Calatorind … prin Viata

“Ai incredere in vocea aceea linistita si mica ce-ti spune: ar putea merge si chiar am sa incerc!” (Diane Mariechild)

Cred ca aveam vreo 4 – 5 ani cand raspunsul pe care il dadeam la intrebarea “ce te vei face cand vei fi mare?” era: Educatoare. Copilul din mine stia, sau mai bine zis, intuia “chemarea”.

Au trecut ani multi de atunci, am trait experiente care m-au “adus” tot mai aproape de mine, am cunoscut oameni care, intr-un fel sau altul, mi-au fost calauze. Unii m-au insotit o perioada, altii au ales sa plece, altii (carora le sunt recunoscatoare) sunt langa mine, si sunt convinsa ca voi mai intalni multi pentru ca drumul pe care l-am ales, la final de Septembrie 2018, ii “poarta” in centru pe ei: OAMENII!

La 39 de ani, dupa ce am experimentat mai multe roluri in cateva organizatii, dupa o perioada de 2 ani in care am ales sa stau in afara corporatiilor si dupa 2 luni (August si Septembrie 2018) in care am mai “intrat” un pic intr-o multinationala, am inteles si “incorporat” la nivel emotional, fizic, mental care imi este chemarea. Cuvintele descriu “prea sarac” starea pe care o simti cand STII unde vrei sa ajungi! Fluturi in inima si corp! O incredere venita de Acolo de Sus, si nu este vorba despre incredere oarba, este una clara, “jucausa”, “curioasa”.

Cum am ajuns sa stiu si sa simt acest “drive” puternic spre ce imi doresc si am inceput sa fac? Nu cred ca exista o reteta general valabila, dar cred ca are legatura cu acel moment din viata cand ai ajuns sa te iubesti si stii cine si cum esti. Iar, in cazul meu, mai are legatura si cu momentul in care am inteles ca vulnerabilitatea este unealta mea de baza, cea care imi da forta si inspiratie. A fost o perioada in care am “blamat-o” pornind de la ce mi-au spus unii dintre barbatii cu care am fost “esti prea vulnerabila si fragila pentru a ma putea duce!” In viata asta, nimeni nu duce pe nimeni, ci doar insoteste o perioada mai lunga, sau mai scurta …

Vulnerabilitatea este cheia care activeaza curajul din mine! Cea care m-a ajutat sa ma ridic din multe situatii dificile, dupa interventii chirurgicale riscante, relatii de cuplu esuate …

Scriu cu majuscule si subliniez: VULNER-ABILITATE! Abilitatea de a te deschide catre viata si oameni chiar si cu riscul de fi ranit / -a.

Cand identitatea (si nu cea din buletin) ti se “arata” si o “imbratisezi”, ajungi sa stii cand un job, o persoana nu iti sunt benefice si ai curajul sa pleci, lasand insa loc de “buna ziua”. Ai curajul, chiar daca unii te vor cataloga, poate, ca “plin de sine”, sa spui direct ce iti doresti si sa nu accepti compromisul. Nu este nevoie sa repet ca timpul pe care il avem pe Pamant este limitat, pentru ca voi, cei care ma cititi, sa intelegeti cat de important este sa onoram fiecare minut, ora, zi … Unii dintre noi (inclusiv, eu, in anul 2013) asteptam sa primim o “palma” pentru a ne trezi. Pentru ca atunci cand nu suntem prezenti si atenti la noi, o situatie din exteriorul nostru va avea grija sa porneasca alarma!

Sunt constienta ca in timpul “calatoriei” vor aparea si momente dificile, de teama, dar la fel de bine simt ca voi sti “sa activez” acele “forte ale Binelui” care sa ma ajute.

Am pastrat pentru finalul impartasirii mele numirea “drumului”.

Da, are legatura cu oamenii, mici si mari, din corporatii si din afara lor, femei si barbati, oameni care vor avea incredere sa ii insotesc pe drumul catre ei, in cadrul sesiunilor de training si ateliere pe care le voi organiza si prin ore de coaching (pentru ca din primavara ma intorc, dupa o lunga perioada, la scoala :)). Stiu ca intru pe o piata in care activeaza multi traineri, coachi, speakeri buni, de calibru, dar, in acelasi timp am incredere ca voi gasi “reteta” personala care imi doresc sa fie “gustata” de cat mai multi!

Inchei cu o imagine pentru ca, uneori, vizualul exprima mult mai simplu ceva ce scrisul ar putea sa nu transmita! Fotografia arata locul in care imi place sa ma aflu: intre Oameni!