Georgeta Dendrino: “Curajul și autenticitatea pot lua diferite mirosuri și culori, sunete…”

Trăim vremuri provocatoare și cred că, mai ales acum, avem nevoie să ne “vitaminizăm” cu legături sănătoase, hrănite cu prezență și conștiență.

În ultimii doi ani, am avut norocul să întâlnesc oameni minunați de la care învăț continuu, chiar și de la distanță, dar și mai mult când timpul ne permite să conversăm față în față, într-un spațiu primitor ca cel al Restaurantului DADA unde am avut marea bucurie de a purta un dialog, plin de miez, cu Georgeta Dendrino, omul-curcubeu care m-a uimit ca de fiecare dată prin spirit, stil, delicatețe, expertiza.

1. Dragă Georgeta, acum câtva timp ne spuneai (în Chestionarul lui Proust)  că deviza ta este: „Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat.”

Așa că sunt curioasă: care ar fi primele acțiuni pe care le-ai lua dacă ai primi de la Univers o baghetă magică? 

  • Aș aduce artiști de toate felurile care să îi învețe pe oameni să aprecieze și să cultive frumosul, în toate formele sale. Mi se pare că trăim într-un oraș, Bucureștiul, în care parcă cineva a supt toată seva de culoare, imaginație, starea de libertate, exuberanța. Suntem niște suflete rătăcite care își caută sensul, bucuria, iubirea, mirarea în fața frumuseții.
  • Aș investi în educație la toate nivelurile. Sunt sigură că, pe termen lung, educația ne va face mai bogați, mai împliniți, mai împăcați, ne va duce înainte, ca societate.
  • Aș avea grijă de copiii și bătrânii abandonați. Aș face niște centre în care acești bătrâni (care nu mai au pe nimeni) să primească îngrijire, atenție, și să ajute la educarea, creșterea copiilor acelora (cu toate măsurile de protecție). 

2. În cartea „Născuți pentru a învăța”, Alex Beard spunea: „Într-o lume globalizată, în care resursele sunt aproape epuizate, o Revoluție a Învățării e singura noastră șansa de a reuși ca specie.” Cum vezi tu o astfel de revoluție a învățării în România, pornind și de la implicarea ta activă în procesul de educație de la noi?

O Revoluție a învățării începe cu a renunța la ce ne ține în urmă, a ne dezbara de obiceiurile vechi. E ca atunci când vrei să mergi la un concert la Ateneu: îți dai jos hainele de toată ziua și îți pui unele potrivite, mai sofisticate. Nu pui rochia de seară peste jeanși și tricou. Asta, la nivel individual. 

La nivel macro, eu cred că ar trebui să implicăm în procesul de re-design al învățământului alți jucători față de cei implicați până acum. Aceleași minți vor produce aceleași rezultate pe care le-au produs de 30 de ani încoace. Modelul “la vremuri noi, tot noi” ar trebui lăsat deoparte și implicați consultanți cu experiență internaționala în design thinking, modele de educație, oameni mai tineri. 

Aș desena procesul, aș stabili punctele dureroase, aș implica mediul de business și aș da facilități fiscale mari celor care susțin: tehnologizarea școlilor (firme de IT&C); refacerea și îmbunătățirea condițiilor în școli (construcții, amenajări, mobilier, grădină); echipamente pentru dotarea cabinetelor, a sălilor de sport etc; pregătirea profesorilor (firme de training și consultanță). 

Aș plăti profesorii suplimentar ca, în vacanțe, să meargă la cursuri despre cum să își regândească predarea materiei, atât în online, cât și față în față.

Aș crește salariile profesorilor, aș stabili sisteme de performanță, astfel încât:

  • să devină aspirațional să fii profesor;
  • să rămână doar cei care vor și pot să lucreze cu copiii la standarde înalte.

3. Ce ai învățat nou despre tine în aceste luni provocatoare?

  • Am învățat că dacă nu aș fi învățat toată viața, mi-ar fi fost mult mai greu;.
  • Că vor fi momente când voi fi sus și altele când voi cădea, dar că depinde de mine să mă gestionez, să mă țin în echilibru, să am 2-3 oameni în jur cu care să mă sprijin.
  • Că mereu cărțile mă vor susține, așa cum au făcut-o și în trecut.
  • Că trebuie să am mai multă răbdare cu cei din jur.
  • Că lumea vine și pleacă, mulți vor sta în jurul meu atât cât au ceva de câștigat pe termen imediat, să nu îi împiedic să plece, să nu mă atașez decât de cei care merită. 

4. Dacă ai avea ocazia să vorbești cu fetița Georgeta de la vârsta de 5 ani, ce ai vrea să-i spui despre tine cea de acum?

Ai încredere în tine, lasă dubiile, ele nu fac decât să te țină în loc. 

Relax, o să răsară Soarele și pe strada ta; până atunci, fii propriul Soare!

E OK dacă unii nu te acceptă, o să îți spună un client, mai târziu, că e foarte bine să fii diferită.

O să vezi că oamenii nu vor înceta să te dezamagească; străduiește-te să nu ai așteptări decât de la tine. 

Visează în continuare să mergi la Paris, o să ajungi! Nu te lăsa influențată de cei care îți spun că nu pleacă nimeni din țară, că visezi cai verzi pe pereți. E adevărat, nu pleacă acum. Dar, vor pleca, ai încredere! 

Știi poezia aceea în franceză pe care ți-o tot repeta mama ta? E un punct de plecare important, limba franceză va fi mereu preferata ta!

5. Am citit într-unul din articolele tale un exercițiu de introspecție așa de frumos încât te rog frumos să ne lași răspunsurile tale la acele întrebări, respectiv: „Dacă ai construi un portable self, care să te ajute în funcție de context, ce ai pune acolo? Ce ai învăța nou?”

  • Aș învăța să am mai multă răbdare, atenție la detalii.
  • Aș învăța să dansez, să cânt la un instrument – acestea ar da mai multă dezinvoltură și grație vieții mele.
  • Aș învăța să gătesc – de mulți ani mănânc aiurea, mă doare stomacul, iau pastile…am impresia că nu sunt bună să fac nimic cu mâinile și am un blocaj aici.
  • Mi-aș pune gândurile în ordine și aș crea o școală de executive coaching, așa cum am învățat la INSEAD, după niște standarde academice.
  • Aș continua să citesc, să mă informez despre mai multe domenii, să învăț ceva, oricât de puțin, pe principiul de la Zappos: fii mai bun cu 1% în fiecare zi. Este ca atunci când, la începutul anului ai 100 de euro și, în fiecare zi, adaugi câte 1%. La finalul anului vei avea 3778.34 euro! Dacă adăugăm în fiecare zi câte 1% la ceea ce știm, vom crește exponențial. 
  • Aș învăța ceva mai mult finanțe, sunt doar la suprafața lucrurilor aici.

6. În mediul VUCA (volatil, incert, complex, ambiguu) în care trăim, care ar fi cele 3 – 5 abilități pe care ar fi de dorit să le avem / dezvoltăm?

  • Curiozitate – Să explorăm, așa cum spunea Robert Frost, ‘drumul mai puțin umblat’, calea nebătătorită.
  • Gândire critică, gândire clară, analitică, la rece, combinată cu empatie și compasiune
  • Gândire antreprenorială în toate zonele de viață, cu tot ce înseamnă aceasta: inițiativă, asumarea responsabilității, consecvența, flexibilitate, reziliența, curaj, decizie, risc.

7. Iubești frumosul în forme diferite, parfumurile fiind un exemplu. Dacă ai crea un parfum care să reprezinte curajul, autenticitatea, ce arome ar conține și cum s-ar numi? 

Curajul și autenticitatea pot lua diferite mirosuri și culori, sunete, în diverse perioade și pentru diverse persoane. 

Aș spune că parfumul care reprezintă curajul este unul pe care îl poți purta cu o rochie simplă cu ruj roșu intens, împreună cu atitudinea îndrăzneață. Parfumul e definit de atitudinea celei care îl poartă. Dacă nu ai atitudinea adecvată, te poartă el pe tine. 

Autenticul are alte valențe, însă aș spune că e la fel, interpretat diferit de diverși parfumieri (purtători). Pentru mine, parfumul autenticului nu este într-o sticluță, ci are mirosul pe care îl resimt în Ajun de Crăciun, când multă lume din bloc face cozonac. Acest miros mă duce direct la țară, când eram mică, fără griji, fără preocupări majore, bucuroasă, cu oameni dragi în jur. 

Altfel, ador toate parfumurile, pot petrece ore în șir într-un magazin cu parfumuri de nișă, le pot combina ca să am ceva unic, pentru mine, pot recomanda cuiva ce i s-ar potrivi, după ce cunosc bine persoana. 

Parfumurile ne creează stări, ne definesc, ne completează, ne diferențiază, ne dau eleganța, ne creează un întreg univers în jur – cu condiția să fie alese cu grijă. 

Mulțumesc Georgeta, pentru deschidere și pentru conversația plină de sensuri dintr-o zi caniculară de august!