… poate se intampla magia anul viitor!

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca ne să spui cine ești?

Bine te-am gasit, Gabriela si ma bucur ca m-ai invitat la tine Acasa!

Cele mai importante momente in viata unei femei sunt atunci cand se descopera sau se redescopera. Uitandu-ma inapoi pot spune ca primul moment a fost cel cand am devenit mama, pentru schimbarea profunda a perspectivei si pentru felul in care am invatat sa imi ascult instinctele si intuitia. Atunci am inteles profund ce inseamna o legatura indestructibila, dar si responsabilitatea. Iar de atunci, toate etapele prin care fiica mea a trecut si trece in procesul de a deveni femeie, ma fac sa redescopar si sa inteleg propria mea evolutie si esenta feminitatii. Si ma bucur chiar si de momentele ei rebele pentru ca stiu ca acolo arde flacara instinctuala feminina.

A doua oprire, cea care mi-a aratat abrupt si fara menajamente ca este important sa traiesc momentul este legata de cele 2 operatii consecutive cauzate de endometrioza. A fost clipa in care am stiut ca sunt un om puternic si ca acceptarea cu demnitate este primul pas pentru a merge mai departe. Nu vreau sa imi imaginez daca acesta era lamentarea.

Si, in sfarsit al treilea moment este cel al curajului si vulnerabilitatii. Acum 2 ani si jumatate am ales sa plec din tara si sa incep o experienta noua intr-o cultura si civilizatie diferita, impreuna cu familia mea. 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum? 

Cu siguranta atitudinea, faptul ca sunt deschisa la nou, curiozitatea si inflacararea berbecului.

3. Cand si cum ti-a venit ideea de a crea blogul tau “aramiu”?

Blogul meu, Copper Attitude a luat nastere acum patru ani, inflacarata de gandul ca voi avea un loc al povestilor si emotiilor mele. Desi l-am vrut un blog de travel, formatul lui s-a pretat mai bine la povesti despre experiente, gusturi si invitati.

4. De unde îți iei energia?

Energia mi-o iau tot de acolo unde o si descarc, din scris, din povestile pe care le scriu, prin fotografiile facute, din flacara interioara de a incepe ceva nou.

5. Cum te impaci cu viata departe de tara natala?

Eu ador experientele, imi place sa vad locuri noi, sa iau contact cu situatii diferite de cele cu care ma simt confortabil. A fi departe de tara poate fi uneori coplesitor pentru ca acolo am o parte a familiei, acolo am lasat prieteni, acolo am culorile toamnei si gusturile copilariei. Dar, cum traim in era digitala, nimic nu imi este prea departe, sunt conectata permanent la realitatea din tara, chiar daca nu ma uit o zi la stiri. Cred ca m-am adaptat usor la stilul global de a trai iar atunci cand ii ai pe cei dragi alaturi de tine, oriunde ai fi, te simti acasa.

6. Cum iti hranesti creativitatea?

Cum spunea Elizabeth Gilbert in Lectii de magie, creativitatea este o forta care vrajeste. Si, indiferent cat de pregatit ai fi saptamana viitoare si ai putea face totul perfect, este mult mai important si mai stralucit sa incepi acum, cu ce ai in acest moment. Si ca perfectionismul este o capcana. Acest lucru l-am vazut cand incercam sa citesc, recitesc si re-recitesc articolele care nu imi pareau perfecte. Si pe care nu le puteam publica sperand ca poate maine sunt mai inspirata. O abordare gresita, de auto-sabotare. Dar, de cand am facut conexiunea cu experientele mele anterioare si am inceput sa imi spun ca acest moment este cel mai bun, un articol bun acum a fost mai bun decat un articol perfect saptamana viitoare.

Cred ca eu imi hranesc creativitatea prin curiozitate. Asa am reusit sa scriu articole cu teme din domenii care imi pareau initial inaccesibile si care au fost bine primite. Iar in fotografie cred ca am un fler in a prinde momente, stari si detalii. Si, chiar daca nu voi folosi fotografia in vreun articol sau in vreo postare, ea ramane o scanteie care imi hraneste creativitatea. Si, chiar daca in vremurile acestea cu greu mai poti fi original, autenticitatea, vulnerabilitatea cu care iesim in arena sunt izvoare pentru creativitate si evolutie. Apoi incerc sa nu pierd momentul cand inspiratia vine neasteptat si imi notez o idee sau un detaliu care poate da nastere unei povesti. Si tot asa, creativitatea ma va insoti sa pot ajuta si alti oameni sa isi spuna povestea, sa ajunga la alti oameni. Stii tu, puterea comunitatii!

7. Destinația preferată de vacanță?

Ah, sunt multe! Am pe blog si un travel bucket list cu locuri unde vreau sa ajung. Iubesc insa sa merg in Italia, Franta si Grecia pentru vacante. Acum daca ma intrebi as pleca sa vizitez Iordania si Iran si apoi m-as opri in Maildive pentru relaxare. Imi place sa visez!

8. O intrebare la care vrei sa raspunzi si pe care ai optiunea de a ti-o auto-adresa?

M-as intreba care ar fi acel lucru pe care as vrea sa il schimb in lume. Cred ca as vrea ca oamenii sa fie mai empatici, astfel nu i-ar mai judeca pe cei din jur, i-ar respecta, i-ar ajuta si i-ar dezvolta. Cred ca este singura cale de progres, impreuna!

9. Ce muzică te face să te simți acasă?

 Muzica limbii romane si ritmul inimii.

10. Cartea de pe noptieră sau autorul preferat?

Cartea de pe noptiera este Femei care danseaza cu lupii, scrisa de un psihoteraput, dr. Clarissa Pinkola Estes, iar autorul preferat este Elif Shafak. Bine…si Khaled Hosseini.

11. Pornind de la cartea lui J. Campbell „Eroul cu o mie de fețe”: unde te afli în călătoria vieții, draga Mari?

 Cred ca am primit deja ceea ce se cheama call of adventure si astept cu nerabdare sa pasesc pe calea a ceea ce autorul numeste the Initiation.

Mari iti multumesc pentru impartasiri si dupa cum ai spus si tu, ramane sa ne intalnim la cel putin o cafea cu ibric!

Power Coaching / Marketing through acrostics

Create whatever causes a revolution in your heart.

Elizabeth Gilbert

Playing with words, questions in meaningful ways.

Inspiration through words.

Creating novelty.

Using my imagination.


Nurturing a safe space.


Living fully.


I create acrostics for my brand and I am sure I can also create for yours, too!

I use acrostics in my solution focus coaching practice and I am eager to explore more!

If you want to experience the power of acrostics in coaching or / and marketing, send me a message at blagaelena35@gmail.com and I am sure we’ll have an inspiring and productive dialogue.

Serious art is born from serious play.

Julia Cameron

Andreea Popescu: “…aici inseamna oamenii pe care ii am aproape acum si toate lucrurile pe care le-am invatat.”

„Dacă te gândești la Univers ca la o vastă mare electrică în care ești scufundat și din care ești alcătuit, a te deschide către propria ta creativitate te schimbă din ceva ce saltă la întâmplare pe valurile mării într-o parte a acelui ecosistem ce funcționează mai amplu, mai conștient, mai cooperativ.”

Julia Cameron – „Cum să eliberezi artistul din tine. Calea artistului către o creativitate superioară”

Iubesc tot ceea ce este frumos, delicat, special, iar Andreea (pe care am cunoscut-o acum câțiva ani, într-un spațiu creativ din Bulevardul Lascăr Catargiu) declină frumosul prin mătăsuri, dantele, etc.. Am avut ocazia să-i ocup câteva minute dintr-o zi adresându-i câteva întrebări.

  1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Ajunsa de 2 saptamani la facultate in Bucuresti, l-am cunoscut pe sotul meu. Am negociat 4 luni cu parintii sa ne lase sa ne mutam impreuna. Am reusit.

Prima operatie de tumori pe ovare a fost la 20 de ani. Ultima in decembrie 2019.

Primul copil m-a insotit in burtica timp de 6 luni, la cursuri de design, la fiecare sfarsit de saptamana de munca, pe avion, si la toate activitatile de curs. Doar noi doi.

In 2016 am ales, si mai tarziu am inteles, sa fiu libera. Libertatea m-a costat business-ul, in forma in care incepuse sa prinda aripi. I-am dat noi sensuri pe masura ce anii au trecut, urmarind acea valoare pe care am pretuit-o mereu: „client first”.

  1. Cum ți-a venit ideea de a crea ZENYA?

La inceput, Zenya a fost o parte din numele firmei infiintate in domeniul beauty, primul meu business, o franciza in orasul natal. Anii au trecut, si am primit telefonul unei prietene care dorea sa vina la Bucuresti sa se inscrie la cursuri de design si sa doarma la mine. Am fost curioasa, m-am inscris si eu si am descoperit ca, de fapt, asta vreau sa fac. Au urmat 2 ani de pregatiri, cursuri si drumuri, pana sa il avem pe Filip si sa pun in practica ce am invatat. 

Domeniul s-a schimbat usor, de la primul nume, insa esenta ZENYA a ramas in tot acest timp. Pentru ca am reusit sa raman si sa transmit ZEN, indiferent de greutati, si nu au fost putine. Nu am stiut de la inceput cum va fi ZENYA, dar lucrurile s-au asezat in asa fel incat sa cred cu tarie ca vreau sa promovez desingul romanesc, si am facut-o cum m-am priceput mai bine.

  1. Cum iti „hranesti” creativitatea?

Am mai multe surse de „hrana”, nu m-am putut opri niciodata la una singura! 

Imi place sa cunosc si sa ating materiale noi si sa visez cu ochii deschisi imaginandu-mi ce as face cu ele. 

Imi place sa ma pierd in cate o sesiune de lucru manual sa vad ce broderie poate iesi, imi place sa fac intalniri „de studiu” cu prieteni din domeniu in care sa ne provocam pe anumite concepte, dar am si momente cand pur si simplu stau singura si privesc in gol, si visez. Cel mai des mi se intampla asta cand ma aflu la mare. 

In ultimii doi ani am avut o alta sursa care m-a hranit si creativ si sufleteste, si anume clientele care m-au lasat sa le desenez. Promiteam sa vin cu doua-trei propuneri, dupa intalnire, dar ma trezeam cu mult mai multe desene, din care la urmatoarea intalnire incercam sa le prezint doar doua-trei, sa nu le zapacesc.

  1. De unde îți iei energia?

Din increderea celorlalti in mine, din satisfactia lucrului bine facut. Din stabilirea unor obiective clare, pe care daca nu reusesc sa mi le setez, ma simt fara busola, demotivata. Anul acesta a fost cel mai greu sa fac asta, si o resimt prin toti porii.

  1. Care sunt provocările din viața de antreprenor? Cum te-ai adaptat crizei din aceste luni?

Foarte mult de raspuns aici! Pentru mine a fost foarte greu sa inteleg ca nu le pot face pe toate, si ca trebuie sa deleg mai mult. Din cele 15 joburi diferite pe care le faceam, trebuia sa aleg 1-3 arii de expertiza si sa ma concentrez pe ele. Dupa cum am spus, incepusem pe o directie buna, dar in momentul in care am ales libertatea mea, am intrat in capcana de a incepe sa fac din ce in ce mai multe lucruri, ceea ce a dus la sacrificii personale, fizice, financiare, am ajuns sa dezamagesc oameni la care tineam doar pentru ca nu eram in stare sa fac fata tuturor joburilor pe care le aveam, si nu vroiam sa recunosc asta.

Criza actuala ne-a surprins pe toti! Eu a trebuit sa cantaresc contextul personal si familial in care deja ma aflam de ceva vreme, si sa iau decizii financiare, fara a mai avea sansa sa proiectez obiective pe termen mediu sau lung. M-am adaptat din mers. 

In momentul in care 80% din comenzi au migrat pe anul urmator, a trebuit sa renunt la spatiul inchiriat si sa continui activitatea intr-o locatie in care aveam deja activitate si nu o puteam parasi. Acum folosesc noul spatiu cu dublu rol. Cum spuneam, ma aflam deja intr-o situatie in care nu mai faceam fata numarului mare de comenzi fara sa afectez familia, si decisesem sa iau de acum inainte doar 15-20 de rochii pe an, pentru a fi mai aproape de copii, care sunt foarte mici. Iar restul timpului liber, mi-l dedic sedintelor de consultanta cu viitoarele mirese, pentru ca aici procesul de productie nu depinde de mine (montajul broderiei, probele cu clientele, ma implicau direct, si nu numai), si prezenta fizica este necesara doar la prima intalnire, urmand ca restul orelor de consultanta sa le pot da si pe telefon, whatsapp, sau videocalls.

  1. Ce a devenit posibil pentru tine, dar nu era posibil cand aveai 20 de ani?

In aproape tot atatia ani, am adunat experiente si expertize in cateva domenii. Cred ca acum este posibil sa sfatuiesc pe cineva in cunostinta de cauza. Imi pot pune experienta la lucru pentru a ajuta cu adevarat un colaborator sau client, nu mai merg doar pe instinct. Acum sunt mai implinita, mai inteleapta.

  1. O intrebare la care ai vrea sa raspunzi si care nu se regaseste in cele de mai sus? 

M-as intreba daca am vreun regret, fata de viata mea profesionala. 

Si cred ca raspunsul este ca, desi am luat o groaza de decizii nepotrivite, si am gresit in multe situatii, pentru care imi pare rau in continuare, sunt convinsa ca asa trebuia sa se intample. Am ajuns aici si datorita lor, iar aici inseamna oamenii pe care ii am aproape acum si toate lucrurile pe care le-am invatat. Iar aceasta nu as dori sa o schimb pentru nimic in lume!

Mulțumesc Andreea pentru conversația caldă, poveștile împărtășite, inspirație! Baftă pe toate planurile!

Georgeta Dendrino: “Curajul și autenticitatea pot lua diferite mirosuri și culori, sunete…”

Trăim vremuri provocatoare și cred că, mai ales acum, avem nevoie să ne “vitaminizăm” cu legături sănătoase, hrănite cu prezență și conștiență.

În ultimii doi ani, am avut norocul să întâlnesc oameni minunați de la care învăț continuu, chiar și de la distanță, dar și mai mult când timpul ne permite să conversăm față în față, într-un spațiu primitor ca cel al Restaurantului DADA unde am avut marea bucurie de a purta un dialog, plin de miez, cu Georgeta Dendrino, omul-curcubeu care m-a uimit ca de fiecare dată prin spirit, stil, delicatețe, expertiza.

1. Dragă Georgeta, acum câtva timp ne spuneai (în Chestionarul lui Proust)  că deviza ta este: „Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat.”

Așa că sunt curioasă: care ar fi primele acțiuni pe care le-ai lua dacă ai primi de la Univers o baghetă magică? 

  • Aș aduce artiști de toate felurile care să îi învețe pe oameni să aprecieze și să cultive frumosul, în toate formele sale. Mi se pare că trăim într-un oraș, Bucureștiul, în care parcă cineva a supt toată seva de culoare, imaginație, starea de libertate, exuberanța. Suntem niște suflete rătăcite care își caută sensul, bucuria, iubirea, mirarea în fața frumuseții.
  • Aș investi în educație la toate nivelurile. Sunt sigură că, pe termen lung, educația ne va face mai bogați, mai împliniți, mai împăcați, ne va duce înainte, ca societate.
  • Aș avea grijă de copiii și bătrânii abandonați. Aș face niște centre în care acești bătrâni (care nu mai au pe nimeni) să primească îngrijire, atenție, și să ajute la educarea, creșterea copiilor acelora (cu toate măsurile de protecție). 

2. În cartea „Născuți pentru a învăța”, Alex Beard spunea: „Într-o lume globalizată, în care resursele sunt aproape epuizate, o Revoluție a Învățării e singura noastră șansa de a reuși ca specie.” Cum vezi tu o astfel de revoluție a învățării în România, pornind și de la implicarea ta activă în procesul de educație de la noi?

O Revoluție a învățării începe cu a renunța la ce ne ține în urmă, a ne dezbara de obiceiurile vechi. E ca atunci când vrei să mergi la un concert la Ateneu: îți dai jos hainele de toată ziua și îți pui unele potrivite, mai sofisticate. Nu pui rochia de seară peste jeanși și tricou. Asta, la nivel individual. 

La nivel macro, eu cred că ar trebui să implicăm în procesul de re-design al învățământului alți jucători față de cei implicați până acum. Aceleași minți vor produce aceleași rezultate pe care le-au produs de 30 de ani încoace. Modelul “la vremuri noi, tot noi” ar trebui lăsat deoparte și implicați consultanți cu experiență internaționala în design thinking, modele de educație, oameni mai tineri. 

Aș desena procesul, aș stabili punctele dureroase, aș implica mediul de business și aș da facilități fiscale mari celor care susțin: tehnologizarea școlilor (firme de IT&C); refacerea și îmbunătățirea condițiilor în școli (construcții, amenajări, mobilier, grădină); echipamente pentru dotarea cabinetelor, a sălilor de sport etc; pregătirea profesorilor (firme de training și consultanță). 

Aș plăti profesorii suplimentar ca, în vacanțe, să meargă la cursuri despre cum să își regândească predarea materiei, atât în online, cât și față în față.

Aș crește salariile profesorilor, aș stabili sisteme de performanță, astfel încât:

  • să devină aspirațional să fii profesor;
  • să rămână doar cei care vor și pot să lucreze cu copiii la standarde înalte.

3. Ce ai învățat nou despre tine în aceste luni provocatoare?

  • Am învățat că dacă nu aș fi învățat toată viața, mi-ar fi fost mult mai greu;.
  • Că vor fi momente când voi fi sus și altele când voi cădea, dar că depinde de mine să mă gestionez, să mă țin în echilibru, să am 2-3 oameni în jur cu care să mă sprijin.
  • Că mereu cărțile mă vor susține, așa cum au făcut-o și în trecut.
  • Că trebuie să am mai multă răbdare cu cei din jur.
  • Că lumea vine și pleacă, mulți vor sta în jurul meu atât cât au ceva de câștigat pe termen imediat, să nu îi împiedic să plece, să nu mă atașez decât de cei care merită. 

4. Dacă ai avea ocazia să vorbești cu fetița Georgeta de la vârsta de 5 ani, ce ai vrea să-i spui despre tine cea de acum?

Ai încredere în tine, lasă dubiile, ele nu fac decât să te țină în loc. 

Relax, o să răsară Soarele și pe strada ta; până atunci, fii propriul Soare!

E OK dacă unii nu te acceptă, o să îți spună un client, mai târziu, că e foarte bine să fii diferită.

O să vezi că oamenii nu vor înceta să te dezamagească; străduiește-te să nu ai așteptări decât de la tine. 

Visează în continuare să mergi la Paris, o să ajungi! Nu te lăsa influențată de cei care îți spun că nu pleacă nimeni din țară, că visezi cai verzi pe pereți. E adevărat, nu pleacă acum. Dar, vor pleca, ai încredere! 

Știi poezia aceea în franceză pe care ți-o tot repeta mama ta? E un punct de plecare important, limba franceză va fi mereu preferata ta!

5. Am citit într-unul din articolele tale un exercițiu de introspecție așa de frumos încât te rog frumos să ne lași răspunsurile tale la acele întrebări, respectiv: „Dacă ai construi un portable self, care să te ajute în funcție de context, ce ai pune acolo? Ce ai învăța nou?”

  • Aș învăța să am mai multă răbdare, atenție la detalii.
  • Aș învăța să dansez, să cânt la un instrument – acestea ar da mai multă dezinvoltură și grație vieții mele.
  • Aș învăța să gătesc – de mulți ani mănânc aiurea, mă doare stomacul, iau pastile…am impresia că nu sunt bună să fac nimic cu mâinile și am un blocaj aici.
  • Mi-aș pune gândurile în ordine și aș crea o școală de executive coaching, așa cum am învățat la INSEAD, după niște standarde academice.
  • Aș continua să citesc, să mă informez despre mai multe domenii, să învăț ceva, oricât de puțin, pe principiul de la Zappos: fii mai bun cu 1% în fiecare zi. Este ca atunci când, la începutul anului ai 100 de euro și, în fiecare zi, adaugi câte 1%. La finalul anului vei avea 3778.34 euro! Dacă adăugăm în fiecare zi câte 1% la ceea ce știm, vom crește exponențial. 
  • Aș învăța ceva mai mult finanțe, sunt doar la suprafața lucrurilor aici.

6. În mediul VUCA (volatil, incert, complex, ambiguu) în care trăim, care ar fi cele 3 – 5 abilități pe care ar fi de dorit să le avem / dezvoltăm?

  • Curiozitate – Să explorăm, așa cum spunea Robert Frost, ‘drumul mai puțin umblat’, calea nebătătorită.
  • Gândire critică, gândire clară, analitică, la rece, combinată cu empatie și compasiune
  • Gândire antreprenorială în toate zonele de viață, cu tot ce înseamnă aceasta: inițiativă, asumarea responsabilității, consecvența, flexibilitate, reziliența, curaj, decizie, risc.

7. Iubești frumosul în forme diferite, parfumurile fiind un exemplu. Dacă ai crea un parfum care să reprezinte curajul, autenticitatea, ce arome ar conține și cum s-ar numi? 

Curajul și autenticitatea pot lua diferite mirosuri și culori, sunete, în diverse perioade și pentru diverse persoane. 

Aș spune că parfumul care reprezintă curajul este unul pe care îl poți purta cu o rochie simplă cu ruj roșu intens, împreună cu atitudinea îndrăzneață. Parfumul e definit de atitudinea celei care îl poartă. Dacă nu ai atitudinea adecvată, te poartă el pe tine. 

Autenticul are alte valențe, însă aș spune că e la fel, interpretat diferit de diverși parfumieri (purtători). Pentru mine, parfumul autenticului nu este într-o sticluță, ci are mirosul pe care îl resimt în Ajun de Crăciun, când multă lume din bloc face cozonac. Acest miros mă duce direct la țară, când eram mică, fără griji, fără preocupări majore, bucuroasă, cu oameni dragi în jur. 

Altfel, ador toate parfumurile, pot petrece ore în șir într-un magazin cu parfumuri de nișă, le pot combina ca să am ceva unic, pentru mine, pot recomanda cuiva ce i s-ar potrivi, după ce cunosc bine persoana. 

Parfumurile ne creează stări, ne definesc, ne completează, ne diferențiază, ne dau eleganța, ne creează un întreg univers în jur – cu condiția să fie alese cu grijă. 

Mulțumesc Georgeta, pentru deschidere și pentru conversația plină de sensuri dintr-o zi caniculară de august!

“Dacă viața mea ar fi o călătorie îmi place să cred că mai am cale multă de străbătut, lucruri noi de învățat, locuri noi de vizitat…”

„Bună ziua, doamnelor şi domnilor, bine ați venit la bord.” Am spus asta de mii de ori. Ai auzit-o şi tu de multe ori. Acum, semnificația este una aparte, pentru că te invit prin interme- diul paginilor acestei cărți într-o călătorie specială – în cockpit, în lumea aviației, dar şi în lumea ta, la serviciu sau acasă, cău- tând să o faci mai bună prin sfaturile şi informațiile pe care le găseşti aici.

Emil Dobrovolschi

Îmi amintesc și astăzi primul meu zbor … Anul 2000: București – Zaragoza … Fascinantă această invenție a omului: avionul! După momentul februarie 2000 am avut ocazia să zbor de multe ori, iar când am auzit că prietenii de la  Editura Publica au adăugat în listă și o carte despre ceea ce se ascunde în cabina unei aeronave, am fost tare curioasă să o citesc! Așa am aflat câteva dintre tainele omului Emil Dobrovolschi care, acum câteva zile, mi-a răspuns la un mini-interviu. Am încredere că răspunsurile vă vor inspira și pe voi!

1. Care sunt trei momente importante din viața Dumneavoastră la care v-ați opri pentru a ne spune cine sunteți?

Cred ca sunt mult mai mult de trei întâmplări la care mă pot gândi! 

Când am citit întrebările, prima care mi-a venit în minte, a fost atunci când am zburat prima oară, momentul acela al adevărului când vei afla în câteva clipe dacă ești cu adevărat pregătit pentru ceea ce ai visat toată viața ta. Eu, de mic copil, am visat să fiu pilot sau astronaut, mi-am urmat visul până în momentul în care am urcat într-un Zlin 142 împreună cu un instructor, cu inima cât un purice, nu de teama de zbor, cât de teama că poate ceva fiziologic, ceva ce nu știam despre mine mă putea opri să devin pilot. Nu o să uit niciodată accelerația aceea extraordinară, vibrațiile puternice ale avionului care se avânta de-a lungul pistei înierbate și apoi momentul acela miraculos al desprinderii, liniștea aceea în care avionul s-a “lăsat” pe aer: zburam!

Alte momente importante pentru mine au fost atunci când mi s-au nascut copiii, doua fete și un băiat, momente trăite de mine la intensitate maxima, emoțiile trăite de fiecare dată având câte-o poveste în spate.

Alt moment important, prilej de introspecții, a fost atunci când mi-am construit casa, căminul. Pentru o clipă, mi s-a părut că mi-am încheiat misiunea, știți cum se spune, faci un copil, plantezi un copac, faci o casă. Am avut de atunci multe alte începuturi, în mai multe planuri, profesionale sau personale. Sunt o persoană energică și nu m-am temut niciodată sa învăț lucruri noi, ceea ce m-a ajutat enorm în plan profesional, un pilot profesionist se intoarce pe bancile școlii la fiecare tip nou de avion pe care ,,îl zboară”, indiferent de experiența exprimată în mii sau zeci de mii de ore de zbor sau de vârstă.

2. Ce v-a determinat să ajungeți unde sunteți acum?

Pasiunea de a zbura am avut-o de mic copil insuflată de tatăl meu. Împreună am construit și ,,am zburat” o grămadă de avioane de jucărie care, pe măsură ce creșteam, deveneau tot mai sofisticate. Chiar și acum îmi sucesc capul după avioane când le aud trecând, mă uit să văd ce tip sunt, ce motoare au; acasă am o colecție destul de mare de cărți de aviație pe care le tot răsfoiesc fără să mă plictisesc. Cred că pentru a fi un bun profesionist îți trebuie pe lângă cunoștințe aprofundate despre domeniul tău și pasiunea de a-ți face meseria.

3. Care considerați că sunt cele mai importante realizări din viața Dumneavoastră de până acum?

Cei trei copii. Am fost și sunt foarte implicat în viața fiecăruia dintre ei, suntem o echipă!

4. Grație volumului Dark Cockpit, apărut în toamna anului trecut la Editura Publica, am avut șansa să aflăm multe secrete din cabina de pilotaj. Cum v-a venit ideea acestei cărți?

Ideea cărții scrise împreuna cu prietenul meu, Octavian Pantis, a venit în urma unor discursuri pe care le-am ținut de-a lungul anilor în fața unor audiențe străine de industria aeronautică: oameni din industria farmaceutică, oameni din bănci sau administrație, profesioniști din firme de consultanță, etc.. Am descoperit câte legături există de fapt între domeniile în care acționează profesioniști și am descoperit cât de similari sunt profesioniștii din diferite domenii, unde leadershipul, comunicarea reala și rezolvarea situațiilor de criză sunt la fel de importante ca într-un avion în zbor.

5. Cum definiți curajul?

Curajul este pentru mine acea trăsătură care face diferența dintre un lider adevărat și un șef, dintre un om dispus să își asume riscuri și unul care caută mereu zona de confort. Apoi, este curajul de a admite că ai greșit sau curajul de a crește echipa din care faci parte. Sunt instructor de mai bine de 18 ani și mi-au trecut prin mâini sute de piloți, unii dintre ei străluciți, cu potențial de a deveni mari piloți. Indiferent că a existat sau nu afinitate între noi, am recunoscut întotdeauna profesionistul și m-am exprimat și comportat în consecință, i-am dat aripi și încredere.

6. Trăim vremuri interesante, provocatoare; la ce resurse apelați pentru a vă încărca cu energie?

La familie. Ei sunt tracțiunea mea (vedeți ultimul capitol din Dark Cockpit), la ei mă întorc întotdeauna pentru a-mi încărca bateriile, ancora mea, picioarele mele de pe pământ.

7. Daca ar fi sa priviți Viața ca o călătorie, unde credeți că vă aflați, acum, pe acest drum?

Undeva la mijloc. Am ceva realizări, am avut câteva eșecuri, am învățat ce era de învățat din ele toate, rămâne acum să dau înapoi piloților tineri din experiența mea, să îmi cresc copiii drept, să mă bucur de viață alături de soția mea. Dacă viața mea ar fi o călătorie îmi place să cred că mai am cale multă de străbătut, lucruri noi de învățat, locuri noi de vizitat!

Poate că tu nu eşti pilot, dar viața ta e avionul tău, e parde- siul tău, cu care decizi în fiecare zi ce să faci. Poate că ai primit recent răspunderea unui proiect. Acesta e avionul pe care îl iei de unde este şi pe care îl duci unde trebuie, tu aflându-te tot timpul în cabina ta, la comandă.

„Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat …”

We don’t receive wisdom; we must discover it for ourselves after a journey that no one can take for us or spare us.” (Marcel Proust)

Cred că prima dată am aflat despre Georgeta Dendrino (Interact) citind-o în paginile revistei Cariere …

Oportunitatea întâlnirii față în față a venit în cadrul programului de mentorat Professional Women’s Network Romania. De atunci (mai 2019), am avut bucuria câtorva conversații “hrănitoare” cu Georgeta. Și pentru că știu cât de mult îndrăgește Parisul, Franța, m-am gândit că ar fi interesant să aflăm cum ar răspunde la Chestionarul lui Proust.

Iată ce mi-a dezvăluit:

1. Principala mea trăsătură: timiditatea.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: Să își asume masculinitatea.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Să își asume feminitatea.

4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei: sunt acolo, chiar dacă nu ne vedem, auzim o vreme.

5. Principalul meu defect: Nerăbdarea.

6. Îndeletnicirea mea preferată: Cititul.

7. Fericirea pe care mi-o visez: Să citesc, să scriu într-un mic apartament la Paris, cu fereastra spre cer.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: Să nu mai fiu sănătoasă și în stare să gândesc, să fac lucruri …

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: Paris.

10. Culoarea mea preferată: Albastru.

11. Floarea care-mi place: Floarea soarelui, Macii și … toate florile!

12. Pasărea mea preferată: nu am.

13. Prozatorii mei preferaţi: Proust, Balzac, Tournier, Celine, Erich Maria Remarque, Marquez, Flaubert, Camus, Simone de Beauvoir, Eliade, Dostoievsky.

14. Poeţii mei preferaţi: Baudelaire, Blaga, Robert Frost, Nichita Stanescu.

15. Eroii mei preferaţi din literatură: nu am.

16. Eroinele mele preferate din literatură: nu am.

17. Compozitorii mei preferaţi: Ceaikovski, Chopin, Mozart, Roger Waters.

18. Pictorii mei preferaţi: Magritte, Bosch, Breugel cel Batrin, Escher, Chagall.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: toți cei care își asumă responsabilitățile, sunt activi, plini de energie, curioși.

20. Ce urăsc cel mai mult: lenea.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: să fiu mai înaltă.

22. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: cele ale copiilor.

23. Deviza mea: nu știu, poate: „Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat …”

Răspunsurile oferite, cu deschidere și autenticitate, mi-au dovedit încă o dată de ce, pentru mine, Georgeta este un om-resursă!

Aleg să închei acest articol adresându-vă invitația de a descoperi expresivitatea scrierilor Georgetei, undeva în Cloud, respectiv aici:http://georgetadendrino.com/why-knowyourself/.