Andreea Popescu: “…aici inseamna oamenii pe care ii am aproape acum si toate lucrurile pe care le-am invatat.”

„Dacă te gândești la Univers ca la o vastă mare electrică în care ești scufundat și din care ești alcătuit, a te deschide către propria ta creativitate te schimbă din ceva ce saltă la întâmplare pe valurile mării într-o parte a acelui ecosistem ce funcționează mai amplu, mai conștient, mai cooperativ.”

Julia Cameron – „Cum să eliberezi artistul din tine. Calea artistului către o creativitate superioară”

Iubesc tot ceea ce este frumos, delicat, special, iar Andreea (pe care am cunoscut-o acum câțiva ani, într-un spațiu creativ din Bulevardul Lascăr Catargiu) declină frumosul prin mătăsuri, dantele, etc.. Am avut ocazia să-i ocup câteva minute dintr-o zi adresându-i câteva întrebări.

  1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Ajunsa de 2 saptamani la facultate in Bucuresti, l-am cunoscut pe sotul meu. Am negociat 4 luni cu parintii sa ne lase sa ne mutam impreuna. Am reusit.

Prima operatie de tumori pe ovare a fost la 20 de ani. Ultima in decembrie 2019.

Primul copil m-a insotit in burtica timp de 6 luni, la cursuri de design, la fiecare sfarsit de saptamana de munca, pe avion, si la toate activitatile de curs. Doar noi doi.

In 2016 am ales, si mai tarziu am inteles, sa fiu libera. Libertatea m-a costat business-ul, in forma in care incepuse sa prinda aripi. I-am dat noi sensuri pe masura ce anii au trecut, urmarind acea valoare pe care am pretuit-o mereu: „client first”.

  1. Cum ți-a venit ideea de a crea ZENYA?

La inceput, Zenya a fost o parte din numele firmei infiintate in domeniul beauty, primul meu business, o franciza in orasul natal. Anii au trecut, si am primit telefonul unei prietene care dorea sa vina la Bucuresti sa se inscrie la cursuri de design si sa doarma la mine. Am fost curioasa, m-am inscris si eu si am descoperit ca, de fapt, asta vreau sa fac. Au urmat 2 ani de pregatiri, cursuri si drumuri, pana sa il avem pe Filip si sa pun in practica ce am invatat. 

Domeniul s-a schimbat usor, de la primul nume, insa esenta ZENYA a ramas in tot acest timp. Pentru ca am reusit sa raman si sa transmit ZEN, indiferent de greutati, si nu au fost putine. Nu am stiut de la inceput cum va fi ZENYA, dar lucrurile s-au asezat in asa fel incat sa cred cu tarie ca vreau sa promovez desingul romanesc, si am facut-o cum m-am priceput mai bine.

  1. Cum iti „hranesti” creativitatea?

Am mai multe surse de „hrana”, nu m-am putut opri niciodata la una singura! 

Imi place sa cunosc si sa ating materiale noi si sa visez cu ochii deschisi imaginandu-mi ce as face cu ele. 

Imi place sa ma pierd in cate o sesiune de lucru manual sa vad ce broderie poate iesi, imi place sa fac intalniri „de studiu” cu prieteni din domeniu in care sa ne provocam pe anumite concepte, dar am si momente cand pur si simplu stau singura si privesc in gol, si visez. Cel mai des mi se intampla asta cand ma aflu la mare. 

In ultimii doi ani am avut o alta sursa care m-a hranit si creativ si sufleteste, si anume clientele care m-au lasat sa le desenez. Promiteam sa vin cu doua-trei propuneri, dupa intalnire, dar ma trezeam cu mult mai multe desene, din care la urmatoarea intalnire incercam sa le prezint doar doua-trei, sa nu le zapacesc.

  1. De unde îți iei energia?

Din increderea celorlalti in mine, din satisfactia lucrului bine facut. Din stabilirea unor obiective clare, pe care daca nu reusesc sa mi le setez, ma simt fara busola, demotivata. Anul acesta a fost cel mai greu sa fac asta, si o resimt prin toti porii.

  1. Care sunt provocările din viața de antreprenor? Cum te-ai adaptat crizei din aceste luni?

Foarte mult de raspuns aici! Pentru mine a fost foarte greu sa inteleg ca nu le pot face pe toate, si ca trebuie sa deleg mai mult. Din cele 15 joburi diferite pe care le faceam, trebuia sa aleg 1-3 arii de expertiza si sa ma concentrez pe ele. Dupa cum am spus, incepusem pe o directie buna, dar in momentul in care am ales libertatea mea, am intrat in capcana de a incepe sa fac din ce in ce mai multe lucruri, ceea ce a dus la sacrificii personale, fizice, financiare, am ajuns sa dezamagesc oameni la care tineam doar pentru ca nu eram in stare sa fac fata tuturor joburilor pe care le aveam, si nu vroiam sa recunosc asta.

Criza actuala ne-a surprins pe toti! Eu a trebuit sa cantaresc contextul personal si familial in care deja ma aflam de ceva vreme, si sa iau decizii financiare, fara a mai avea sansa sa proiectez obiective pe termen mediu sau lung. M-am adaptat din mers. 

In momentul in care 80% din comenzi au migrat pe anul urmator, a trebuit sa renunt la spatiul inchiriat si sa continui activitatea intr-o locatie in care aveam deja activitate si nu o puteam parasi. Acum folosesc noul spatiu cu dublu rol. Cum spuneam, ma aflam deja intr-o situatie in care nu mai faceam fata numarului mare de comenzi fara sa afectez familia, si decisesem sa iau de acum inainte doar 15-20 de rochii pe an, pentru a fi mai aproape de copii, care sunt foarte mici. Iar restul timpului liber, mi-l dedic sedintelor de consultanta cu viitoarele mirese, pentru ca aici procesul de productie nu depinde de mine (montajul broderiei, probele cu clientele, ma implicau direct, si nu numai), si prezenta fizica este necesara doar la prima intalnire, urmand ca restul orelor de consultanta sa le pot da si pe telefon, whatsapp, sau videocalls.

  1. Ce a devenit posibil pentru tine, dar nu era posibil cand aveai 20 de ani?

In aproape tot atatia ani, am adunat experiente si expertize in cateva domenii. Cred ca acum este posibil sa sfatuiesc pe cineva in cunostinta de cauza. Imi pot pune experienta la lucru pentru a ajuta cu adevarat un colaborator sau client, nu mai merg doar pe instinct. Acum sunt mai implinita, mai inteleapta.

  1. O intrebare la care ai vrea sa raspunzi si care nu se regaseste in cele de mai sus? 

M-as intreba daca am vreun regret, fata de viata mea profesionala. 

Si cred ca raspunsul este ca, desi am luat o groaza de decizii nepotrivite, si am gresit in multe situatii, pentru care imi pare rau in continuare, sunt convinsa ca asa trebuia sa se intample. Am ajuns aici si datorita lor, iar aici inseamna oamenii pe care ii am aproape acum si toate lucrurile pe care le-am invatat. Iar aceasta nu as dori sa o schimb pentru nimic in lume!

Mulțumesc Andreea pentru conversația caldă, poveștile împărtășite, inspirație! Baftă pe toate planurile!