Sa vorbesti in public: de la idee la practica

Nu stiu cati dintre voi aveti intentia de a vorbi, intr-o buna zi, in cadrul unui eveniment tip TED. Va marturisesc ca eu imi doresc si o astfel de experienta! Asa ca am inceput sa ma pregatesc pentru a fi “in forma” cand se va ivi oportunitatea!

La recomandarea unuia dintre organizatorii TEDx Cluj, am citit recent (saptamana trecuta am parcurs ultima pagina) cartea lui Chris Anderson, directorul TED. O scriere de nota 10, dupa parerea mea, cu multe exemple utile si elaborata intr-un stil placut care m-a “prins” imediat, determinandu-ma sa pun pe “hold” parcurgerea altei carti. Da, sunt una dintre persoanele careia ii place sa citeasca cam 2 – 3 carti in acelasi timp, prin rotatie :).

Dar, sa revenim la “Ghidul oficial TED pentru vorbit in public” despre care vreau sa va transmit cateva idei. Nu prea multe, insa, deoarece chiar merita a fi citit si “asimilat” pe cont propriu.

Pentru cei care nu stiu (inca), la inceput, TED a fost o conferinta anuala care reunea domeniile tehnologie, divertisment si design (asa se explica si numele). Insa, de catva timp, s-a extins si acopera teme foarte variate; in 2015, conferintele TED au ajuns sa fie vizualizate de peste un miliard de ori! Puterea cuvantului rostit este mult peste cea a cuvantului scris. De ce? Simplu: poarta si transmite emotiile, creativitatea, vulnerabilitatea celui care iti vorbeste.

Un mare adevar spune Chris Andersen: “in secolul XXI, stiinta prezentarii ar trebui predata in fiecare scoala, pe langa scriere, citire, aritmetica.” Hmm, deja ma gandesc la programe scolare care sa includa: retorica, meditatia mindfulness, ateliere de antreprenoriat …

Pentru a sustine un discurs, trebuie doar … sa te ridici si sa spui ceva. Simplu la prima vedere, asa-i? Dar, ce ne facem cu teama de a te afla pe o scena si de a fi privit(a) de sute de perechi de ochi? Poate nu credeti, dar studiile arata ca frica de a vorbi in public depaseste, ca intensitate, frica de inaltimi, serpi, si uneori chiar frica de moarte. De ce? Pentru ca fiind “animale sociale” ne pasa (uneori, prea mult as zice) de parerea pe care o au ceilalti despre noi.

Frica, insa, ca si vulnerabilitatea, pot fi transformate in elementele mobilizatoare ale unui discurs. Este important sa fii cat mai autentic, sa iti gasesti propriul stil de adresare, sa vorbesti din inima, cu deschidere si convingere. “Scopul tau nu este sa fii Winston Churchill sau Nelson Mandela. Scopul tau este sa fii tu insuti!”

Sa zicem ca ti-ai facut curaj si te simti pregatit(a) sa intri pe scena. Excelent! Dar, stii ce idee vrei sa transmiti? Nu trebuie sa fie vorba despre vreo descoperire stiintifica, dar trebuie sa fie ceva ce merita sa fie impartasit, care sa fie primit de audienta ca un dar de pret. Principala sarcina a vorbitorului este de a oferi ceva publicului si nu de a-i lua. Asa ca daca ti-ai propus sa bati campii, sa vinzi ceva, sa iti faci reclama prin intermediul unui discurs, uita! Iti vei face o favoare in primul rand tie!

Oamenilor le plac autenticitatea, curajul, munca altruista. Acestea sunt elemente inspirationale.

“Scopul unui discurs este sa spui ceva cu sens.” Elizabeth Gilbert recomanda: “Vorbeste despre ceva ce stii si iubesti din toata inima. Arata-mi pasiunea ta tocita de decenii, nu vreo smecherie proaspata si radicala, si crede-ma: voi fi captivata.”

Pentru a ne ajuta in creionarea a “cum” se structureaza si transmite un discurs de calitate, Anderson aloca cateva capitole in care ne vorbeste despre instrumentele discursului, procesul de pregatire si momentul “pe scena”. Va invit sa aflati despre fiecare dintre acestea, prin studiu individual :).

Ca bonus, la finalul cartii, Chris ne ofera o lista cu discursuri TED care merita ascultate, vazute, “simtite”. Spor!

Eu voi incheia prin a enumera cateva dintre discursurile mele favorite si prin a va indemna sa incercati, macar o data, sa va expuneti ideile in fata unui public. S-ar putea sa va placa!

Si mai indraznesc ceva: sa ma “joc” cu acronimul TED si in loc de “Technology, Entertainment, Design” sa spun “Talking Empathetically about Diversity”

Here you go:

J.K. Rowling

Brene Brown

Sir Ken Robinson

Tim Ferris

Simon Sinek