Audrey și Ella (I)

Amândouă se născuseră primăvara: Ella în luna lui Mărțișor, Audrey la început de Mai.

S-au cunoscut, întâmplător, într-o duminică de august, când alergau după fluturi. Nimic nu prevestise întâlnirea celor două fetițe cu cosițe brun-arămii. Când s-au ciocnit, în fuga după fluturele albastru-gălbui, s-au privit cu ochii larg deschiși, mirate de întâmplare.

Cum de alergau după același fluture pe pajiștea aceea mare, mare?


Răspunsul avea să vină peste mulți ani când una urma să devină vedetă de film, iar cealaltă scriitoare.

Dar, haideți înapoi la acea zi de august. După ce s-au privit preț de câteva minute, Ella a șoptit:

  • Și tu iubești fluturii?
  • Da, enorm! a răspuns Audrey, ușor intimidată că o străină i-a ghicit secretul.
  • Ce bine! Nu voi mai fi singură în plimbările mele! Știi, eu vin aici în fiecare duminică, în fiecare vară, să alerg cu fluturii.
  • Interesant, spuse Audrey. La mine este prima dată când vin aici. Știi? Noi ne-am mutat în zonă acum o lună. Venim tocmai din Belgia.
  • WOW! Și ai învățat românește atât de repede? a întrebat Ella, super mirată.
  • Ha, ha, ha! Păi, mama mamei mele este româncă și de la patru ani vorbesc românește.
  • Dar, câți ani ai tu?
  • Șapte, răspunse vioi Audrey. Dar, tu?
  • Șase și mă numesc Ella.
  • Eu sunt Audrey și, într-o zi, o să devin mare balerină!
  • Da?
  • Bineînțeles!

Ceea ce nu știa, pe atunci, Audrey era că, peste câțiva ani, soarta urma să o așeze pe un alt drum. Iar, noua ei prietenă, Ella, va fi cea care va scrie despre triumful ei pe un alt fel de scenă.

Din acea duminică de august, cele două fetițe au devenit ca două surori. Și, totul pornise de la un fluture cu aripi albastre.

Ele habar nu aveau, pe atunci, că era mai mult decât un simplu fluture. Era Curajul!