Marion Stanca: “Este minunat să poți să te dezveți de tine și să te reinventezi autentic.”

“Broker imobiliar orientat spre viitor, economist și diplomat, dezvoltator de strategii de afaceri pe piața imobiliară” – astfel se descrie Marion Stanca pe pagina lui de LinkedIn.
Colegii și clienții îl descriu ca fiind un promotor al bunăstării, frumuseții și progresului, motive suficiente pentru a-l invita pe Marion să se alăture grupului de oameni intervievați la mine “ACASĂ”.

Iată ce a ales să ne împărtășească.


1. Care sunt trei momente importante din viata ta la care te-ai opri pentru a ne spune cine ești?

Stiti cum e: “Scopul intrebarii “Cine sunt eu?” nu este acela de a gasi un raspuns, ci de a-l face sa dispara pe cel care intreaba!” – Ramana Maharshi

Este un exercitiu intens de imaginatie sa ma intorc pe axa timpului, redescoperind in dinamica vietii mele momente definitorii pentru cel ce raspunde acum.

As indrazni sa spun ca un moment de constientizare profunda a vietii, cu impact direct asupra evolutiei mele, a fost ziua in care am decis sa NU mai traiesc idealurile si visurile altora.

M-am oprit brusc din drumul catre a fi un programator mediocru, drum in care investisem ani de zile, impins de la spate de parinti si anturaj si, la 22 de ani, mi-am ales singur calea. Interesant a fost ca, alegand sa nu mai urmaresc implinirea si succesul intr-un domeniu de viitor cum este programarea, am simtit o eliberare, o liniste si o bucurie fara margini. Intuitia mi-a spus atunci ca alergand dupa visurile altora, nu facem decat sa ne indepartam de adevarata noastra vocatie.

Plecarea mamei la ingeri, cand aveam 27 de ani, a creat puntea mea de legatura constienta cu creatia, reducandu-mi existenta intre doua respiratii.  Am invatat brusc sa traiesc liber, dupa regulile si cugetul meu. Sa luminez camera mea intunecata pana fac zidurile sa dispara.

Sa invat zilnic de la copilul meu este cel mai eliberator si terapeutic moment al existentei mele. Dincolo de toata agitatia cotidiana, de zgomotul si zbaterea exterioara, cand il privesc pe Alvin in ochi nu vad decat iubirea. Este coplesitor. Este trairea insasi. 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Nimic. Am devenit, in timp, un antreprenor in imobiliare, un mediator sau, mai degraba, un facilitator in vietile celorlalti. Cine sunt determina direct modul in care inteleg si accept existenta mea in domeniul imobiliar. Sa fiu facilitator imobiliar este vocatia mea, chemarea mea survenita dintr-un proces complex de constientizare si transformata in stil de viata.


3. Cum ai descrie prin 3 cuvinte spiritul antreprenorial in domeniul imobiliar?

Lideri agili si inspirati.

4. Care sunt provocările vieții de antreprenor?

Constientizarea faptului ca antreprenoriatul nu este un loc de munca, ci o atitudine, un cu totul alt registru al intelegerii propriei existente, este cea mai mare provocare.

Cine cauta un loc de munca, a gresit domeniul. Roata se invarte invers in antreprenoriat. Vezi oportunitatea acolo unde altul vede problema. Cauti, printr-un proces activ de invatare si adaptare, solutii inovative acolo unde lucrurile par blocate, totul pentru realizare de profit. 

Cand acolo in tine rezolvi chestiuni importante, cand gasesti resursele necesare unui astfel de stil de viata, cum ar fi initiativa, imaginatia, determinare, asumare, curaj, integritate, onestitate si perseverenta, in exterior determini realitatea mixului de stari interioare. Sa transformi in atitudine adecvata fiecare provocare din domeniul ales este cheia reusitei.

5. Cum definești curajul? Dar, autenticitatea?

Il vad ca o indrazneala, ca o cutezanta in a ne infrunta demonii interiori. De ce indraznim? Pentru ca ne e frica. Ne e frica sa ne dezvatam de tot ce ne este nefolositor in viata, ne e frica sa abandonam drumuri infundate, ne e frica sa ne dezlipim de atasamente, ne temem de abandon, lipsa de iubire, singuratate. Curajul vine ca o lumina, un trigger ce te ajuta sa dezlipesti povestea vietii tale de cel care esti, cu adevarat. Si, aici, apare autenticitatea. Adica, descoperirea faptului ca tu nu esti povestea imaginata de tine. Cu indrazneala, scoti afara adevarul, putin cate putin, pana nu mai ai legatura cu cel ce il proiectai din frica.  

6. Trăim vremuri provocatoare. La ce resurse interioare apelezi pentru a-ți menține starea de bine?

Inca nu mi-am definit exact starea de bine. Asta pentru ca viata mea s-a compus din foarte multe oscilatii. Zilnice sau pe perioade indelungate, starile de bine au aparut in momentele de constienta, de descoperire brusca a adevarului din mine, sau mai bine zis atunci cand am reusit sa deblochez sau sa ma detasez de cate o poveste imaginata de mine. Uneori citesc, si de acolo vin multe revelatii, alteori ascult podcasturi interesante ce tin de terapii. Cea mai buna metoda sa imi mut atentia pe mine este joaca cu copilul meu. Ras, joaca, dans, muzica.

7. Dacă ar fi să privești Viața ca pe o călătorie, unde crezi că te afli, acum, pe acest drum?

 Intr-un proces de maturizare. De curand mi-am descoperit conditionarile, existente acolo inca de la inceput. Este minunat sa poti sa te dezveti de tine si sa te reinventezi autentic.

8. Care este crezul / motto-ul tau personal?

Totul este viata!

9. O dorinta sau un vis pentru 2022?

Sanatate si iubire.

Mulțumesc Marion pentru povestea spusă atât de frumos! Abia aștept să ne întâlnim și offline pentru a continua dialogul acesta creativ și vitaminizant!

Audrey și Ella (I)

Amândouă se născuseră primăvara: Ella în luna lui Mărțișor, Audrey la început de Mai.

S-au cunoscut, întâmplător, într-o duminică de august, când alergau după fluturi. Nimic nu prevestise întâlnirea celor două fetițe cu cosițe brun-arămii. Când s-au ciocnit, în fuga după fluturele albastru-gălbui, s-au privit cu ochii larg deschiși, mirate de întâmplare.

Cum de alergau după același fluture pe pajiștea aceea mare, mare?


Răspunsul avea să vină peste mulți ani când una urma să devină vedetă de film, iar cealaltă scriitoare.

Dar, haideți înapoi la acea zi de august. După ce s-au privit preț de câteva minute, Ella a șoptit:

  • Și tu iubești fluturii?
  • Da, enorm! a răspuns Audrey, ușor intimidată că o străină i-a ghicit secretul.
  • Ce bine! Nu voi mai fi singură în plimbările mele! Știi, eu vin aici în fiecare duminică, în fiecare vară, să alerg cu fluturii.
  • Interesant, spuse Audrey. La mine este prima dată când vin aici. Știi? Noi ne-am mutat în zonă acum o lună. Venim tocmai din Belgia.
  • WOW! Și ai învățat românește atât de repede? a întrebat Ella, super mirată.
  • Ha, ha, ha! Păi, mama mamei mele este româncă și de la patru ani vorbesc românește.
  • Dar, câți ani ai tu?
  • Șapte, răspunse vioi Audrey. Dar, tu?
  • Șase și mă numesc Ella.
  • Eu sunt Audrey și, într-o zi, o să devin mare balerină!
  • Da?
  • Bineînțeles!

Ceea ce nu știa, pe atunci, Audrey era că, peste câțiva ani, soarta urma să o așeze pe un alt drum. Iar, noua ei prietenă, Ella, va fi cea care va scrie despre triumful ei pe un alt fel de scenă.

Din acea duminică de august, cele două fetițe au devenit ca două surori. Și, totul pornise de la un fluture cu aripi albastre.

Ele habar nu aveau, pe atunci, că era mai mult decât un simplu fluture. Era Curajul!

Marcia Reynolds: “The courage that emanates from your presence will help others override their fears.”

Throughout our life we meet a myriad of people. We collect moments of togetherness, we share ideas, emotions, lessons. I believe we meet the right people the moment we are ready to benefit most from that connection. Call it serendipity, synchronicity––yet not an accident.

In February 2021, while attending an ICF Romania webinar, I met a remarkable woman: Coach and bestselling author Marcia Reynolds. At the time, I did not know who she was despite her impactful work. Her bright presence captivated me during the online event, so immediately afterwards I began my research to find out more about her. 

And here we are in July 2021! After reading about Marcia and her work and listening to several podcasts and interviews, I was inspired to send her a copy of my first book. I dreamt of having the opportunity to do a short interview with her, so I sent her a LinkedIn message with my request. To my surprise, not only did she immediately reply “YES,” she also suggested we do a Zoom call. Here are some of Marcia’s precious insights. 

Three defining moments that made you the Person You Are Today

• There are many and it is hard to choose just three. In all my books, I share that when I turned 20, I was in jail. I thought my life was over. And I met this woman that told me: “Are you crazy? You are young, smart, strong…” And that I have privileges that many people do not have … She helped me to claim who I was and what I could do. And because of that I really wanted to dedicate my life to helping others in the way she did for me. So, that’s why I like supporting coaches and people wanting to make a difference. 

• Another defining moment was my master’s degree in adult learning, which made me realize how we learn and what really changes our behaviors. I was always trying to improve my training programs. People enjoyed the experience, but they did not necessarily change their behavior after the programs were over. The degree triggered my ongoing curiosity to discover how people learn and are inspired to change their minds and grow. 
My ongoing thirst for understanding learning led met to discover the power of coaching.

• This triggered the third defining moment: when I found coaching––in 1995––and started researching the difference that coaching makes in the brain and why it is so powerful. I was inspired to earn my doctoral degree so I could study the neuroscience of learning. I found that when we tell people what to do and or only focus on problem-solving, only the working brain is activated, which uses only short-term memory and not reflective learning, Coaching activates a different part of the brain where long-term, learning memory is. We not only learn and adapt our behavior, we feel more confidence to move forward, which was what that woman in jail did for me when I was 20.

Graphical user interface, website

Description automatically generated

If you could speak to Marcia when she was 5 years old, what would you like to tell her?

Always speak your mind. It took me a while to have that confidence, but I did it and I chose my own path.

About Courage

Courage is acting in the face of fear; courage does not make fear go away, courage is 

‘I recognize my fears and I am going to move forward anyway’. If you don’t have fears, you don’t have courage. You might have confidence. Maybe you feel bold, but it is not courage. So, as a coach or a teacher, the energy I bring to the conversation can inspire courage – I set the emotional tone of the interaction. The brain senses the emotions of the socially dominant person in the room (the leader, coach, or teacher) –– so the emotions I’m feeling are what you’re going to sense. And joy, courage, care gratitude, are very contagious … So, my courage should uplift your courage as well.

Resources you use to Recharge 

• I have had an extremely clean diet, no sugars or grains, for decades and I exercise every day. For example, this morning I went for a 3-mile walk, then I spent time in the gym doing strength training. Hence, I’m very healthy and I am doing my passion, so it does not feel like a burden, even now that I’m in my 60’s! I know I can work with a lot of energy for many years to come.

• I also like to write; it energizes me.

Recommendations for this Challenging Period

• Self-care is critical, to get enough sleep, to have positive people in your life––if you are not positive, you are not in my life … I get out in nature often, I hike, I appreciate where I live, I enjoy being outside with my feet on the ground, feeling the earth. 

• We all have to find what we’re called to do, and we can find that calling no matter what… If you are stuck in bad energy because you do not like what you’re doing that’s not healthy.

Coaching in the future years

Because I’ve worked for technology companies for 11 years, I saw the shift into smart technologies many years ago, early in my career. Yet I do not know how they will perfect human interaction with Artificial Intelligence, so I can’t predict that. So much of my effectiveness as a coach is the energy between us, the presence that I bring that helps you feel safe with me. Will Artificial Intelligence ever be capable enough to replicate that? I am not so sure, not now anyway, but who knows what the creative, human mind can create in the future? 

About being Real, Authentic, Vulnerable

  • When we go through rough times in our lives, we learn who we are and the importance of being who we are, the importance of being real. This gives us creative power.
  • Vulnerability wraps into Authenticity: ‘I am sharing with you who I am and what I think, and why I see the world that way. I’m also interested in how you see the world. Maybe then, we can see new possibilities together.’

Interesting facts about Marcia

  • Green is her defining color because it represents Nature.
  • She loves the desert (she’s lived in Arizona since birth). She thinks there is magic in the desert.
  • She has Romanian ancestry; her grandfather was born in Transylvania.

You can learn more about Marcia and her work by reading her inspiring books (https://covisioning.com/books/), joining her newsletter and following her on social media. As for me, I’ve released into the universe my wish of meeting Marcia offline, either in Romania or in the USA.

Shine Your Light!

… He didn’t need anything more but a long road to take him forward and forward, until he reached his goal, and he could’ve reached his goal any day, at any hour. He always carried his hope in his heart.” (Queen Marie of Romania, The dreamer of dreams)

I enjoy interacting with authentic, vibrant, courageous people. I love the si(e)nergy created during these encounters. Roxana and Nicholas Lupu (Arttis Academy) offered me the opportunity to co-create a memory of a lifetime. This happened last year on February 7th when I interviewed the lovely couple at BiziLive TV. That episode had more than 35000 views, hence I decided that an abbreviated English transcript would be helpful for a broader audience.

Let’s start!

“GB: Both of you have already used the word COURAGE – the seed of our dialogue tonight.  Nassim Taleb stated in his book – Skin in the game – that the only virtue that cannot be simulated is Courage. What do you think?

RL: Yes, it’s truly a virtue which cannot be simulated because is so interconnected with vulnerability. What Brene Brown was also saying: the moment you accept your Vulnerability that’s when you access your inner resources, those of the heart and you become courageous. And courage is not possible in the absence of the vulnerability. When you have a great vulnerability, that’s when you also have a great courage. And, in fact, through this courage you inspire people and you become, one way or another, a hero. And that’s why we are so fascinated and promote this idea of courage. Every day, we learn the power of courage.  

NL: As Roxana said the moment you accept your vulnerability, you gain strength. That’s why we used these words in our workshops – Courage and Power in public speaking, Courage and Power in communication.

GB: You two are very courageous.

RL: We’re trying.

GB: The step you took by going to London and begun something new there, shows courage. How did you decide to do this? 

RL: At first, we started the whole Arttis Academy concept in London, being asked to run workshops for speaking, negotiation, communication at a corporate level. Then we wanted, somehow, to extend what we learned there, what we assimilated and the life experiences, and we decided to extend to a broader audience. And, somehow, we made this bridge between London and Bucharest, so now we’re running similar workshops here. There is a need for this interconnectivity, and the best is not to limit ourselves to one place and one mentality.

GB: How do people feel during your workshops? To reveal your vulnerabilities, in public, is a difficult thing, to say the least.

NL: Very difficult and what happened in one of our workshops (on 14th December 2019) amazed us. Some things happened beyond what I would have expected because, of course, the moment you talk about public speaking it’s a wide area of discussion… And we talked a lot about vulnerability, courage, strength.  

RL: During our classes, we let people to discover their own process. In fact, we gave them a space where they didn’t feel judged, where they are accepted. And I think that’s what each of us needs: a space where to experiment and even make mistakes. 

GB: You are saying it is necessary to offer space to each person and this is creating the opportunity for each individual to leave their personal mark. In an interview you gave some time ago, you declared: ‘as a human being you have to keep your originality by providing a personal touch to everything you do.’

RL: Yeah… I think that, actually, it’s the hardest thing, because nowadays we are bombarded by social media and the desire to conform or to imitate. We no longer realise who we are, where we are going to… And that’s why, I find it one of the hardest things these days, to imprint your DNA. Of course, there is also the fear of being judged and the fear of going out of what is socially acceptable, whether we are in Romania, in the UK or elsewhere. It is, in fact, an act of courage, in one form or another! 

GB:  And if we think that the word COURAGE has its origin in the Latin COR which means heart…

RL: Yes, indeed!

GB: And the last question, which is actually a kind request for each of you: please share with us a thought for the days to come, a hint, an emotion.

RL: Personally, I believe that we need more than ever to believe and to be grateful for every day of our lives, and to smile more often.

NL: Ah, that’s exactly what I was thinking about! 

For me, one of the things I learned — a bit hard, unfortunately — is to do everything I can and be grateful for everything that comes back to me and everything I have. And, without copying Roxana… Again, maybe, I discovered the power of smiling too late. To smile, for real, with no masks.

Many times, while in London I found myself in difficult situations, and I realised the truth in John Maxwell’s statement: ‘force yourself to smile even if you don’t have why’. And even it seemed crazy to me, walking on streets of London — during a difficult time when a lot of new things were testing my patience – I stopped and I said to myself: ‘OK, this weather, the poor-quality coffee… OK, I need to smile.’ And I forced myself to smile, and I felt better. And I realized this incredible power: we need to smile, we need to be grateful… because most of the time, we have no idea what how lucky we are!

GB: True! I subscribe to these ideas. Thanks a lot, Roxana and Nicholas!

NL&RL: We thank you!”

Thank you so much for reading this week’s blog post!

If you are working on adapting to the Volatility, Uncertainty, Complexity and Ambiguity of the world we live in, check out my book VUCA2: Tap The Power Within You for how to express your Vulnerability, Uniqueness, Courage and Authenticity for a fruitful life!

Wishing you health and abundance!

Ella 

** Photos credit: Cristina Paraschiv / BiziLive TV.

N.Y.C. – Nurture Your Courage

Courage. What makes a King out of a slave? Courage.

What makes the flag on the mast to wave? Courage.

What makes the elephant charge his tusk in the misty mist or the dusky dusk?

What makes the muskrat guard his musk? Courage.

What makes the Sphinx the 7th Wonder? Courage.

What makes the dawn come up like THUNDER?! Courage

The Cowardly Lion from the Wizard of Oz

  • Are we born with a certain amount of courage?              
  • Can we self-create courage? If yes, how? How long will it last?
  • If you feel fear, does it mean you aren’t courageous? 

Change almost always causes discomfort. It pushes us, it generates fears, anxiety, even panic. For more than one year we’ve witnessed tremendous, unplanned changes. 

I believe this period has created a great opportunity to ignite our courage and resilience. It would be extremely beneficial to ask ourselves:

  • On a scale of 1 (low) to 10 (high), how Courageous was I feeling in March 2020?
  • Using the same scale of 1 (low) to 10 (high), what is my level of Courage NOW?

Oftentimes, the blessing of a difficult life period comes in the form of Courage. 

In the last three years, while sharing my transformation journey, I’ve been asked what I’ve gained throughout it. The answer is simple: Courage. And once I received this gift, I am doing my best to nurture it, day by day. 

Too many times, people think you are either born courageous or you’re not. 

Of course, nature plays a role in determining who has or hasn’t courage. Research in neuroscience shows that some people have a “Type T” personality. These individuals may have fewer dopamine receptors in their brains to record sensations of pleasure and satisfaction — and as such, may require higher levels of stimulant and endorphin activity in order to feel good. Their higher level of testosterone, a hormone that seems to correlate with uninhibited behavior, may also lead to a more risk-oriented lifestyle. 

Manfred F.R. Kets de Vries, psychotherapist and Professor of leadership development and organizational change at INSEAD shares a handful of techniques we can use to find and practice our courage:

  • Create scenarios: imagine both the worst that could happen if we take a given action and what the outcome would be if we didn’t act. By identifying the risks we are taking, we can build immunity to our fears. It’s important to recognize that fear is not a bad thing. Look at it as an opportunity to learn more about who you are and why you might be afraid. 
  • Talk out the fear beneath – If you take the time to voice your fears and understand why they are there, you will become braver. It is not easy to acknowledge where and when you are vulnerable. So, if you’re able to face those fears you’re one step closer to being courageous.
  • Practice stepping out of your comfort zone – Consciously and consistently practicing small acts of courage can have a cumulative effect.
  • Take care of your body: Fear is both physically and mentally draining. In a crisis, make sure you take the time to eat well, exercise and sleep. Using various relaxation techniques such as meditation or yoga creates the clarity of mind required for courageous action.
  • Having people with whom you can freely share your fears can be a valuable resource when you are faced with a challenge to your courage. 

In the last 365 days, did you learn something new about your level of courage? If yes, please take a moment and describe that “thing”, using written words or a drawing. 

My gift for you at the end of this short article includes:

  1.  A movie about a courageous boy: https://www.youtube.com/watch?v=RuR5r4kfhjg
  2. A book about courage: https://www.publica.ro/scott-harrison-sete.html
  3. Roxana Lupu’s words about courage: “Yes, it’s truly a virtue which cannot be simulated because it has to do, in the first place with vulnerability. Courage is not possible in the absence of vulnerability. When you’ve fully embraced your vulnerability, that’s when you also have great courage. And, in fact, through this courage you inspire people and you become, in one way or another, a hero. Every day, we learn the power of courage…” https://www.youtube.com/watch?v=Fr-zvpdDuTk&t=7s

*** Special thanks to Manfred F.R. Kets de Vries for his insightful studies.

*** Please feel free to share any of your insights about what you read with me at cor@innerpreneur.ro. I am always happy to engage around these topics and provide added guidance.

Burn In, Burn On, Burn Out!

Although the concept of occupational burnout originated in the 1970s, it was only in 2019 the World Health Organization finally included burnout in its International Classification of Diseases, describing it as “a syndrome conceptualized as resulting from chronic workplace stress that has not been successfully managed.” This definition acknowledged that burnout is more than just an employee problem; it’s an organizational problem that requires an organizational solution.

Unfortunately, the majority of corporations has put the burden of solving the problem on the shoulders of individual employees. There is a desperately need of upstream interventions, and I feel this need every time one of my connections from the corporate world shares his / her feelings in / outside the coaching and mentoring sessions.

Malaise, burnout, depression, stress — all of these were here before COVID-19, but now they are getting worse.

By April 2020 places of employment for 81% of the global workforce were fully or partially closed and a huge mass of employees began doing their tasks from home. This unexpected, unplanned experiment made the burnout much, much worse.

The feeling of constantly being “on” made people feel exhausted, both physically and emotionally. The current crisis contributes to burnout in ways that just working from home during a normal time wouldn’t. Most of us are trying to do everything—work, exercise, relax, socialize—in a space we didn’t previously use for all these things. 

Yesterday, one of my recent connections was telling me: „The lobby of our small apartment became, since March 2020, the place of networking with my two teenagers kids and my husband during our breaks… My kids are attending the online classes from their bedroom, my husband and I are sharing the kitchen and living room for work…”

Some weeks ago, a mentee was telling me that she begun to have dreams about work at night…

Margaret Wehrenberg, an expert on anxiety and the author of the book “Pandemic Anxiety: Fear, Stress, and Loss in Traumatic Times” said:

“When people are under a long period of chronic, unpredictable stress, they develop behavioral anhedonia, meaning the loss of the ability to take pleasure in their activities.

Natasha Rajah, a professor of psychiatry at McGill University said the longevity of the pandemic had contributed to a sense that time was moving differently: 

“There’s definitely a change in how people are reporting memories and cognitive experiences. They have fewer rich details about their personal memories, and more negative content to their memories. People may be having a harder time forming working memories and paying attention, with “a reduced ability to hold things in their minds, manipulate thoughts and plan for the future.”


Teaming up with several professionals, Jennifer Moss – journalist, author, speaker and workplace expert, created a survey that analyzes the state of burnout and well-being during Covid-19. With support from Harvard Business Review, they gathered feedback from more than 1,500 respondents in 46 countries, in various sectors, roles, and seniority levels, last autumn. 


The statistics spoke by themselves showing that burnout is a GLOBAL PROBLEM:

  • 89% of respondents said their work life was getting worse.
  • 85% said their well-being had declined.
  • 56% said their job demands had increased.
  • 62% of the people who were struggling to manage their workloads had experienced burnout “often” or “extremely often” in the previous three months.
  • 55% of all respondents didn’t feel that they had been able to balance their home and work life.
  • 25% felt unable to maintain a strong connection with family, 39% with colleagues, and 50% with friends.
  • Only 21% rated their well-being as “good,” and around 2% rated it as “excellent.”


The same study shows that millennials have the highest levels of burnout, mainly due to having less autonomy at work, lower seniority, and greater financial stressors and feelings of loneliness. 

How did we get here? 

Jennifer Moss is mentioning some of the major causes in her book „The Burnout Epidemic”, published by Harvard Business Press this January.


Overwork was the most-cited reason for burnout and decreased well-being. A research from Gallup (from March 2020) has shown that the risk of occupational burnout increases significantly when an employee’s workweek averages more than 50 hours, and rises even more substantially at 60 hours. 


Some organizations saw the value of allowing employees more flexibility, but too many did not! Childcare options were limited, with day care centers and schools closed and grandparents separated from their extended families. 


Allowing more meetings and unhealthful levels of screen time.

According to Steven Rogelberg of UNC Charlotte, who wrote The Surprising Science of Meetings, pre-Covid-19 studies showed that about 55 million meetings a day were held in the United States alone and that U.S. organizations wasted $37 billion annually because most meetings were unproductive.


Now, we are also suffering of Zoom burnout…It is a fact that video calls are actually harder on us physically and mentally because our brains find it more challenging to process nonverbals like facial expressions and body language.

The pandemic was simply an accelerant for the extreme burnout levels we are experiencing today. In the first weeks of the pandemic, most of us were expecting it to end within a month or two. And, here we are, after almost 14 months, in the middle of what a Burnout Pandemic… If we do not take structured, solid actions NOW, we will face a total nightmare!

About actions, burnout stages, I intend to write in a follow-up article. 

By that time, I leave you with some signs based on which you can recognize the Work-From-Home Burnout and act before it is too late:

  • Going through mood changes like irritability, sadness, or anger 
  • Experiencing symptoms of depression, like hopelessness, loss of interest in things you used to enjoy, or fatigue
  • Feeling discouraged or apathetic about work
  • Getting poor sleep, experiencing insomnia, or having trouble falling asleep
  • Losing track of tasks
  • Not completing work on time
  • Drinking more alcohol than normal, or drinking to cope 
  • Experiencing physical symptoms like chest pain, headaches, increased illness, heart palpitations, dizziness or fainting, or gastrointestinal pain.

In case you want to connect with me for coaching sessions tackling burnout, please send me a message at: gabriela@innerpreneur.ro or cor@innerpreneur.ro

** References for the article: https://www.themuse.com/about, https://www.jennifer-moss.com/

Puterea din Albastru

“What sets you apart can sometimes feel like a burden and it’s not. And a lot of the time, it’s what makes you great.” —Emma Stone

Astăzi dimineață, când am ieșit afară, am văzut mult albastru… Și, nu era doar albastrul Cerului…

Nu am mai scris, aici, de multă vreme… Însă, probabil, trebuia să se întâmple astăzi grație culorii mele preferate pe care am descoperit-o în desenele unor copii speciali.

Astăzi, am învățat un lucru despre care nu știam: 2 APRILIE este ZIUA CONȘTIENTIZĂRII AUTISMULUI…

Cuvintele și desenele lor exprimă TOTUL, cu mult mai mult decât vorbele mele. Aleg doar să vă conectez cu frumosul din Ei!

Voi (despre) ce ați (re)-învățat astăzi?

*** Dacă veți dori să-i sprijiniți, aici o puteți face: https://autismartaadhd.ro/?fbclid=IwAR3E4Ghs_iFOoRMZwKGADj9fTTIZVNp-8BzAp2paSza6uS-2outzSSI_6Ow. Eu intenționez să-i vizitez dacă mi se va permite.

Sunt Kinga Varga, creator de moda, un suflet care iubeste ingerii.

“Tesuta din fire de matase, cashmir, organza, mohair sau  piele,  povestea KINGA VARGA se impleteste cu fire de traditie inceputa intr-un sat din Ardeal de catre bunicul pantofar si dusa mai departe la oras de catre tatal ce avea un atelier de croitorie in Satu Mare.”

Pe aceste randuri mi s-au oprit ochii cand am vizitat magazinul virtual Kinga Varga, prin noiembrie 2020. Cautam masti din bumbac si la o navigare pe net mi-au aparut ingerii marca Kinga Varga. In decembrie, am mers sa ridic mastile de la atelierul KV si usa mi-a fost deschisa chiar de ea, un om zambitor ca un soare. I-am marturisit atunci ca noi ne privisem ochi in ochi, prima data, la conferinta Epic Talk 2019. Atunci totul s-a petrecut rapid, insa la finalul anului 2020, am avut timp sa schimbam cateva cuvinte care au generat interviul de mai jos.

  1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Povestea mea a inceput in Atelierul tatalui meu, unde dupa scoala, fugeam printre masinile de cusut si  priveam cu nespusa uimire la  magia creata de oamenii minunati.

Ambitia care nu m-a lasat in pace a fost aceea de a deveni unul dintre designerii cunoscuti din Romania. Am urmat Liceul de Arte cu peripetiile aferente, apoi Universitatea de Design cu alte provocari, dupa care am inceput colaborari cu fabrici din Romania pe colectii de tricotaje.  

Au urmat multe prezentari de moda in tara si in strainatate, targuri interne si internationale. 

Am realizat colectii Unisex, de barbati, copii si am trecut de la Colectii de Tricotaje la Confectie ready-to-wear pentru femei.

Momentul magic a fost cand am creat brandul care imi poarta numele: Sunt Kinga Varga creator de moda, un suflet care iubeste ingerii.

De aproape 15 ani spunem, prin haine, povesti pentru cei care cred in lumea magica a ingerilor, in minuni si in miracole, in fapte bune si in gandire pozitiva, simplitate, feminitate, elegantă nonsalantă . Alegem întotdeuna materiale de calitate, croieli comfortabile și gândim fiecare piesa ca pe-o extensie a celei care o poarta, pentru ca stim ca stilul sta, de fapt, in curajul de-a fi liber si-n darul de a alege hainele create, parca, special pentru tine.

2. Cum ți-a venit ideea de a crea Atelierul?

Atelierul a venit ca o extensie a business-ului, de fapt este punctul de pornire al tuturor colectiilor. Aici petrec cel mai mult timp, si pur si simplu dupa atatia ani merg zilnic, cu drag, la Atelierul din centrul Bucurestiului. 

3. Cum iti „hranesti” creativitatea?

Din viata si momentele ei, zi de zi ma bucur de fiecare moment.

Intalniri, joaca, calatorii, detalii din arhitectura, muzica, dans. Clientele mele ma inspira si ma ghideaza in creativitatea mea. 

4. De unde îți iei energia?

Energie imi iau din visele mele, din ingerii care ma inconjoara, proiectele frumoase care iau nastere, din momentele mele de rasfat. Ma incarc cu energie numai la gandul ca scot un model nou, o colectie sau ca facem o escapada in Ardeal, sau cand imi vad copiii bucurandu-se din lucruri asa de marunte. 

5. Care sunt provocările din viața de antreprenor? Cum te-ai adaptat crizei din aceste luni?

Sa ma incojor de oameni buni, pozitivi sa imi setez obiective de atins. A fost un an bun pentru noi in care s-au deschis multe usi si care a adus alaturi de noi, o comunitate care a promovat designul romanesc, parteneri care ne-au sustinut in mod activ si nu in ultimul rand clientii care au sustinut o afacere locala.

6. Ce a devenit posibil pentru tine, dar nu era posibil cand aveai 20 de ani?

Intelepctiune, maturitate, experienta, familia.

7. O dorinta sau un vis pentru 2021?

Sa fim buni, sa ajutam, sa credem, sa visam, sa zambim 😊

Raspunsurile oferite de Kinga, jucausenia ei, precum si ingerii pe care-i aseaza peste tot, m-au dus cu gandul la vorbele lui Pablo Picasso:

Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână un artist şi după ce va creşte.

Radu Pasca: “…in vremuri cu provocari ies la suprafata caractere, noi oportunitati…”

Haideți să fim mai buni, mai înțelepți, mai bine informați, să nu răspândim vești negative, avem ocazia să apreciem ce suntem și ce avem. În puține cuvinte, viața e frumoasă!

Citatul de mai sus ii apartine lui Radu Pasca, un om luminos despre care am aflat prin intermediul surorii mele, Mihaela. Radu face parte din categoria oamenilor trecuti prin viata de la care ai ce să inveti si de aceea m-am gandit ca ar fi interesant sa-l iau la intrebari :)).

Iata ce si cum a raspuns. Sper sa va inspire si sa va vitaminizeze!

  1. Care sunt trei momente importante din viața ta la care te-ai opri pentru a ne spune cine ești?

Un moment important pentru mine, a fost decizia de a imigra din dorinta de a ma cunoaste mai bine, ma simteam in tara, cumva, limitat, pe vremea aceea eram angajat si nu imi mai doream acest statut. Eram intrigat sa ii vad pe cei care veneau din strainatate, acasa, de sarbatori, cu masini luxoase, cu haine de marca si cheltuiau cu usurinta mii de euro in cluburi. Am simtit nevoia de a explora locatii, tari si culturi diferite si sa construiesc o versiune mai buna a mea. Sa inteleg cum functioneaza lucrurile, in tari considerate avansate, gen Marea Britanie. 

Un al doilea moment a fost intoarcerea acasa, in orasul natal, dupa 3 de pribegie consideram ca eram pregatit sa ma intorc in Romania. De atunci savurez  fiecare moment petrecut in tara, am inceput s-o vad cu alti ochi. Am inteles datorita experientei acumulate ca ORICE este posibil ! Daca…si intervine de fiecare data, daca iti cunosti abilitatile, ai o motivatie, un scop si ai rabdare sa ajungi acolo. Am gresit mult, dar m-am studiat si prin suferinta, usor, in timp, am evoluat.

Un alt moment a fost  atunci cand am aflat ca voi deveni tata! Am devenit mult mai asumat si responsabil, era momentul in care nu am mai trait doar pentru mine. De adolescent mi-am dorit sa am copii, dar numai la 30 s-a intamplat miracolul ! 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum? Si De ce imobiliare? 

Unde sunt acum este inca o faza intermediara pentru a ma ajuta sa evoluez. Este pretul pe care sunt dispus sa-l platesc pentru a construi ceea ce imi doresc cu adevarat.

De ce in imobiliare? Pentru ca este domeniul in care am simtit ca pot sa aduc valoare adaugata datorita a ceea ce reprezint ca individ. Toata experienta de viata, toate locurile de munca, toate eforturile in antreprenoriat m-au ghidat catre ceea ce fac astazi. Sunt fericit aici. 

3. Care consideri că sunt cele mai importante realizări din viața ta de până acum? 

Faptul ca am o familie frumoasa si am sustinerea lor neconditionata este cea mai mare realizare. 

Relatiile pe care le-am dezvoltat cu oameni de exceptie este o alta mare  realizare. Faptul ca azi am niste parteneri care ma pun in valoare din nou , mare lucru! Contribuind si eu la viata celor din viata mea imi da o mare bucurie. Alaturi de oameni de exceptie imi construiesc visul. Sunt un tip norocos si sunt recunoscator pentru asta! 

4. Care sunt provocările vieții de antreprenor?

Antreprenorii sunt supusi mai multor provocari, dar intotdeauna pot sa aleaga, sa schimbe ceva, sa ajusteze, sa se consulte, sa se reinventeze daca este cazul. Antreprenorii sunt motorul oricarei economii. Cea mai mare provocare pe care o au antreprenorii este esecul, nu sunt pregatiti pentru el. Consecintele esecului pot sa aduca frustrari mari. Dar, odata antreprenor este greu sa te intorci la statutul de angajat. Am simtit-o pe pielea mea si nu a fost placut. Nu pentru ca imi doream neaparat sa fiu propriul meu sef, dar ca angajat apar frustrarile. O alta provocare a antreprenorilor ar fi asumarea de riscuri. Este obligatoriu sa iti asumi anumite decizii care pot sa te puna in dificultate, dar care te pot ajuta sa evoluezi. Lista poate continua; sunt foarte multe provocari.

5. Cum definești curajul?

Curajul apare cred eu ca un exercitiu al mintii. Depinde foarte mult de niste gesturi reflexe care apar la un moment dat in viata ta si care iti pot marca existenta. Curajul mai apare si cand esti la limita si trebuie sa iei decizia intr-o fractiune de secunda. Mai cred ca adrenalina pe care unii oameni o cauta, ii face sa fie curajosi. Cred ca acei oameni care fac lucruri uimitoare sunt ingeri aflati in locul potrivit la momentul potrivit. Fiecare decizie , fiecare DA sau NU, este un act de curaj. Trebuie evaluat dozajul :)).

6. Trăim vremuri interesante, provocatoare; la ce resurse interioare apelezi pentru a-ți menține starea de bine?

Iubesc aceste vremuri, in vremuri cu provocari ies la suprafata caractere, noi oportunitati, vizionarii. Atunci cand este greu vezi mult mai clar cine este aproape de tine, cine crede in tine ca om si in viziunea ta si iti acorda sustinerea de care ai nevoie sa reusesti in proiectele tale! Ma consider extrem de norocos sa fac parte dintre antreprenorii acestor vremuri. 

7. Daca ar fi să privești Viața ca pe o călătorie, unde crezi că te afli, acum, pe acest drum?

Perioada de acum este cea mai frumoasa perioada din viata mea! Nu pentru ca sunt cu mai multi bani in cont, ci pentru ca azi savurez fiecare experienta care m-a ajutat sa constientizez ca nimic nu a fost intamplator in parcursul de pana acum. Fiecare incercare a avut rolul ei, atat pe plan personal cat si in afaceri. Muncind de la 14 ani am avut multe experiente din care am invatat, important este sa te analizezi si sa vezi ce puteai face mai bine. 

Atata timp cat ai un scop clar si actionezi in fiecare zi pentru a-l atinge, cu siguranta fiecare din noi va ajunge la destinatie. 

8. O întrebare pe care ai fi dorit să o primești în interviurile de până acum, dar nu s-a întâmplat? 

Cred ca ar fi: Ce ai invatat din afacerile tale si le recomanzi si altor antreprenori? 

Niciodata sa nu se multumesca cu putin, asa cum iti setezi obiectivul pe masura vor fi si rezultatele. 

Sa nu renunte la visul lor, pentru ca vor fi frustrati tot restul vietii. Parcursul catre atingerea obiectivului este foarte palpitant si plin de invataturi. Atat pe plan personal, cat si profesional sa fii antreprenor inseamna evolutie. 

Sa fie in permanenta creativi! Sa se comporte cu cei din firma lor ca si cu niste parteneri, pentru una din motivatii vine din umanitate, doar pe urma vine partea financiara. Chiar daca nu toate afacerile vor avea succes un antreprenor nu trebuie sa renunte ! Cred cu tarie ca antreprenorii unei tari sunt motorul care sustine partea economica a unei tari. Cum poti contribui mai bine la o schimbare daca nu inovand si contribuind la o schimbare pozitiva in tara ta? Schimbarea vine de la fiecare dintre noi! 

Posibil sa ne mai intalnim cu Radu si cu alte ocazii intrucat amandurora ne place sa facem lucruri frumoase, sa aducem lumina oamenilor din jurul nostru.

“Creativitatea ma va insoti sa pot ajuta si alti oameni sa isi spuna povestea, sa ajunga la alti oameni.”

Intoarce-te mereu in centrul inimii tale, acolo sigur vei gasi de fiecare data, pacea.

Elizabeth Gilbert

Spune povesti cu atitudine, iubeste cafeaua, are stil, curaj si … Dar, mai bine, haideti sa o cunoastem pe prietena mea, Mari, prin intermediul unor intrebari la care mi-a raspuns cu bucurie, tocmai din Dubai. Noi am fi vrut sa depanam povestile la o cafea aburinda, si nu virtual, dar… poate se intampla magia anul viitor!


1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca ne să spui cine ești?

Bine te-am gasit, Gabriela si ma bucur ca m-ai invitat la tine Acasa!

Cele mai importante momente in viata unei femei sunt atunci cand se descopera sau se redescopera. Uitandu-ma inapoi pot spune ca primul moment a fost cel cand am devenit mama, pentru schimbarea profunda a perspectivei si pentru felul in care am invatat sa imi ascult instinctele si intuitia. Atunci am inteles profund ce inseamna o legatura indestructibila, dar si responsabilitatea. Iar de atunci, toate etapele prin care fiica mea a trecut si trece in procesul de a deveni femeie, ma fac sa redescopar si sa inteleg propria mea evolutie si esenta feminitatii. Si ma bucur chiar si de momentele ei rebele pentru ca stiu ca acolo arde flacara instinctuala feminina.

A doua oprire, cea care mi-a aratat abrupt si fara menajamente ca este important sa traiesc momentul este legata de cele 2 operatii consecutive cauzate de endometrioza. A fost clipa in care am stiut ca sunt un om puternic si ca acceptarea cu demnitate este primul pas pentru a merge mai departe. Nu vreau sa imi imaginez daca acesta era lamentarea.

Si, in sfarsit al treilea moment este cel al curajului si vulnerabilitatii. Acum 2 ani si jumatate am ales sa plec din tara si sa incep o experienta noua intr-o cultura si civilizatie diferita, impreuna cu familia mea. 


2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum? 

Cu siguranta atitudinea, faptul ca sunt deschisa la nou, curiozitatea si inflacararea berbecului.


3. Cand si cum ti-a venit ideea de a crea blogul tau “aramiu”?

Blogul meu, Copper Attitude a luat nastere acum patru ani, inflacarata de gandul ca voi avea un loc al povestilor si emotiilor mele. Desi l-am vrut un blog de travel, formatul lui s-a pretat mai bine la povesti despre experiente, gusturi si invitati.

4. De unde îți iei energia?

Energia mi-o iau tot de acolo unde o si descarc, din scris, din povestile pe care le scriu, prin fotografiile facute, din flacara interioara de a incepe ceva nou.


5. Cum te impaci cu viata departe de tara natala?

Eu ador experientele, imi place sa vad locuri noi, sa iau contact cu situatii diferite de cele cu care ma simt confortabil. A fi departe de tara poate fi uneori coplesitor pentru ca acolo am o parte a familiei, acolo am lasat prieteni, acolo am culorile toamnei si gusturile copilariei. Dar, cum traim in era digitala, nimic nu imi este prea departe, sunt conectata permanent la realitatea din tara, chiar daca nu ma uit o zi la stiri. Cred ca m-am adaptat usor la stilul global de a trai iar atunci cand ii ai pe cei dragi alaturi de tine, oriunde ai fi, te simti acasa.


6. Cum iti hranesti creativitatea?

Cum spunea Elizabeth Gilbert in Lectii de magie, creativitatea este o forta care vrajeste. Si, indiferent cat de pregatit ai fi saptamana viitoare si ai putea face totul perfect, este mult mai important si mai stralucit sa incepi acum, cu ce ai in acest moment. Si ca perfectionismul este o capcana. Acest lucru l-am vazut cand incercam sa citesc, recitesc si re-recitesc articolele care nu imi pareau perfecte. Si pe care nu le puteam publica sperand ca poate maine sunt mai inspirata. O abordare gresita, de auto-sabotare. Dar, de cand am facut conexiunea cu experientele mele anterioare si am inceput sa imi spun ca acest moment este cel mai bun, un articol bun acum a fost mai bun decat un articol perfect saptamana viitoare.

Cred ca eu imi hranesc creativitatea prin curiozitate. Asa am reusit sa scriu articole cu teme din domenii care imi pareau initial inaccesibile si care au fost bine primite. Iar in fotografie cred ca am un fler in a prinde momente, stari si detalii. Si, chiar daca nu voi folosi fotografia in vreun articol sau in vreo postare, ea ramane o scanteie care imi hraneste creativitatea. Si, chiar daca in vremurile acestea cu greu mai poti fi original, autenticitatea, vulnerabilitatea cu care iesim in arena sunt izvoare pentru creativitate si evolutie. Apoi incerc sa nu pierd momentul cand inspiratia vine neasteptat si imi notez o idee sau un detaliu care poate da nastere unei povesti. Si tot asa, creativitatea ma va insoti sa pot ajuta si alti oameni sa isi spuna povestea, sa ajunga la alti oameni. Stii tu, puterea comunitatii!


7. Destinația preferată de vacanță?

Ah, sunt multe! Am pe blog si un travel bucket list cu locuri unde vreau sa ajung. Iubesc insa sa merg in Italia, Franta si Grecia pentru vacante. Acum daca ma intrebi as pleca sa vizitez Iordania si Iran si apoi m-as opri in Maildive pentru relaxare. Imi place sa visez!


8. O intrebare la care vrei sa raspunzi si pe care ai optiunea de a ti-o auto-adresa?

M-as intreba care ar fi acel lucru pe care as vrea sa il schimb in lume. Cred ca as vrea ca oamenii sa fie mai empatici, astfel nu i-ar mai judeca pe cei din jur, i-ar respecta, i-ar ajuta si i-ar dezvolta. Cred ca este singura cale de progres, impreuna!


9. Ce muzică te face să te simți acasă?

 Muzica limbii romane si ritmul inimii.


10. Cartea de pe noptieră sau autorul preferat?

Cartea de pe noptiera este Femei care danseaza cu lupii, scrisa de un psihoteraput, dr. Clarissa Pinkola Estes, iar autorul preferat este Elif Shafak. Bine…si Khaled Hosseini.


11. Pornind de la cartea lui J. Campbell „Eroul cu o mie de fețe”: unde te afli în călătoria vieții, draga Mari?

 Cred ca am primit deja ceea ce se cheama call of adventure si astept cu nerabdare sa pasesc pe calea a ceea ce autorul numeste the Initiation.

Mari iti multumesc pentru impartasiri si dupa cum ai spus si tu, ramane sa ne intalnim la cel putin o cafea cu ibric!