” … cred că evoluția noastră depinde într-o bună măsură și de oamenii de care ne înconjurăm.”

Spuneam acum câteva zile, într-o postare pe Facebook, că viața este făcută și din întâlniri cu oameni (prin) cu care ajungem către alți oameni.

Astăzi, mi-am zis să vă pun pe gânduri, meditat, citind acest interviu cu Mădălina Rădulescu, un om tare drag mie, pe care l-am întâlnit în cadrul Professional Women’s Network Romania .

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Întrebarea ta vine chiar la o săptămână după ce am trecut printr-o experiență numită ”The Chapter Exercise” în care mi-am scris cuprinsul cărții vieții mele, al cărei nume este ”Anotimpuri perene”. Sunt până acum 12 capitole într-o alternanță frumoasă în care accentul se mută dinspre viața personală spre cea profesională și vice versa. E un exercițiu de autocunoaștere. Sunt capitole legate de devenirea mea ca om, ca femeie, ca mama, ca profesionist. Mai vesele sau mai triste, despre pierderi sau daruri ale vieții. Despre oamenii și faptele care și-au pus amprenta asupra mea. Sunt un om recunoscător, simplu. Genul de părinte care le-a dat aripi copiilor lui, poate mai repede decât și-a dorit. Puțin prezent în social media sau în spațiul virtual. Sunt mai degrabă omul care preferă ”back-stage-ul”, ”luminii reflectoarelor” pentru că prin ceea ce fac azi ca profesie îi sprijin pe cei din linia întâi. Pe cei care eram și eu o dată înainte de a lua decizia de a pleca din corporație. Și îmi e greu să scriu despre mine  Aste este o lecție pe care încă nu am învățat-o!   

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Iubirea pe care am primit-o necondiționat în această viață: sunt un om norocos, mă bucur încă de ambii părinți și fratele meu, bunica maternă este încă lângă noi la cei 103 ani, bunica paternă mi-a fost cel mai apropiat suflet și, chiar dacă am un dor nespus de ea, știu că, acolo unde este, mă veghează. 

Jumătatea mea: ne-am cunoscut când eram adolescenți și iată-ne încă împreună.

Viețile cărora le-am dat viață: Viața cu trei copii e trepidantă și plină, foarte plină.  Și când ești conștient că iubirea și educația pe care le dai sunt cele mai importante daruri pe care le poți oferi, destinația e întotdeauna înainte. 

Oamenii din jurul meu: prietenii, familia, colegii, partenerii, clienții, colaboratorii, pe scurt eco-sistemul nostru: Eu cred că evoluția noastră depinde într-o bună măsură și de oamenii de care ne înconjurăm, oameni de la care să avem ce să învățăm dar și oameni cărora să avem ce să le oferim. În proporții egale.

Perseverența și disciplina: Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin. Eram foarte tânără și lucram pentru o bancă românească ce intrase în proces de privatizare. La un moment dat am aflat că rămăseseră în cursă două bănci franțuzești așa că trei luni zi de zi, zi de zi am studiat, săptămânal mergeam la meditații iar când privatizarea s-a efectuat am fost omul potrivit la locul potrivit. 

Întrebările cu și fără răspuns: Ele sunt parte integrantă din viața mea. Uneori e greu, uneori n-am chef de ele dar ele vin.  

Capacitatea mea de observare: O antrenez permanent și am mare grijă să o păstrez în parametrii optimi pentru că mă bazez pe ea în meseria mea și numai așa pot fi de folos celor care apelează la mine.

3. De unde îți iei energia?

Sunt o elevă sârguincioasă și-mi place când descopăr lucruri noi, așa că îmi iau energie din dialogurile intime cu mine însămi. Apoi din dialogurile cu oamenii dragi mie. Din privitul copiilor mei atunci când dorm  Mă încarc cu energie atunci când simt că sunt de folos, când suportul meu e apreciat. Din grădinărit și gătit. Din locurile și lucrurile frumoase, stând de vorbă cu oameni faini.

4. Dacă ar fi să alegi trei recomandări pe care să ni le oferi în această perioadă delicată, care ar fi?

Tocmai am scris despre asta pe blogul meu la început de drum – o tentativă de scrieri ale gândurilor mele fără pretenția de a fi recomandări. 

Dar, Top 3 ar fi: 

  • Să fim conștienți că acum rescriem normalul, adică acel normal cu care eram obișnuiți nu va mai fi la fel. 
  • Să ne păstrăm mintea și sufletul curate; pentru că avem nevoie de amândouă. Pentru că sunt multe ”tentații” care ne pot îndepărta atât de o minte sănătoasă cât și de un suflet curat. 
  • Să fim disciplinați în sensul de a ne crea o rutină, dar pregătiți să o (re)adaptăm într-un orizont de timp pe care nu îl cunoaștem încă.

5. Cum vezi rolul femeii ca lider în lume?

Eu cred în echilibru, în curaj, în etică, în frumos, în energiile bune, în educație, în meritocrație, în muncă și în rezultate.

Cred mai puțin în politică și în jocurile politice deși sunt conștientă de existența și impactul lor atât la nivel micro cât și la nivel macroeconomic. De ani de zile tot aud că trebuie să ne întoarcem la lucrurile simple.

Cred că suntem într-o situație precară la nivelul societății. Cred că trebuie să convingem cât mai mulți oameni de importanța educației și a culturii în viața noastră. Cred că secretul constă în a înceta să ne prefacem că le știm pe toate și să emitem o părere despre orice și oricine, să învățăm să lucrăm împreună.

Avem nevoie de lideri care să lupte pentru ”de-polarizare”. Avem nenumărate exemple în decursul istoriei, de femei inovatoare. E adevărat că au trebuit să lupte ceva mai mult pentru drepturile lor (mă bazez aici pe fapte istorice), să se facă vizibile și cunoscute, dar secretul în a construi o societate mai bună constă de fapt în echilibru. Nu în polarizare femei versus bărbați.

6. Ce înseamnă curajul pentru tine, dar autenticitatea?

Autenticitatea înseamnă să-ți (re)cunoști valorile și să le demonstrezi în ceea ce spui și ceea ce faci. 

Pentru mine, Curajul este exprimarea valorilor tale într-un context în care oamenii nu sunt aliniați cu ele în special atunci când trăim într-o lume în care ”dacă nu ești de acord cu mine, ești împotriva mea” pare să prindă din ce în ce mai mult teren. Mai cred că e curaj când decizi ”să nu mai dai bine” și să recunoști cine ești și ce te face fericit în viața asta. Și tot curaj a fost și când am construit business-ul de familie în turism în perioada fostei crize. 

7. Pornind de la cartea lui J. Campbell „Eroul cu o mie de fețe”: unde simți că te afli în călătoria vieții?

Una dintre nevoile noastre fundamentale este de a ne înțelege pe noi înșine. Eu cred că sunt într-o etapă propice pentru satisfacerea acestei nevoi. 

La peste patruzeci de ani am conștientizat această dulce ”libertate” și o valorizez altfel. Acum doi ani am început să studiez și m-am certificat în ”Evolutionary Coaching”, Modelul Barrett al celor 7 niveluri de conștiență axat pe valorile care ne guvernează în diferitele stadii ale dezvoltării noastre. Uite de exemplu, această perioadă pe care o trăim astăzi, pe mine m-a făcut să mă ancorez în valori ca autodisciplină, eficiență, situație financiară, valori aflate pe primele trei niveluri evoluție din cele șapte. Dar, am păstrat un echilibru care vine din nevoile mele de creștere, din scop, dinspre binele comun, valori aflate pe treptele superioare, care îmi sunt busolă pentru ceea ce fac zi de zi.

8. O întrebare la care ți-ai dori să răspunzi, dar care nu ți-a mai fost adresată în niciun interviu de până acum.

Nu ti-am spus ca am trac când vorbesc despre mine?