Power Coaching / Marketing through acrostics

Create whatever causes a revolution in your heart.

Elizabeth Gilbert

Playing with words, questions in meaningful ways.

Inspiration through words.

Creating novelty.

Using my imagination.

(En)Vision.

Nurturing a safe space.

Daring.

Living fully.

Caring.

I create acrostics for my brand and I am sure I can also create for yours, too!

I use acrostics in my solution focus coaching practice and I am eager to explore more!

If you want to experience the power of acrostics in coaching or / and marketing, send me a message at blagaelena35@gmail.com and I am sure we’ll have an inspiring and productive dialogue.

Serious art is born from serious play.

Julia Cameron

Andreea Popescu: “…aici inseamna oamenii pe care ii am aproape acum si toate lucrurile pe care le-am invatat.”

„Dacă te gândești la Univers ca la o vastă mare electrică în care ești scufundat și din care ești alcătuit, a te deschide către propria ta creativitate te schimbă din ceva ce saltă la întâmplare pe valurile mării într-o parte a acelui ecosistem ce funcționează mai amplu, mai conștient, mai cooperativ.”

Julia Cameron – „Cum să eliberezi artistul din tine. Calea artistului către o creativitate superioară”

Iubesc tot ceea ce este frumos, delicat, special, iar Andreea (pe care am cunoscut-o acum câțiva ani, într-un spațiu creativ din Bulevardul Lascăr Catargiu) declină frumosul prin mătăsuri, dantele, etc.. Am avut ocazia să-i ocup câteva minute dintr-o zi adresându-i câteva întrebări.

  1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Ajunsa de 2 saptamani la facultate in Bucuresti, l-am cunoscut pe sotul meu. Am negociat 4 luni cu parintii sa ne lase sa ne mutam impreuna. Am reusit.

Prima operatie de tumori pe ovare a fost la 20 de ani. Ultima in decembrie 2019.

Primul copil m-a insotit in burtica timp de 6 luni, la cursuri de design, la fiecare sfarsit de saptamana de munca, pe avion, si la toate activitatile de curs. Doar noi doi.

In 2016 am ales, si mai tarziu am inteles, sa fiu libera. Libertatea m-a costat business-ul, in forma in care incepuse sa prinda aripi. I-am dat noi sensuri pe masura ce anii au trecut, urmarind acea valoare pe care am pretuit-o mereu: „client first”.

  1. Cum ți-a venit ideea de a crea ZENYA?

La inceput, Zenya a fost o parte din numele firmei infiintate in domeniul beauty, primul meu business, o franciza in orasul natal. Anii au trecut, si am primit telefonul unei prietene care dorea sa vina la Bucuresti sa se inscrie la cursuri de design si sa doarma la mine. Am fost curioasa, m-am inscris si eu si am descoperit ca, de fapt, asta vreau sa fac. Au urmat 2 ani de pregatiri, cursuri si drumuri, pana sa il avem pe Filip si sa pun in practica ce am invatat. 

Domeniul s-a schimbat usor, de la primul nume, insa esenta ZENYA a ramas in tot acest timp. Pentru ca am reusit sa raman si sa transmit ZEN, indiferent de greutati, si nu au fost putine. Nu am stiut de la inceput cum va fi ZENYA, dar lucrurile s-au asezat in asa fel incat sa cred cu tarie ca vreau sa promovez desingul romanesc, si am facut-o cum m-am priceput mai bine.

  1. Cum iti „hranesti” creativitatea?

Am mai multe surse de „hrana”, nu m-am putut opri niciodata la una singura! 

Imi place sa cunosc si sa ating materiale noi si sa visez cu ochii deschisi imaginandu-mi ce as face cu ele. 

Imi place sa ma pierd in cate o sesiune de lucru manual sa vad ce broderie poate iesi, imi place sa fac intalniri „de studiu” cu prieteni din domeniu in care sa ne provocam pe anumite concepte, dar am si momente cand pur si simplu stau singura si privesc in gol, si visez. Cel mai des mi se intampla asta cand ma aflu la mare. 

In ultimii doi ani am avut o alta sursa care m-a hranit si creativ si sufleteste, si anume clientele care m-au lasat sa le desenez. Promiteam sa vin cu doua-trei propuneri, dupa intalnire, dar ma trezeam cu mult mai multe desene, din care la urmatoarea intalnire incercam sa le prezint doar doua-trei, sa nu le zapacesc.

  1. De unde îți iei energia?

Din increderea celorlalti in mine, din satisfactia lucrului bine facut. Din stabilirea unor obiective clare, pe care daca nu reusesc sa mi le setez, ma simt fara busola, demotivata. Anul acesta a fost cel mai greu sa fac asta, si o resimt prin toti porii.

  1. Care sunt provocările din viața de antreprenor? Cum te-ai adaptat crizei din aceste luni?

Foarte mult de raspuns aici! Pentru mine a fost foarte greu sa inteleg ca nu le pot face pe toate, si ca trebuie sa deleg mai mult. Din cele 15 joburi diferite pe care le faceam, trebuia sa aleg 1-3 arii de expertiza si sa ma concentrez pe ele. Dupa cum am spus, incepusem pe o directie buna, dar in momentul in care am ales libertatea mea, am intrat in capcana de a incepe sa fac din ce in ce mai multe lucruri, ceea ce a dus la sacrificii personale, fizice, financiare, am ajuns sa dezamagesc oameni la care tineam doar pentru ca nu eram in stare sa fac fata tuturor joburilor pe care le aveam, si nu vroiam sa recunosc asta.

Criza actuala ne-a surprins pe toti! Eu a trebuit sa cantaresc contextul personal si familial in care deja ma aflam de ceva vreme, si sa iau decizii financiare, fara a mai avea sansa sa proiectez obiective pe termen mediu sau lung. M-am adaptat din mers. 

In momentul in care 80% din comenzi au migrat pe anul urmator, a trebuit sa renunt la spatiul inchiriat si sa continui activitatea intr-o locatie in care aveam deja activitate si nu o puteam parasi. Acum folosesc noul spatiu cu dublu rol. Cum spuneam, ma aflam deja intr-o situatie in care nu mai faceam fata numarului mare de comenzi fara sa afectez familia, si decisesem sa iau de acum inainte doar 15-20 de rochii pe an, pentru a fi mai aproape de copii, care sunt foarte mici. Iar restul timpului liber, mi-l dedic sedintelor de consultanta cu viitoarele mirese, pentru ca aici procesul de productie nu depinde de mine (montajul broderiei, probele cu clientele, ma implicau direct, si nu numai), si prezenta fizica este necesara doar la prima intalnire, urmand ca restul orelor de consultanta sa le pot da si pe telefon, whatsapp, sau videocalls.

  1. Ce a devenit posibil pentru tine, dar nu era posibil cand aveai 20 de ani?

In aproape tot atatia ani, am adunat experiente si expertize in cateva domenii. Cred ca acum este posibil sa sfatuiesc pe cineva in cunostinta de cauza. Imi pot pune experienta la lucru pentru a ajuta cu adevarat un colaborator sau client, nu mai merg doar pe instinct. Acum sunt mai implinita, mai inteleapta.

  1. O intrebare la care ai vrea sa raspunzi si care nu se regaseste in cele de mai sus? 

M-as intreba daca am vreun regret, fata de viata mea profesionala. 

Si cred ca raspunsul este ca, desi am luat o groaza de decizii nepotrivite, si am gresit in multe situatii, pentru care imi pare rau in continuare, sunt convinsa ca asa trebuia sa se intample. Am ajuns aici si datorita lor, iar aici inseamna oamenii pe care ii am aproape acum si toate lucrurile pe care le-am invatat. Iar aceasta nu as dori sa o schimb pentru nimic in lume!

Mulțumesc Andreea pentru conversația caldă, poveștile împărtășite, inspirație! Baftă pe toate planurile!

Georgeta Dendrino: “Curajul și autenticitatea pot lua diferite mirosuri și culori, sunete…”

Trăim vremuri provocatoare și cred că, mai ales acum, avem nevoie să ne “vitaminizăm” cu legături sănătoase, hrănite cu prezență și conștiență.

În ultimii doi ani, am avut norocul să întâlnesc oameni minunați de la care învăț continuu, chiar și de la distanță, dar și mai mult când timpul ne permite să conversăm față în față, într-un spațiu primitor ca cel al Restaurantului DADA unde am avut marea bucurie de a purta un dialog, plin de miez, cu Georgeta Dendrino, omul-curcubeu care m-a uimit ca de fiecare dată prin spirit, stil, delicatețe, expertiza.

1. Dragă Georgeta, acum câtva timp ne spuneai (în Chestionarul lui Proust)  că deviza ta este: „Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat.”

Așa că sunt curioasă: care ar fi primele acțiuni pe care le-ai lua dacă ai primi de la Univers o baghetă magică? 

  • Aș aduce artiști de toate felurile care să îi învețe pe oameni să aprecieze și să cultive frumosul, în toate formele sale. Mi se pare că trăim într-un oraș, Bucureștiul, în care parcă cineva a supt toată seva de culoare, imaginație, starea de libertate, exuberanța. Suntem niște suflete rătăcite care își caută sensul, bucuria, iubirea, mirarea în fața frumuseții.
  • Aș investi în educație la toate nivelurile. Sunt sigură că, pe termen lung, educația ne va face mai bogați, mai împliniți, mai împăcați, ne va duce înainte, ca societate.
  • Aș avea grijă de copiii și bătrânii abandonați. Aș face niște centre în care acești bătrâni (care nu mai au pe nimeni) să primească îngrijire, atenție, și să ajute la educarea, creșterea copiilor acelora (cu toate măsurile de protecție). 

2. În cartea „Născuți pentru a învăța”, Alex Beard spunea: „Într-o lume globalizată, în care resursele sunt aproape epuizate, o Revoluție a Învățării e singura noastră șansa de a reuși ca specie.” Cum vezi tu o astfel de revoluție a învățării în România, pornind și de la implicarea ta activă în procesul de educație de la noi?

O Revoluție a învățării începe cu a renunța la ce ne ține în urmă, a ne dezbara de obiceiurile vechi. E ca atunci când vrei să mergi la un concert la Ateneu: îți dai jos hainele de toată ziua și îți pui unele potrivite, mai sofisticate. Nu pui rochia de seară peste jeanși și tricou. Asta, la nivel individual. 

La nivel macro, eu cred că ar trebui să implicăm în procesul de re-design al învățământului alți jucători față de cei implicați până acum. Aceleași minți vor produce aceleași rezultate pe care le-au produs de 30 de ani încoace. Modelul “la vremuri noi, tot noi” ar trebui lăsat deoparte și implicați consultanți cu experiență internaționala în design thinking, modele de educație, oameni mai tineri. 

Aș desena procesul, aș stabili punctele dureroase, aș implica mediul de business și aș da facilități fiscale mari celor care susțin: tehnologizarea școlilor (firme de IT&C); refacerea și îmbunătățirea condițiilor în școli (construcții, amenajări, mobilier, grădină); echipamente pentru dotarea cabinetelor, a sălilor de sport etc; pregătirea profesorilor (firme de training și consultanță). 

Aș plăti profesorii suplimentar ca, în vacanțe, să meargă la cursuri despre cum să își regândească predarea materiei, atât în online, cât și față în față.

Aș crește salariile profesorilor, aș stabili sisteme de performanță, astfel încât:

  • să devină aspirațional să fii profesor;
  • să rămână doar cei care vor și pot să lucreze cu copiii la standarde înalte.

3. Ce ai învățat nou despre tine în aceste luni provocatoare?

  • Am învățat că dacă nu aș fi învățat toată viața, mi-ar fi fost mult mai greu;.
  • Că vor fi momente când voi fi sus și altele când voi cădea, dar că depinde de mine să mă gestionez, să mă țin în echilibru, să am 2-3 oameni în jur cu care să mă sprijin.
  • Că mereu cărțile mă vor susține, așa cum au făcut-o și în trecut.
  • Că trebuie să am mai multă răbdare cu cei din jur.
  • Că lumea vine și pleacă, mulți vor sta în jurul meu atât cât au ceva de câștigat pe termen imediat, să nu îi împiedic să plece, să nu mă atașez decât de cei care merită. 

4. Dacă ai avea ocazia să vorbești cu fetița Georgeta de la vârsta de 5 ani, ce ai vrea să-i spui despre tine cea de acum?

Ai încredere în tine, lasă dubiile, ele nu fac decât să te țină în loc. 

Relax, o să răsară Soarele și pe strada ta; până atunci, fii propriul Soare!

E OK dacă unii nu te acceptă, o să îți spună un client, mai târziu, că e foarte bine să fii diferită.

O să vezi că oamenii nu vor înceta să te dezamagească; străduiește-te să nu ai așteptări decât de la tine. 

Visează în continuare să mergi la Paris, o să ajungi! Nu te lăsa influențată de cei care îți spun că nu pleacă nimeni din țară, că visezi cai verzi pe pereți. E adevărat, nu pleacă acum. Dar, vor pleca, ai încredere! 

Știi poezia aceea în franceză pe care ți-o tot repeta mama ta? E un punct de plecare important, limba franceză va fi mereu preferata ta!

5. Am citit într-unul din articolele tale un exercițiu de introspecție așa de frumos încât te rog frumos să ne lași răspunsurile tale la acele întrebări, respectiv: „Dacă ai construi un portable self, care să te ajute în funcție de context, ce ai pune acolo? Ce ai învăța nou?”

  • Aș învăța să am mai multă răbdare, atenție la detalii.
  • Aș învăța să dansez, să cânt la un instrument – acestea ar da mai multă dezinvoltură și grație vieții mele.
  • Aș învăța să gătesc – de mulți ani mănânc aiurea, mă doare stomacul, iau pastile…am impresia că nu sunt bună să fac nimic cu mâinile și am un blocaj aici.
  • Mi-aș pune gândurile în ordine și aș crea o școală de executive coaching, așa cum am învățat la INSEAD, după niște standarde academice.
  • Aș continua să citesc, să mă informez despre mai multe domenii, să învăț ceva, oricât de puțin, pe principiul de la Zappos: fii mai bun cu 1% în fiecare zi. Este ca atunci când, la începutul anului ai 100 de euro și, în fiecare zi, adaugi câte 1%. La finalul anului vei avea 3778.34 euro! Dacă adăugăm în fiecare zi câte 1% la ceea ce știm, vom crește exponențial. 
  • Aș învăța ceva mai mult finanțe, sunt doar la suprafața lucrurilor aici.

6. În mediul VUCA (volatil, incert, complex, ambiguu) în care trăim, care ar fi cele 3 – 5 abilități pe care ar fi de dorit să le avem / dezvoltăm?

  • Curiozitate – Să explorăm, așa cum spunea Robert Frost, ‘drumul mai puțin umblat’, calea nebătătorită.
  • Gândire critică, gândire clară, analitică, la rece, combinată cu empatie și compasiune
  • Gândire antreprenorială în toate zonele de viață, cu tot ce înseamnă aceasta: inițiativă, asumarea responsabilității, consecvența, flexibilitate, reziliența, curaj, decizie, risc.

7. Iubești frumosul în forme diferite, parfumurile fiind un exemplu. Dacă ai crea un parfum care să reprezinte curajul, autenticitatea, ce arome ar conține și cum s-ar numi? 

Curajul și autenticitatea pot lua diferite mirosuri și culori, sunete, în diverse perioade și pentru diverse persoane. 

Aș spune că parfumul care reprezintă curajul este unul pe care îl poți purta cu o rochie simplă cu ruj roșu intens, împreună cu atitudinea îndrăzneață. Parfumul e definit de atitudinea celei care îl poartă. Dacă nu ai atitudinea adecvată, te poartă el pe tine. 

Autenticul are alte valențe, însă aș spune că e la fel, interpretat diferit de diverși parfumieri (purtători). Pentru mine, parfumul autenticului nu este într-o sticluță, ci are mirosul pe care îl resimt în Ajun de Crăciun, când multă lume din bloc face cozonac. Acest miros mă duce direct la țară, când eram mică, fără griji, fără preocupări majore, bucuroasă, cu oameni dragi în jur. 

Altfel, ador toate parfumurile, pot petrece ore în șir într-un magazin cu parfumuri de nișă, le pot combina ca să am ceva unic, pentru mine, pot recomanda cuiva ce i s-ar potrivi, după ce cunosc bine persoana. 

Parfumurile ne creează stări, ne definesc, ne completează, ne diferențiază, ne dau eleganța, ne creează un întreg univers în jur – cu condiția să fie alese cu grijă. 

Mulțumesc Georgeta, pentru deschidere și pentru conversația plină de sensuri dintr-o zi caniculară de august!

“Dacă viața mea ar fi o călătorie îmi place să cred că mai am cale multă de străbătut, lucruri noi de învățat, locuri noi de vizitat…”

„Bună ziua, doamnelor şi domnilor, bine ați venit la bord.” Am spus asta de mii de ori. Ai auzit-o şi tu de multe ori. Acum, semnificația este una aparte, pentru că te invit prin interme- diul paginilor acestei cărți într-o călătorie specială – în cockpit, în lumea aviației, dar şi în lumea ta, la serviciu sau acasă, cău- tând să o faci mai bună prin sfaturile şi informațiile pe care le găseşti aici.

Emil Dobrovolschi

Îmi amintesc și astăzi primul meu zbor … Anul 2000: București – Zaragoza … Fascinantă această invenție a omului: avionul! După momentul februarie 2000 am avut ocazia să zbor de multe ori, iar când am auzit că prietenii de la  Editura Publica au adăugat în listă și o carte despre ceea ce se ascunde în cabina unei aeronave, am fost tare curioasă să o citesc! Așa am aflat câteva dintre tainele omului Emil Dobrovolschi care, acum câteva zile, mi-a răspuns la un mini-interviu. Am încredere că răspunsurile vă vor inspira și pe voi!

1. Care sunt trei momente importante din viața Dumneavoastră la care v-ați opri pentru a ne spune cine sunteți?

Cred ca sunt mult mai mult de trei întâmplări la care mă pot gândi! 

Când am citit întrebările, prima care mi-a venit în minte, a fost atunci când am zburat prima oară, momentul acela al adevărului când vei afla în câteva clipe dacă ești cu adevărat pregătit pentru ceea ce ai visat toată viața ta. Eu, de mic copil, am visat să fiu pilot sau astronaut, mi-am urmat visul până în momentul în care am urcat într-un Zlin 142 împreună cu un instructor, cu inima cât un purice, nu de teama de zbor, cât de teama că poate ceva fiziologic, ceva ce nu știam despre mine mă putea opri să devin pilot. Nu o să uit niciodată accelerația aceea extraordinară, vibrațiile puternice ale avionului care se avânta de-a lungul pistei înierbate și apoi momentul acela miraculos al desprinderii, liniștea aceea în care avionul s-a “lăsat” pe aer: zburam!

Alte momente importante pentru mine au fost atunci când mi s-au nascut copiii, doua fete și un băiat, momente trăite de mine la intensitate maxima, emoțiile trăite de fiecare dată având câte-o poveste în spate.

Alt moment important, prilej de introspecții, a fost atunci când mi-am construit casa, căminul. Pentru o clipă, mi s-a părut că mi-am încheiat misiunea, știți cum se spune, faci un copil, plantezi un copac, faci o casă. Am avut de atunci multe alte începuturi, în mai multe planuri, profesionale sau personale. Sunt o persoană energică și nu m-am temut niciodată sa învăț lucruri noi, ceea ce m-a ajutat enorm în plan profesional, un pilot profesionist se intoarce pe bancile școlii la fiecare tip nou de avion pe care ,,îl zboară”, indiferent de experiența exprimată în mii sau zeci de mii de ore de zbor sau de vârstă.

2. Ce v-a determinat să ajungeți unde sunteți acum?

Pasiunea de a zbura am avut-o de mic copil insuflată de tatăl meu. Împreună am construit și ,,am zburat” o grămadă de avioane de jucărie care, pe măsură ce creșteam, deveneau tot mai sofisticate. Chiar și acum îmi sucesc capul după avioane când le aud trecând, mă uit să văd ce tip sunt, ce motoare au; acasă am o colecție destul de mare de cărți de aviație pe care le tot răsfoiesc fără să mă plictisesc. Cred că pentru a fi un bun profesionist îți trebuie pe lângă cunoștințe aprofundate despre domeniul tău și pasiunea de a-ți face meseria.

3. Care considerați că sunt cele mai importante realizări din viața Dumneavoastră de până acum?

Cei trei copii. Am fost și sunt foarte implicat în viața fiecăruia dintre ei, suntem o echipă!

4. Grație volumului Dark Cockpit, apărut în toamna anului trecut la Editura Publica, am avut șansa să aflăm multe secrete din cabina de pilotaj. Cum v-a venit ideea acestei cărți?

Ideea cărții scrise împreuna cu prietenul meu, Octavian Pantis, a venit în urma unor discursuri pe care le-am ținut de-a lungul anilor în fața unor audiențe străine de industria aeronautică: oameni din industria farmaceutică, oameni din bănci sau administrație, profesioniști din firme de consultanță, etc.. Am descoperit câte legături există de fapt între domeniile în care acționează profesioniști și am descoperit cât de similari sunt profesioniștii din diferite domenii, unde leadershipul, comunicarea reala și rezolvarea situațiilor de criză sunt la fel de importante ca într-un avion în zbor.

5. Cum definiți curajul?

Curajul este pentru mine acea trăsătură care face diferența dintre un lider adevărat și un șef, dintre un om dispus să își asume riscuri și unul care caută mereu zona de confort. Apoi, este curajul de a admite că ai greșit sau curajul de a crește echipa din care faci parte. Sunt instructor de mai bine de 18 ani și mi-au trecut prin mâini sute de piloți, unii dintre ei străluciți, cu potențial de a deveni mari piloți. Indiferent că a existat sau nu afinitate între noi, am recunoscut întotdeauna profesionistul și m-am exprimat și comportat în consecință, i-am dat aripi și încredere.

6. Trăim vremuri interesante, provocatoare; la ce resurse apelați pentru a vă încărca cu energie?

La familie. Ei sunt tracțiunea mea (vedeți ultimul capitol din Dark Cockpit), la ei mă întorc întotdeauna pentru a-mi încărca bateriile, ancora mea, picioarele mele de pe pământ.

7. Daca ar fi sa priviți Viața ca o călătorie, unde credeți că vă aflați, acum, pe acest drum?

Undeva la mijloc. Am ceva realizări, am avut câteva eșecuri, am învățat ce era de învățat din ele toate, rămâne acum să dau înapoi piloților tineri din experiența mea, să îmi cresc copiii drept, să mă bucur de viață alături de soția mea. Dacă viața mea ar fi o călătorie îmi place să cred că mai am cale multă de străbătut, lucruri noi de învățat, locuri noi de vizitat!

Poate că tu nu eşti pilot, dar viața ta e avionul tău, e parde- siul tău, cu care decizi în fiecare zi ce să faci. Poate că ai primit recent răspunderea unui proiect. Acesta e avionul pe care îl iei de unde este şi pe care îl duci unde trebuie, tu aflându-te tot timpul în cabina ta, la comandă.

„Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat …”

We don’t receive wisdom; we must discover it for ourselves after a journey that no one can take for us or spare us.” (Marcel Proust)

Cred că prima dată am aflat despre Georgeta Dendrino (Interact) citind-o în paginile revistei Cariere …

Oportunitatea întâlnirii față în față a venit în cadrul programului de mentorat Professional Women’s Network Romania. De atunci (mai 2019), am avut bucuria câtorva conversații “hrănitoare” cu Georgeta. Și pentru că știu cât de mult îndrăgește Parisul, Franța, m-am gândit că ar fi interesant să aflăm cum ar răspunde la Chestionarul lui Proust.

Iată ce mi-a dezvăluit:

1. Principala mea trăsătură: timiditatea.

2. Calitatea pe care doresc să o întîlnesc la un bărbat: Să își asume masculinitatea.

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: Să își asume feminitatea.

4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei: sunt acolo, chiar dacă nu ne vedem, auzim o vreme.

5. Principalul meu defect: Nerăbdarea.

6. Îndeletnicirea mea preferată: Cititul.

7. Fericirea pe care mi-o visez: Să citesc, să scriu într-un mic apartament la Paris, cu fereastra spre cer.

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: Să nu mai fiu sănătoasă și în stare să gândesc, să fac lucruri …

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: Paris.

10. Culoarea mea preferată: Albastru.

11. Floarea care-mi place: Floarea soarelui, Macii și … toate florile!

12. Pasărea mea preferată: nu am.

13. Prozatorii mei preferaţi: Proust, Balzac, Tournier, Celine, Erich Maria Remarque, Marquez, Flaubert, Camus, Simone de Beauvoir, Eliade, Dostoievsky.

14. Poeţii mei preferaţi: Baudelaire, Blaga, Robert Frost, Nichita Stanescu.

15. Eroii mei preferaţi din literatură: nu am.

16. Eroinele mele preferate din literatură: nu am.

17. Compozitorii mei preferaţi: Ceaikovski, Chopin, Mozart, Roger Waters.

18. Pictorii mei preferaţi: Magritte, Bosch, Breugel cel Batrin, Escher, Chagall.

19. Eroii mei preferaţi din viaţa reală: toți cei care își asumă responsabilitățile, sunt activi, plini de energie, curioși.

20. Ce urăsc cel mai mult: lenea.

21. Calitatea pe care aş vrea s-o am din naştere: să fiu mai înaltă.

22. Greşelile ce-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: cele ale copiilor.

23. Deviza mea: nu știu, poate: „Poți să schimbi lumea, puțin câte puțin, cu timpul; măcar lumea ta și cea din mediul apropiat …”

Răspunsurile oferite, cu deschidere și autenticitate, mi-au dovedit încă o dată de ce, pentru mine, Georgeta este un om-resursă!

Aleg să închei acest articol adresându-vă invitația de a descoperi expresivitatea scrierilor Georgetei, undeva în Cloud, respectiv aici:http://georgetadendrino.com/why-knowyourself/.

“Branding-ul nu se cumpără … se câștigă, se construiește.”

“A great brand is not a mark burned into a product—it’s something we want to belong to.” (Bernadette Jiwa)

De când am început să lucrez pentru a-mi construi propriul brand (Innerpreneur), am citit / citesc multe scrieri de specialitate și caut oameni care știu care-i treaba cu branding-ul. Unul dintre acești oameni este Viorela Lucescu – antreprenor, marketing project manager, consultant Start Up branding și fondatoarea brandului Lia Essentials. Pe Viorela am întâlnit-o prima data la un târg de Crăciun, în decembrie 2019. Atunci, știam doar că este omul din spatele Lia Essentials. Aveam să aflu, peste câtva timp, că Viorelei îi place să se “joace” și cu povești pentru alte branduri.

În perioada 2006-2008 a locuit și în SUA unde descoperea / învăța că “produsul  devine un facilitator al experienței”. Și, uite așa s-a îndrăgostit de branding și a început să-l decline în forme variate: ca brand consultant, dar mai ales prin experiența proprie ca brand owner.

Am rugat-o pe Viorela să ne împărtășească câteva lucruri de bază despre branding, aspecte pe care ar fi bine să le luăm în considerare când vrem să punem la cale un brand cu sens.

1. De ce este branding-ul  atat de important?

Branding-ul este percepția celorlalți / potențialilor clienți despre businessul tău și rezultă dintr-o serie de mici gesturi și activități aliniate la setul de valori al brandului. Este emoția pe care o ofera brandul consumatorului.

Branding-ul nu se  cumpără … se câștigă, se construiește, cu perseverență și multă pasiune!

Înainte de a construi un business/ brand, fiecare antreprenor ar trebui să-și stabilească un scop și o misiune bazate pe un anume set de valori.

Doar când ai un brand cu o  misiune și un scop foarte bine definite, poți crea valoare și să ai un business sustenabil chiar și într-un context dificil ca cel pe care-l traversăm acum …

Brandurile care vor trece mai ușor peste criza actuală,  sunt acelea care reușesc să creeze experiențe pozitive pe parcursul întregii călătorii a consumatorului  (consumer journey). 

2. Care sunt provocările cu care se confruntă antreprenorii care îți sunt clienți?

Una dintre provocările pe care le întâlnesc constant este menținerea COERENȚEI în branding-ul vizual & comunicare, în păstrarea unui “tone of voice” unitary. Uite câteva exemple:

Lipsa coerenței în branding-ul vizual, prin:

– folosirea de fonturi multiple în comunicare, dar de fiecare dată diferite

– nefolosirea unei singure palete de culori 

Lipsa coerenței în comunicare, prin:

– “call to action”:  o dată ne adresăm la persoana a 2-a singular (Descoperă, Vino, etc.), iar cu altă ocazie la persoana a 2-a plural (Vă invităm, Vă mulțumim, etc.), și asta chiar și în același document / banner.

– tonul vocii care este, o dată, cordial (Bună! Bine ați venit pe pagina mea), după care se continuă cu un ton oficial, gen: “ compania noastră a fost înființată în anul ….”

Acestea sunt câteva mici exemple din etapa de implementare, însă lipsa de coerență poate fi identificată  și pe partea de strategie.

O altă provocare este implementarea branding-ului, în mod constant, pe termen lung.

Antreprenorii deseori devin foarte ocupați cu partea operațională și uită să investească resurse și în zona de branding .

3. Cum pot antreprenorii să răspundă acestor provocari ? 

Păi, în primul rând să aibă un manual de brand care oferă brand guidelines pentru branding-ul vizual (toata gama grafică de care se ține seama în comunicarea vizuală: fonturi, paletă de culori, griduri, sloganuri  etc.)

Următoarea recomandare este să-și construiască / saă  contracteze un specialist care să le livreze un brand plan.

Este foarte important să pornească cu o analiză, o strategie și o referință de execuție pe partea de branding. Dacă o mare parte dintre ei își întocmesc un business plan sau financial plan , prea puțini acordă atentie și unui pland de branding.

4. Viorela, cum vezi tu un proces de branding autentic?

În mod cert, procesul este cu atât mai autentic cu cât valorile  brandului sunt aliniate cu valorile  fondatorului afacerii.

Branding-ul este un proces dinamic, permanent, de curtare și ‘dating cu audiența-target.

Este cumulul de mici gesturi și activități care construiesc o imagine de produs / serviciu dezirabil.

Branding-ul stă la baza poveștii de dragoste dintre client și produsul / serviciul oferit. 

UN BRAND AUTENTIC SE CONSTRUIEȘTE CU ATENȚIA CONSTANTĂ PE “CONSUMER JOURNEY“!

De aceea, este foarte important ca, încă de la început, să ne punem în “papucii” consumatorului în experiența lui cu brandul, să identificăm acele puncta fine în care brandul poate crește experiența și o poate transforma într-una pozitivă.

Pentru a obține un brand autentic, le recomand clientilor mei parcurgerea următorilor pași:

1. DEFINIREA OBIECTIVELOR

2. VIZIUNEA, MISIUNEA, VALORILE 

3. CONSTRUCTIA IDENTITĂȚII VIZUALE / IMAGINEA TANGIBILĂ

4. COMUNICAREA / CREAREA POVEȘTII DIN SPATELE BRANDULUI

Să nu uităm că un branding reușit duce la loializarea clienților care cumpără, te recomandă, te reprezintă, îți adoptă povestea.

Daca experiența de brand este mai mare sau cel puțin pe masura așteptărilor, atunci clientul este satisfăcut de produs / serviciu și se va transforma într-un consumator loial. Dar, despre loializare poate vorbim cu altă ocazie!

Dacă doriți să aflați mai multe despre branding, o puteți contacta, cu încredere, pe Viorela, un om luminos si deschis!

On Her Birthday …

God kissed her on her cheek and there she was …

Billy Wilder

Nu imi mai amintesc daca pe Audrey Hepburn am “intalnit-o”, pentru prima data, in “Sabrina” sau in “Vacanta la Roma”. Stiu, insa, ca m-a fascinat, de la prima vedere!

Mai intai, prin frumusetea, rafinamentul si talentul pe care le afisa in filme.

Dar, din curiozitatea de a descoperi mai multe despre acesta femeie-fenomen, am inceput sa caut informatii biografice si am ajuns sa citesc (pana acum) vreo patru carti despre omul Audrey. Am aflat, astfel, ca frumusetea chipului era dublata de o magie a sufletului! De prin 2014/2015, intre mine si Ea s-a stabilit o conexiune (si nu cea de tipul “fan”) pe care nu o pot reda prea bine prin cuvinte …

Ma consider binecuvantata ca, in 2015, in prima mea vacanta doar cu mine (merita sa faceti o astfel de calatorie macar o data in viata; este ca un altfel de meditatie …) am putut vizita casa de pe Via Margutta, unde s-au filmat multe scene din Vacanta la Roma!

O alta binecuvantare a fost sa ma “nimeresc” sa fiu la Londra (gratie unui workshop dedicat unuia dintre cele mai dragi proiecte pe care le-am coordonat in anii mei ‘corporate’) chiar in ultima zi a expozitiei Portraits of an Icon. Nu va imaginati cum am fugit inspre National Gallery intr-o zi in care aeronava BA a decis ca ar fi potrivita o intarziere … Dar, am reusit! Iar, emotia pe care am simtit-o cand am vazut perechea de poante purtata de cea care visa sa devina noua Anna Pavlova, a fost exprimata, imediat, prin lacrimi.

Audrey nu avea sa devina Anna Pavlova (din cauza impactului pe care foametea din timpul razboiului mondial l-a avut asupra sistemului sau osos …), dar a devenit fenomenul cinematografic Audrey Hepburn, iar in jurul varstei de 59 de ani, a ales sa devina ambasadoare UNICEF. A inceput sa cutreiere lumea, si-a unit fortele cu politicieni, oameni faimosi pentru a ajuta copiii nevoiasi, iar in perioada in care a colaborat cu UNICEF, organizatia aproape ca si-a dublat veniturile obtinute din donatii si sponsorizari. Audrey a “intrat” in UNICEF cu doua “calificari”: renume si suflet.

Nu voi continua cu rezumate ale cartilor, ci doar cu invitatia de a-i citi macar o scriere care i-a fost dedicata (cea din fotografia de mai jos, a fost scrisa de fiul ei Sean Hepburn Ferrer) si a-i urmari filmele …

Iar, la final, va las cateva vorbe pe care Audrey Hepburn le-a rostit in diferite etape din calatoria numita Viata.

“Not to live for the day, that would be materialistic – but to treasure the day. I realize that most of us live on the skin – on the surface – without appreciating just how wonderful it is simply to be alive at all.”

“Pick the day. Enjoy it – to the hilt. The day as it comes. People as they come …. The past, I think, has helped me appreciate the present – and I don’t want to spoil any of it by fretting about the future.”

” … există în interiorul meu o curiozitate genuină …”

„VIATA ÎȚI DESCHIDE OPORTUNITĂȚI ȘI TU ORI LE VEI LUA SAU…VEI RĂMÂNE SPERIAT IN A PROFITA DE ELE.”

Jim Carrey

Interacțiunile cu oameni curajoși, autentici, buni mă vitaminizează și îmi hrănesc creativitatea, curiozitatea, jucăușenia!

Dacă conjunctura ar fi fost diferită, interviul de mai jos s-ar fi desfășurat “pe viu”, în studio, și nu pe pagina blogului. Dar, tocmai datorita acestei crize am ajuns să aflu despre Microgreens Romania (și din postura de consumator) și omul care face posibil acest business sănătos (la propriu și la figurat): Cristian Tudor.

1. Care sunt trei momente importante din viața ta la care te-ai opri pentru a ne spune cine ești?

Cred că primul moment a fost când am descoperit microplantele – așa numitele microgreens, mini-verdețuri. A avut valoarea unei revelații, am știut imediat că asta îmi doresc să fac: să cultiv și să răspândesc în România acest tip de plante. Apropo, nu e nimic misterios legat de microplante, sunt pur și simplu legume sau verdețuri foarte tinere, crescute până la dimensiunile de 10 – 20 cm, în funcție de specie, care se mănâncă ca atare. Sunt arătoase, sunt gustoase și nutritive și sunt o sursă importantă de nutrienți, care poate fi obținută printr-o agricultură social responsabilă, care protejează resursele planetei, în acest caz cea mai importantă fiind apa.

Al doilea moment a fost când mi-am dat seama că trebuie să devin antreprenor dacă vreau să îmi văd visul realizat. Nu avea să vină nimeni să îmi pună în brațe mijloacele de producție sau clienții pentru microplante. Am reconfigurat solarul părinților, am luat câteva împrumuturi de nevoi personale, am investit banii și, cu primele recolte, am început să vizitez restaurantele de top românești. Am fost întâmpinat cu surprindere, dar și cu bucurie de mulți Chefs, care până în acel moment importau microgreens. Așa a început afacerea numită Microgreens România.

Al treilea moment important este probabil investiția majoră pe care am făcut-o în 3 sere moderne, cu mese de cultură irigabile, cu încălzire automatizată – în fine, cu toată tehnologia necesară unei agriculturi cu adevărat sustenabile. Mai degrabă a fost o perioadă de câteva luni decât un moment, dar a marcat trecerea Microgreens România în rândul afacerilor românești cu expunere și distribuție națională. Am extins colaborarea cu lanțurile de distribuție IKA, atât cash & carry cât și retail, eram deja în prima ligă a businessului românesc.

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Mulți oameni sunt în postura nefericită de a face o activitate oarecare pentru a-și asigura traiul zilnic, poate chiar bunăstarea materială. Eu am avut marele noroc de a face exact ce îmi place. Mă pasionează, este captivant, uneori chiar palpitant – pur și simplu nu simt că munca ar putea fi o activitate istovitoare. Performanța a venit de la sine, așa cum ar apărea la un jucător de tenis îndrăgostit de sportul pe care îl practică. Este și multă muncă la mijloc, dar înainte de orice este pasiune.

3. Care consideri că sunt cele mai importante realizări din viața ta de până acum?

Cea mai importantă realizare este faptul că am ajuns într-o poziție în care pot contribui la acțiuni și activități care pot genera o viață mai bună și mai sănătoasă pentru un mare număr de oameni. Microplantele sunt o hrană a viitorului, nu este nici o exagerare, impactul lor în asigurarea substanțelor nutritive pentru o populație mondială în creștere accelerată a fost deja studiat de mai multe instituții europene și mondiale care se ocupă de acest subiect.

4. Care sunt provocările vieții de antreprenor, în general? Și pentru Microgreens România, în special?

Ca să folosesc un proverb, cred că principala provocare a oricărui antreprenor este că „socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă”. Piața evoluează rapid, preferințele se schimbă, trebuie să inovezi în permanență și să te adaptezi la realitate. În afaceri nu poți să o iei decât în sus sau în jos, nu poți să stai pe loc. Stagnarea și autosuficiența duc în cele din urmă la declin. Noi am venit în permanență cu produse noi, cu tehnologii noi.
Cea mai importantă inovație a noastră este tehnologia de cultură hidroponică pe verticală, utilizabilă indoor. Numele de cod al tehnologiei este Microsera. Echipamentele din această gama permit cultivarea tot timpul anului a numeroase plante care altfel trebuiau importate în sezonul rece – busuiocul, coriandrul etc. Iar frumusețea este că echipamentele sunt instalate chiar în magazinele care vând produsul. Avem instalate microsere la Metro și la Selgros, urmează Kaufland. Consumatorii au produse proaspete cu un minim de logistică. Acesta este încă un exemplu de agricultură sustenabilă.

Pentru Microgreens România cred că provocarea majoră este comunicarea cu un public larg. Avem produse fresh care sunt și sănătoase și gustoase, dar consumatorii trebuie să afle acest lucru. Pentru a păstra maximum de nutrienți, noi livram microplantele vii, netăiate, în ghivecelul în care au crescut. Acest lucru, uneori, confuzează clientul neavizat, care le confundă cu răsadurile. Microplantele trebuie consumate ca atare, sunt mai degrabă în aceeași categorie cu salatele. Și se păstrează în frigider, asemenea multor alimente. Trebuie să depășim acest impediment și să comunicăm mesajul corect unui număr semnificativ de oameni, fără a avea la dispoziție bugetul necesar unei campanii publicitare în main-stream media. Aceasta chiar este o provocare majoră.

5. Cum definești curajul?

Curajul adevărat presupune dominarea și învingerea fricii. În cazul celor mai mulți dintre noi, principala frică este cea de necunoscut. Orice noutate ni se pare riscantă. Și mulți aleg confortul lucrurilor deja știute, chiar dacă asta înseamnă că stagnează. Pentru mine curajul are semnificația explorării. Evaluezi corect riscurile, te  pregătești cât de bine poți, apoi te avânți în necunoscut.

6. Trăim vremuri interesante, provocatoare; la ce resurse interioare apelezi pentru a-ți menține starea de bine?

Cred că există în interiorul meu o curiozitate genuină, un neastâmpăr care mă aprovizionează constant cu energie. Noul, căutarea sau imaginarea lui, îmi susțin starea de bine.

7. Dacă ar fi să privești Viața ca pe o călătorie, unde crezi că te afli, acum, pe acest drum?

Îmi privesc viața mai degrabă ca pe o expediție în ape necunoscute, cu aventuri, cu primejdii, cu înfruntări și cu realizări, cu momente de speranță și momente de îngrijorare. Dacă este să mă raportez la viața marelui explorator Magellan, cred că mă simt ca atunci când navigatorul portughez a descoperit strâmtoarea care îi poartă nume și care deschidea drumul spre Pacific. Înconjurul lumii devenea în acel moment posibil.
Și eu simt că în acest moment totul este posibil. Mai sunt multe de făcut și este un drum lung în față. Dar, obstacolele cele mai mari sunt deja în spate.

8. O întrebare pe care ai fi dorit să o primești în interviurile de până acum, dar nu s-a întâmplat?

Mi-aș dori să fiu întrebat despre inițiativele CSR în care suntem implicați, despre activitatea dedicată comunității pe care o desfășuram de ani buni deja. În prim plan sunt inițiative adaptate situației extraordinare actuale.
Suntem implicați în proiectul #dinGRIJĂ alături de Carrefour România și de Gault&Millau România – un proiect în care peste 20 de restaurante gătesc mâncare pentru Spitalul Colentina. Alături de Carrefour, noi asigurăm alimentele folosite de bucătarii voluntari.
Susținem campania „Salvează-i pe salvatori” desfășurată de cluburile Rotary din București, care va avea o contribuție importantă la aprovizionarea personalului medical cu echipamente medicale, echipamente de protecție, substanțe dezinfectante medicale și teste diagnostic.
Sprijinim de ani buni instituții private și publice care se ocupă de educația gastronomică și de formarea bucătarilor profesioniști, printr-un program de furnizare gratuită a produselor cultivate de noi.
Nu în ultimul rând, susținem excelența și prestigiul gastronomiei românești în lume. Am fost parteneri oficiali ai echipelor românești care au participat la Olimpiada Culinară internațională de la Stuttgart – IKA 2020. Atât echipele noastre regionale, cât și echipa națională au obținut medalii prestigioase. Am considerat acest proiect atât de important încât am trimis o mașina special la Stuttgart, care să ajungă cu microplante și decoruri culinare proaspete exact în ziua începerii competiției.
Sunt convins că implicarea în eforturile pentru bunăstarea comunității reprezintă cheia pentru o dezvoltare durabilă, care avantajează societatea în ansamblul ei.

Mulțumesc, Cristian pentru timpul oferit răspunzându-mi la întrebări și baftă în continuare în expediția asta frumoasă, numită VIAȚĂ!

Pe voi, cei care alegeți să citiți ceea ce scriu, povestesc, vă invit să vă gândiți la cel puțin CEVA pe care vi l-a oferit criza asta …

“Prefer să mă concentrez pe întrebări, pe explorări, inclusiv prin ceea ce scriu, de acum înainte…”

Brene Brown spune în “Rising strong” că “modalitatea cea mai eficientă de a muta informația din minte către inima noastră, este prin intermediul scrisului.”

La acest “transfer”, se pricepe tare bine (zic eu) Mihaela Pascu-Oglinda, omul care de la prima noastră întâlnire m-a investit cu încrederea și sprijnul ei necondiționat! Cu Mihaeala am savurat o primă cafea la Artichoke Social House, unul dintre locurile mele favorite din București, anul trecut prin luna iulie …

Și, pentru că în timpul celor câtorva întâlniri la cafea nu am apucat să-i adresez o parte dintre întrebările mele preferate, iată că asta s-a întâmplat, virtual, astăzi. Iată rezultatul!

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Îmi dau seama că întrebările tale mă pun să fac o călătorie interioară serioasă. Nu vreau să mai dau însă nicio definiție a ceea ce cred despre mine fiindcă am descoperit, după 30 de ani, entuziasmul faptului de a nu te cunoaște suficient de bine și de a porni astfel la un drum care pe mine mă bucură, îmi oferă energie. Sunt multe cărți care m-au convins că ne cunoaștem, în general, prea puțin. Cred că definițiile pe care ni le dăm, convinși de adevărul propriilor vieți, nu fac decât să ne limiteze de foarte multe ori. Prefer să mă concentrez pe întrebări, pe explorări, inclusiv prin ceea ce scriu, de acum înainte, lăsând ficțiunea să deschidă drumuri noi ale cunoașterii. Nu cred că ne definește ceva cu adevărat vreodată exact așa cum un elev nu poate fi definit nici de un 4, nici de un 10. Sunt momente din viața noastră, fie când reacționăm furioși, fie în culmea bucuriei. Suntem compuși din toate acestea, iar cunoașterea sinelui e o călătorie care nu se oprește nici măcar o secundă.

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Am simțit cumva scrisul ca a doua natură sau ca o parte a existenței mele firești. A fost ceva ce am făcut dintotdeauna cu ușurință, mirată, chiar și la maturitate, că oamenii te plătesc pentru ceva ce faci cu atâta bucurie. A fost natural, dar din cauza asta a fost și o mare frică izvorâtă din sindromul impostorului: chiar poate fi atât de ușor? Și atunci ajungi să te autosabotezi muncind sub radar, cum spune Brene Brown, cât să fii apreciat, dar nu într-atât încât să te apropii prea mult de succes, de frică să nu ți se topească aripile de ceară. Firește, e o teamă care plătește chirie în inconștient și pe care o scot din ce în ce mai des la lumină tocmai pentru a o obișnui cu lumea reală, cu vizibilitatea crescută, cu vulnerabilitatea și, în cele din urmă, cu succesul. Dar pe lângă acest ghid interior, mi-au plăcut dintotdeauna cărțile, am citit și citesc cu mare plăcere, chiar dacă au existat și perioade mari de timp în care nu am reușit să citesc la fel de mult.

3. Cum se numește ultima carte pe care ai scris-o?

Nu pot dezvălui încă titlul celei care se află momentan în lucru la editură, dar pot spune că e o carte despre regăsire, putere și curaj, despre drumul personal pe care îl are de parcurs fiecare dintre noi. Fără el nu se poate. Și acest drum personal poate fi simpla recunoaștere a miracolelor pe care ni le oferă viața în fiecare zi: căldura soarelui pe piele, trilul unei mierle, foșnetul frunzelor când bate vântul, strălucirea unui râu. Am fost și mai atentă la toate acestea de când izolarea ne-a răpit mult din libertatea firească. Dar drumul personal, cel despre care am scris, poate fi și acela care ne ajută să punem pasiunea în centrul vieților noastre și să trăim în armonie cu ceea ce ne dorim de fapt. Am scris despre greșeli din trecut și despre lecții și convingeri din prezent. E o carte despre un drum continuu.

4. Din ceea ce ai scris până acum, care roman îți este cel mai drag?

“Camera de probă” este, cu siguranță, un punct central și un prim-pas, totodată, către felul în care îmi văd eu parcursul scriitoricesc. Sunt de-abia la început, chiar dacă au trecut 3 ani de la prima carte. E nevoie de mult scris care nu se vede și de fiecare astfel de etapă pentru a ajunge să crești, iar eu încerc, în acest moment, să invit un nou început de roman îm viața mea. “Camera de probă” spune multe despre singurătate, despre dorința de a te retrage din fața lumii pentru a lua o pauză, e o singurătate binefăcătoare, liniștitoare, dar e mult și despre cum nu ești lăsat, adesea, de ceilalți, să faci fix ce ai dori tu să faci, chiar și să te retragi în incinta unui teatru așa cum face Anton.

5. De unde îți iei energia?

Am început să scriu de ceva vreme paginile de dimineață, un exercițiu pe care acum îndrăznesc să-l recomand oricui. Îmi ajută mintea să pună lucrurile în ordine, să gândească în perspectivă, dar, mai ales, să se odihnească în restul zilei. Trăiesc mai în prezent ca niciodată. Grijile, întrebările, nevoia de lămurire, toate dilemele firești de care ne lovim cu toții rămân acolo, prinse între pagini, alături de obiective, dorințe, planuri pe termen scurt sau mai îndepărtat. Și funcționează de minune fiindcă rolul lor nu e doar să te ajute să ai o minte mai limpede în general, ci și să găsești rezolvări la toate acele întrebări.

6. Dacă ar fi să alegi trei cărți pe care să le citim în această perioadă, care ar fi acestea?

Cu siguranță, “Cum să eliberezi artistul din tine” de Julia Cameron pentru că este o carte eliberatoare și uluitoare din nenumărate puncte de vedere. Aș recomanda apoi și “Familia mea și alte animale” de Gerard Durrell, o carte care îi va cuceri pe copii și pe adulți deopotrivă și care ne oferă o călătorie extraordinară în natură. Și cred că aș recomanda, în al treilea rând, o carte care, din păcate, nu s-a tradus încă la noi: “Hope In The Dark” de Rebecca Solnit. Este o carte care pune lucrurile în perspectivă și care îți explică de ce binele și răul au existat dintotdeauna în lume, de ce din nenumărate puncte de vedere suntem mai OK ca societate acum față de trecut. E foarte ușor să crezi că o luăm la vale ca omenire, mai ales pentru că doar asta vezi în mass-media. Se fac însă eforturi disperate de sute de mii de oameni pentru a face lumea un loc mai bun și cred că e datoria fiecăruia dintre noi să acționeze în această direcție prin gesturi de bine, oricât de mici. Nu văd sensul pesimiștilor care-și pun mâinile-n sân arătând cu degetul spre știrile negative și care încearcă să te convingă că totul e în zadar. Schimbarea se produce datorită celor care nu-și pierd speranța, celor care nu uită trecutul și care încearcă în prezent să construiască un viitor mai bun.

7. Cum vezi rolul femeii în lumea de astăzi?

Femeile ar trebui să fie mult mai curajoase, infinit mai curajoase. Dar ajunge, în multe situații, să fie greu să faci orice. Societatea încă așteaptă de la tine să te comporți într-un anumit fel doar pentru că ești femeie și te sancționează rapid dacă încerci să ieși din tipare (dacă nu profesional, atunci personal și invers, undeva ceva tot îți va reaminti că “ești femeie”). Și cel mai mult ajută să uiți practic aceste așteptări care te controlează direct sau în mod inconștient. Să le dizolvi și să te comporți fără o definiție a genului. Să faci fix ce-ți place, să-ți asumi propriul sine și să ai curaj. Nu e ușor, dar este posibil și e ceea ce trebuie făcut.

8. Ce înseamnă curajul pentru tine, dar autenticitatea?

Curajul e un mușchi pe care trebuie să-l exersăm. Dacă nu-l deprindem de mici, va fi cu atât mai greu să-l dobândim la maturitate. Însă este vital și-ți întărești curajul făcând toate acele lucruri de care ți-e frică sau la care visezi în tăcere. Autenticitatea înseamnă să spui că, deși nu știi cine vei fi mâine, azi ai chef să faci asta și asta vei face.

9. Dacă ar fi ca peste ani, să privești la filmul vieții tale, ce secvențe principale simți că ar include?

Eu am o viziune destul de ciudată asupra vieții pentru că mă văd locuind, spre vârsta a treia, pe perioade mai lungi, în țări în care nici nu am ajuns până acum, iar Marea Britanie ar fi una dintre ele, chiar dacă în acest moment nu mă ispitește. Dar am în fața ochilor această bătrână de 80 de ani care stă într-o grădină uriașă plină de hortensii. Revăzând filmul vieții, cu siguranță mi-ar plăcea să văd scrisul căpătând importanța pe care simt în continuare că i-o datorez.

10. O întrebare la care ți-ai dori să răspunzi, dar care nu ți-a mai fost adresată în niciun interviu de până acum.

Pentru că mulți oameni au citit mai mult în izolare și pentru că mi-aș dori ca cineva să-mi fotografieze într-o zi biblioteca și eu să pot povesti în scris despre cărțile mele preferate, aș vrea să răspund la această întrebare: “Cum arată biblioteca de vis pentru tine?”. Și aș începe să-ți spun că ocupă un perete uriaș, din tavan până-n podea. Momentan e răsfirată în diferite corpuri de mobilă, dar acum visăm ca să știm ce punem în practică în viitor. Am acolo tot ce a scris Eugène Ionesco, inclusiv edițiile în franceză. Am toți scriitorii mei preferați și am atâta spațiu încât toți au câte un raft numai al lor. Vizitele pe care mi le fac prietenii așa încep: “Hai să-ți prezint biblioteca mea”. Cu alte cuvinte, alți prieteni.

Mihaela, îți mulțumesc pentru răspunsuri și abia aștept să particip la lansarea acelei cărți despre care știu câte ceva!

” … cred că evoluția noastră depinde într-o bună măsură și de oamenii de care ne înconjurăm.”

Spuneam acum câteva zile, într-o postare pe Facebook, că viața este făcută și din întâlniri cu oameni (prin) cu care ajungem către alți oameni.

Astăzi, mi-am zis să vă pun pe gânduri, meditat, citind acest interviu cu Mădălina Rădulescu, un om tare drag mie, pe care l-am întâlnit în cadrul Professional Women’s Network Romania .

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să ne spui cine ești?

Întrebarea ta vine chiar la o săptămână după ce am trecut printr-o experiență numită ”The Chapter Exercise” în care mi-am scris cuprinsul cărții vieții mele, al cărei nume este ”Anotimpuri perene”. Sunt până acum 12 capitole într-o alternanță frumoasă în care accentul se mută dinspre viața personală spre cea profesională și vice versa. E un exercițiu de autocunoaștere. Sunt capitole legate de devenirea mea ca om, ca femeie, ca mama, ca profesionist. Mai vesele sau mai triste, despre pierderi sau daruri ale vieții. Despre oamenii și faptele care și-au pus amprenta asupra mea. Sunt un om recunoscător, simplu. Genul de părinte care le-a dat aripi copiilor lui, poate mai repede decât și-a dorit. Puțin prezent în social media sau în spațiul virtual. Sunt mai degrabă omul care preferă ”back-stage-ul”, ”luminii reflectoarelor” pentru că prin ceea ce fac azi ca profesie îi sprijin pe cei din linia întâi. Pe cei care eram și eu o dată înainte de a lua decizia de a pleca din corporație. Și îmi e greu să scriu despre mine  Aste este o lecție pe care încă nu am învățat-o!   

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Iubirea pe care am primit-o necondiționat în această viață: sunt un om norocos, mă bucur încă de ambii părinți și fratele meu, bunica maternă este încă lângă noi la cei 103 ani, bunica paternă mi-a fost cel mai apropiat suflet și, chiar dacă am un dor nespus de ea, știu că, acolo unde este, mă veghează. 

Jumătatea mea: ne-am cunoscut când eram adolescenți și iată-ne încă împreună.

Viețile cărora le-am dat viață: Viața cu trei copii e trepidantă și plină, foarte plină.  Și când ești conștient că iubirea și educația pe care le dai sunt cele mai importante daruri pe care le poți oferi, destinația e întotdeauna înainte. 

Oamenii din jurul meu: prietenii, familia, colegii, partenerii, clienții, colaboratorii, pe scurt eco-sistemul nostru: Eu cred că evoluția noastră depinde într-o bună măsură și de oamenii de care ne înconjurăm, oameni de la care să avem ce să învățăm dar și oameni cărora să avem ce să le oferim. În proporții egale.

Perseverența și disciplina: Când crezi că nu mai poți, mai poți puțin. Eram foarte tânără și lucram pentru o bancă românească ce intrase în proces de privatizare. La un moment dat am aflat că rămăseseră în cursă două bănci franțuzești așa că trei luni zi de zi, zi de zi am studiat, săptămânal mergeam la meditații iar când privatizarea s-a efectuat am fost omul potrivit la locul potrivit. 

Întrebările cu și fără răspuns: Ele sunt parte integrantă din viața mea. Uneori e greu, uneori n-am chef de ele dar ele vin.  

Capacitatea mea de observare: O antrenez permanent și am mare grijă să o păstrez în parametrii optimi pentru că mă bazez pe ea în meseria mea și numai așa pot fi de folos celor care apelează la mine.

3. De unde îți iei energia?

Sunt o elevă sârguincioasă și-mi place când descopăr lucruri noi, așa că îmi iau energie din dialogurile intime cu mine însămi. Apoi din dialogurile cu oamenii dragi mie. Din privitul copiilor mei atunci când dorm  Mă încarc cu energie atunci când simt că sunt de folos, când suportul meu e apreciat. Din grădinărit și gătit. Din locurile și lucrurile frumoase, stând de vorbă cu oameni faini.

4. Dacă ar fi să alegi trei recomandări pe care să ni le oferi în această perioadă delicată, care ar fi?

Tocmai am scris despre asta pe blogul meu la început de drum – o tentativă de scrieri ale gândurilor mele fără pretenția de a fi recomandări. 

Dar, Top 3 ar fi: 

  • Să fim conștienți că acum rescriem normalul, adică acel normal cu care eram obișnuiți nu va mai fi la fel. 
  • Să ne păstrăm mintea și sufletul curate; pentru că avem nevoie de amândouă. Pentru că sunt multe ”tentații” care ne pot îndepărta atât de o minte sănătoasă cât și de un suflet curat. 
  • Să fim disciplinați în sensul de a ne crea o rutină, dar pregătiți să o (re)adaptăm într-un orizont de timp pe care nu îl cunoaștem încă.

5. Cum vezi rolul femeii ca lider în lume?

Eu cred în echilibru, în curaj, în etică, în frumos, în energiile bune, în educație, în meritocrație, în muncă și în rezultate.

Cred mai puțin în politică și în jocurile politice deși sunt conștientă de existența și impactul lor atât la nivel micro cât și la nivel macroeconomic. De ani de zile tot aud că trebuie să ne întoarcem la lucrurile simple.

Cred că suntem într-o situație precară la nivelul societății. Cred că trebuie să convingem cât mai mulți oameni de importanța educației și a culturii în viața noastră. Cred că secretul constă în a înceta să ne prefacem că le știm pe toate și să emitem o părere despre orice și oricine, să învățăm să lucrăm împreună.

Avem nevoie de lideri care să lupte pentru ”de-polarizare”. Avem nenumărate exemple în decursul istoriei, de femei inovatoare. E adevărat că au trebuit să lupte ceva mai mult pentru drepturile lor (mă bazez aici pe fapte istorice), să se facă vizibile și cunoscute, dar secretul în a construi o societate mai bună constă de fapt în echilibru. Nu în polarizare femei versus bărbați.

6. Ce înseamnă curajul pentru tine, dar autenticitatea?

Autenticitatea înseamnă să-ți (re)cunoști valorile și să le demonstrezi în ceea ce spui și ceea ce faci. 

Pentru mine, Curajul este exprimarea valorilor tale într-un context în care oamenii nu sunt aliniați cu ele în special atunci când trăim într-o lume în care ”dacă nu ești de acord cu mine, ești împotriva mea” pare să prindă din ce în ce mai mult teren. Mai cred că e curaj când decizi ”să nu mai dai bine” și să recunoști cine ești și ce te face fericit în viața asta. Și tot curaj a fost și când am construit business-ul de familie în turism în perioada fostei crize. 

7. Pornind de la cartea lui J. Campbell „Eroul cu o mie de fețe”: unde simți că te afli în călătoria vieții?

Una dintre nevoile noastre fundamentale este de a ne înțelege pe noi înșine. Eu cred că sunt într-o etapă propice pentru satisfacerea acestei nevoi. 

La peste patruzeci de ani am conștientizat această dulce ”libertate” și o valorizez altfel. Acum doi ani am început să studiez și m-am certificat în ”Evolutionary Coaching”, Modelul Barrett al celor 7 niveluri de conștiență axat pe valorile care ne guvernează în diferitele stadii ale dezvoltării noastre. Uite de exemplu, această perioadă pe care o trăim astăzi, pe mine m-a făcut să mă ancorez în valori ca autodisciplină, eficiență, situație financiară, valori aflate pe primele trei niveluri evoluție din cele șapte. Dar, am păstrat un echilibru care vine din nevoile mele de creștere, din scop, dinspre binele comun, valori aflate pe treptele superioare, care îmi sunt busolă pentru ceea ce fac zi de zi.

8. O întrebare la care ți-ai dori să răspunzi, dar care nu ți-a mai fost adresată în niciun interviu de până acum.

Nu ti-am spus ca am trac când vorbesc despre mine?