“I-aș face pe oameni mai buni și cu mai multă credință …” Antoaneta Cojocaru

Am văzut-o, prima dată, în anul 2015, în piesa Oscar și Tanti Roz . Nu știam pe atunci că urma să o reîntâlnesc și să fiu fermecată de jocul (joaca ei).

Pe 14 februarie 2020, “acolo unde iubirea este concretă și palpabilă, neașteptată și neobișnuit de frumoasă, acolo unde obișnuința nu va trece niciodată drept o întâlnire majoră” (Oxygen), am revăzut-o pe Antoaneta Cojocaru.

Iar acum câteva zile, am rugat-o să ne povestească despre ea prin jocul întrebărilor. Iată-le:

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?

Momentele cheie au început devreme la mine . 

Primul a fost la 10 ani cred, când am intrat la Liceul de Artă din Constanța, la Secția Coregrafie. Legătura cu mișcarea, cu libertatea, cu disciplina și frumosul pe care le conține, nu s-a șters din mine niciodată, chiar dacă, ca urmare a mai multor accidente, nu am putut urma o carieră de balerină. 

Apoi a fost întâlnirea cu domnul Cojar, profesorul meu de arta actorului de la U.N.A.T.C., unde am intrat prima, din prima. A fost prima întalnire cu un maestru de fapt, care mi-a sădit o scară de valori, de la care am încercat să nu mă abat niciodată în carieră.

Apoi, a fost întâlnirea cu Alexandru Darie și cu Teatrul Bulandra, care mi-a dat foarte multă încredere, mi-a împlinit vise și m-a învățat că se poate orice, dacă vrei, chiar în momente imposibile sau neprielnice. Și acum sunt conștientă că trăiesc un moment cheie, pe care chiar dacă nu îl deslușesc clar, știu că va duce mai departe. Simt asta ! 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Întâlnirile cu oameni “bogați”, cu oameni frumoși, de la care am avut ce învăța, întâlnirile mai puțin fericite, care m-au făcut să aleg cine vreau să fiu, curiozitatea și contextele pe care le-am căutat sau inventat, cred. 

3. Cum îți „hrănești” creativitatea?

Prin oameni. Și, în situații-limită. Apoi, încerc să fiu atentă și deschisă la ceea ce trăiesc și să nu mă agăț de nimic. Încerc să recunosc mișcarea din viață și să merg cu ea. Și îmi place mult să fiu conectată la tot ce are legatură cu arta. Îmi face bine, îmi trezește dorința de a încerca lucruri noi. În general, fug de tot ce nu are viață, de ce nu are suflet.

4. Ai vreun rol preferat?

Întotdeauna, cel mai tare iubesc personajele pe care le interpretez în prezent. Și cele mai dificile. Nu am roluri pe care să le aștept și fără de care nu aș putea. Iar dacă îmi doresc un personaj anume, caut să îl și interpretez, nu doar să visez la el .

5. De unde îți iei energia?

Din dorința, din nevoia de. Am avut momente când aveam spatele înțepenit și când începea spectacolul (Oxygen) pur și simplu îmi trecea în scenă și puteam dansa tot ce aveam. Sau am jucat două spectacole de mișcare consecutive la Bulandra, cu ambii genunchi accidentați grav și miraculos, nu mi s-a întâmplat nimic în scena. Sau am jucat o premieră proaspăt cusută la o mână. Scena îmi dă multă energie mie. Cred că e darul ei. Și … publicul!

6. Lângă ce actriță / actor internațional ți-ar plăcea să joci?

Sunt atâția actori români foarte buni, încât nu bat mai departe. Nu m-am gândit niciodată la asta. Important pentru mine atunci când sunt întrebată de parteneri sau am posibilitatea să-mi aleg este să nu fie doar buni meseriași, ci și artiști. 

7. Daca ai avea o super putere, care ar fi prima acțiune pe care ai lua-o? 

I-aș face pe oameni mai buni și cu mai multă credință. Dar, sper că mă ocup de asta un pic, prin meseria mea. 

8. Ce înseamnă curajul pentru tine? Dar, autenticitatea?

Curaj mi se pare că este să fii autentic azi, într-o lume copy-paste. Curaj este să îți asumi responsabilități pentru alți. Curaj este să încerci lucruri care poate te depășesc, să spui lucruri care se ascund, să încerci să schimbi ceva. Iar autenticitatea eu o leg foarte tare de sinceritate, de onestitate.

9. Un gând de final?

Oamenii se plâng mult astăzi, dau vina pe alții și așteaptă să fie salvați. Salvarea este în noi și în oglinda pe care ar trebui să ne-o punem în față mai des. Noi suntem cei care abandonăm primii. Niciodată nu a fost cu adevărat imposibil să construim ceva. Doar că e greu cu nimic.

** Pe Antoaneta o puteți vedea, online, în această seară în piesa “Oxygen“, în “Micuta Dorothy” la Opera comică pentru copii (de azi, 4 aprilie), mâine seară de la ora 19:00, la Teatrul Bulandra (online) în “Orfeu și Euridice” de Adrian Enescu cu variațiuni pe teme de Gluck (regia Alexandru Darie).

** Photo credit: Leea Moraru

OKR, CFR și ce mai conteaza

Vă împărtășeam, în articolul https://gabrielablaga.ro/2020/01/21/despre-echipe/, că intenționez să citesc:

Eh, da, asta am făcut, iar cartea asta m-a determinat să întrerup cititul artei de a ne aduna, scrisă de Priya Parker :).

Iar, dacă Bill Gates spune “Recomand cartea lui John Doerr tuturor celor care vor să devină manageri mai buni”, eu indrăznesc să zic: recomand cartea asta tuturor celor interesați să crească sănătos (echipe, idei, startup-uri, corporații) și să aleagă ce, cum și când să măsoare …

Nu intenționez să scriu rezumatul cărții pentru că merită citită, cu atenție și creionul la îndemână. Las, însă, câteva citate care m-au “prins”.

Când un obiectiv este prea aspirațional, pierde din credibilitate.

Un obiectiv are un set de pași concreți pe care îi urmărești cu bună știință și cu consecvență. Este foarte bine să ai un obiectiv ambițios, dar cum îl scalezi? Cum îl măsori?

Antreprenorii: cei care fac mai multe decât ar crede cineva că e posibil … cu costuri mai mici decât ar crede cineva că este posibil.

Angajații din ziua de azi vor să fie împuterniciți și inspirați, nu să li se spună ce să facă. Ei vor să ofere feedback către managerii lor, nu să aștepte un an pentru a primi feedback de la aceștia.

Am găsit în scrierea lui John Doerr (nice last name – DO/err) multe recomandări, exemple și povești pe care le voi folosi inclusiv în sesiunile de coaching!

Și, în cazul în care vă întrebați, ce urmează să citesc, răspunsul este cam … înflorat și arată cam așa:

Născuți pentru …

Ar fi trebuit să fie o scriere despre excelenta carte (apărută anul acesta la https://www.publica.ro): “Născuți pentru a învăța”.

Dar, după ora prânzului, am simțit că va fi puțin … despre mai mult. Vizita pe care am făcut-o la Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck” (https://muzeulbucurestiului.ro/en/the-frederic-storck-and-cecilia-cutescu-storck-museum.html) a schimbat ideea dimineții.

Și, iată cum de la Născuți pentru a învăța am ajuns și la Născuți pentru a crea, Născuți pentru a iubi.

Însă, nu-i așa că între toate există o întrepătrundere perfectă? Nu cred că se poate una fără celelalte două, iar acolo unde se poate … Vă invit să completați voi.

Revenind la Alex Beard, aleg să-i descriu cartea prin enunțarea, la întâmplare (sau, poate, deloc întâmplător) a acestor rânduri:

Învățarea înseamnă să creezi comunități de oameni care gândesc liber.

Învățarea pornește din noi.

Învățarea vine din efectul multiplicator al conexiunii umane.

Ne-am născut să învățăm împreună.

Să înveți înseamnă să știi, să faci, să fii.

Într-o lume globalizată, în care resursele sunt aproape epuizate, o Revoluție a Învățării e singura noastră șansa de a reuși ca specie.

Generațiile viitoare vor avea vieți lungi și nesigure, cu multiple ocupații. Dacă sunt pregătiți să învețe pe tot parcursul vieții, pot face acest lucru cu încredere. Este esențial să rămânem “dureros de deschiși”.

Fiecare copil este curios în mod înnăscut și unic ca individ.

Dacă vă interesează toate cele 430 de pagini, căutați cartea :)! Veți avea ocazia să vizitați, împreună cu Alex, mai multe școli speciale, de pe continente diferite și veți înțelege de ce investiția în ÎNVĂȚARE asigură, zic eu, cea mai mare rată a rentabilității!

Și, mai cred (maybe I am a dreamer) că, dacă învățarea s-ar întâmpla după cum descrie Alex Beard (încurajând creativitatea, comunicarea complexă, interacțiunea, explorarea), oamenii care vor ieși din sistemul educațional nu vor mai lăsa în voia sorții minuni precum Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”! Pentru că vor învăța să le pese!

Vor iubi să creeze, vor crea cu iubire!

Ne naștem, învățăm, iubim, creăm … Ne naștem, învățăm să iubim, învățăm să creăm …Câte sensuri! Dar, pentru a le înțelege, este necesar “să rămânem dureros de deschiși”.

Pe aripile muzicii

“Cum să-ți explic ce este muzica, dacă nu-ți este de-ajuns că o auzi, dacă nu ești pregătit să te lași copleșit de ea?” Antoine de Saint-Exupery

Depănând firul amintirilor din copilărie, știu că dragostea față de muzică o moștenesc de la mama. Deși, viața i-a adus multe greutăți, mama cântă de când o știu! Dacă ar fi provenit dintr-o familie înstărită, ar fi avut resursele necesare construirii unei cariere muzicale și ar fi bucurat cu vocea ei și alți oameni. Sunt covinsă de asta!

Nu voi uita vreodată cum îmi cânta ori de câte ori mă așezam lângă ea în timp ce călca rufe. Cred că aveam vreo 4 – 5 anișori pe atunci. A reușit, astfel, să-mi transmită dragostea pentru muzica de calitate.

O astfel de muzică este promovată de echipa Lanto Communication care din decembrie 2011 a organizat peste 100 de concerte, aducând pe scenă nume mari ale muzicii clasice mondiale, precum Elisabeth Leonskaja, Elena Bashkirova Barenboim, Peter Sadlo, Alexandru Tomescu, Cristoph Sietzen, Emmanuel Sejourne, Bogdan Băcanu, Emiko Uchiyama, Vladi Petrov, Liviu Prunaru, Valentina Sviatlovskaia, Marin Cazacu, Ștefan Cazacu, Gabriel Croitoru, Maruxa Llorente, Florin Niculescu, Mihaela Ursuleasa (https://lanto.ro/artisti/).

Am avut ocazia să testez profesionalismul echipe Lanto, acum trei ani când am participat la evenimentul IARNA MAGICĂ, în cadrul de poveste oferit de clădirea Ateneului Român (pe care o iubesc!).

Pe atunci nu aveam cum să știu că într-o vară, cea a acestui an, voi fi invitată să mă bucur de încă o seară cu muzicalitate specială, de această dată în calitate de blogger acreditat al Festivalului internațional VARĂ MAGICĂ.

Început pe 10 iulie, anul acesta evenimentul este dedicat împlinirii a 560 de ani de atestare documentară a orașului București și a 360 de ani de când acesta a devenit capitală a Țării Românești, desfășurându-se sub egida “București 560”. Spectacolele au loc în fiecare săptămână, miercurea și joia, urmând să se încheie pe 21 august.

În seara de 11 iulie, celebrul violonist român Alexandru Tomescu și unul dintre cei mai buni interpreți la bandoneon din lume, argentinianul Omar Massa, m-au emoționat (printre altele) cu Balada lui Ciprian Porumbescu, Meditația lui Jules Massenet și inegalabilele Libertango și Oblivion a lui Astor Piazzolla!

Pe 15 august, seara pe la 19:30, aveam să asist (de data aceasta ca blogger invitat) la un regal cu tema “Anotimpurile – De la Vivaldi la Piazzola“,  transpus pe scena Ateneului Român de orchestra Kamerata Kronstadt (https://lanto.ro/speaker/kamerata-kronstadt/), sub bagheta dirijorului Cristian Oroșanu și violonista de origine germană Rebekka Hartmann (https://lanto.ro/speaker/rebekka-hartman/) și a ei vioară Stradivarius.

M-am bucurat să observ în audiență și copii; iar un fapt inedit – datorită numărului mare de cereri de bilete, organizatorii au avut ideea de a suplimenta capacitatea sălii istorice a Ateneului cu scaune așezate chiar pe scenă, în spatele orchestrei!

Mai mult, pentru a contribui la propagarea binelui, organizatorii au ales să sprijine inițiativa temerarelor Carmen Uscatu și Oana Gheorghiu.

Dacă aceste câteva rânduri v-au trezit curiozitatea de a simți o astfel de experiență muzicală, puteți merge la seara de închidere a Festivalului (https://lanto.ro/bilete-vara-magica-2019/) sau în decembrie la IARNA MAGICĂ.

Muzica este timp sonor. (Emil Cioran)

Despre Design Thinking

“The math is simple: when people with different assets, needs and views come together, they’re able to produce more than they ever could on their own. Trading goods, skills and knowledge without friction creates a leap in productivity. It might be easier to burn a bridge than it is to build one, but in the long one, bridges are what we need.” (Seth Godin)

Cred, cu tărie, în ceea ce Seth Godin numește economia conexiunii, iar ceea ce mi-am propus este, ca prin toate activitățile desfășurate (coaching, training, management de proiecte, consultanță de business, televiziune, scris, etc.), să contribui la multiplicarea și cultivarea relațiilor sănătoase.

Afirmam, acum câteva zile, pe Facebook, că puterea lui ÎMPREUNĂ este inestimabilă și că avem cu toții loc sub Soare!

Așa că m-am bucurat să aflu, participând acum doua zile, la un atelier organizat sub sigla Google, cât de importante sunt conectarea, empatia și în procesul de Design thinking.

Design thinking-ul consideră OAMENII ca parte centrală a fiecărui proces.

Mindset-ul unui designer se caracterizează prin empatie, optimism, iterație, creativitate.

Fondatorul IDEO, David Kelley, pornește de la premisa că toți suntem creativi, iar creativitatea se referă, mai degrabă, la un mod de a înțelege lumea, și nu la talentul de a compune, picta, sculpta. Esențial este să avem încredere în procesul creativ, să ne dăm voie să visăm, să testăm și să fim deschiși spre a eșua adeseori înainte de a ajunge la produsul / serviciul dorit de client.

Tim Brown, CEO-ul celor de la IDEO, vorbește despre 3 faze principale ale proucesului de Design Thinking:

Școala creativilor de la Standford d.school enumeră 5 etape ale procesului de design thinking, respectiv:

  1. A EMPATIZA – adică să te pui în locul clientului pentru o bună înțelegere a nevoilor sale reale.
  2. A DEFINI problema identificată în urma intervievării clientului. Este o fază în care sondăm spațiul problemei.
  3. IDEAȚIA – generarea tuturor ideilor posibile care ar putea soluționa problema pe care o are clientul.
  4. PROTOTIPAREA – realizarea unei machete (prototip) pentru produsul / serviciul dorit de client.
  • TESTAREA – prototipul este prezentat clientului, iar pe baza feedback-ului primit se vor lua deciziile corespunzătoare (reiterarea procesului, etc.)

Eu mă cam opresc aici; dacă doriți să explorați procesul, vă îndemn să participați la următoarele ateliere organizate de echipa https://www.designthinkingsociety.com, în București, Cluj, Iași, Constanța, Timișoara.

Las aici link-ul unde vă puteți înscrie:

https://events.withgoogle.com/inovatie-prin-design-thinking/?fbclid=IwAR3oUFf0GuhkKSi-HPmDS8zXeh88kx0p5TYZTcgIr4HtpS2APkZEBcZQETM

Despre mine știu că voi utiliza procesul de design thinking (parțial sau în întregime) în abordarea și soluționarea situațiilor de viață (și nu doar pe parte de business).

8 ore cu arome de cafea

“Not to live for the day, that would be materialistic — but to treasure the day. I realize that most of us live on the skin — on the surface — without appreciating just how wonderful it is simply to be alive at all.” (Audrey Hepburn)

Acum un an, mai exact pe 20 Februarie, participând la un eveniment marca UMANager, la intrarea în sală, aveam să aflu de existența unui loc special, în București: https://www.facebook.com/pg/sheidacoffeeandstories/about/?ref=page_internal

Până i-am trecut pragul, au trecut, însă, câteva luni bune; s-a întâmplat spre sfârșitul anului trecut și a fost suficient să îmi cadă cu tronc. De ce? Simplu: am găsit, la Sheida Coffee & Stories, combinația potrivită de oameni frumoși, cafea de calitate, spațiu primitor și … pasteis de nata :)! Și, era abia începutul poveștii.

În Ianuarie 2019, ‘răsfoind’ paginile Facebook, aflam despre programul de voluntariat ‘Volunteer for a cause’ și aveam să o întalnesc pe inimoasa Ana Maria, față de care acum mă leagă o frumoasă prietenie. Ana administrează cu zambet și delicatețe cafeneaua din Strada Ion Cîmpineanu nr. 23.

Ieri a fost ziua în care pentru 8 ore (care au trecut foarte repede pentru că am avut mulți clienți) am ales sa fac parte din această poveste cu aroma de cafea, care oferă bucurie multor persoane – încasările fiind sursa pentru acordarea de servicii medicale unor oameni care altfel nu ar avea acces la așa ceva … Am combinat utilul cu placutul într-o zi de sâmbătă pe care o voi păstra, cu drag, în suflet.

Ideea acestui program de voluntariat mi se pare MI-NU-NA-TĂ! Și, ar merita multiplicat 🙂 Este tare ofertant: îți oferă posibilitatea să ajuți, să interacționezi și ceva tare ‘apetisant’ pentru un om care iubește cafeaua (așa ca mine) să afle din tainele licorii aromate și chiar să o prepare! Eu am reușit să învăț să pregătesc cafea la nisip, cam ca la carte. Iar prietenii mei apropiați știu că acesta este modul meu favorit de a-mi bea cafeaua!

Toate ingredientele folosite la Sheida Coffee & Stories sunt alese cu grijă și respect pentru client și este promovată diversitatea, diversificarea și în funcție de sezon. Am tras cu urechea și pot să vă spun că, în curând, noi tipuri de prăjituri or să apară pe tejghea :).

Eu o să trec cât voi putea de des pe la Sheida și vă invit și pe voi! Un bun prilej ar fi pe 16 Martie pentru a vizita Târgul de Bine, dacă rezistați până atunci (https://www.facebook.com/events/2043906985706614/)

Aș descrie spatiul Sheida Coffee & Stories ca locul celor 3 C: Conexiune, Cafea, Caritate!

“I have learnt how to live…how to be in the world and of the world, and not just to stand aside and watch.” (Audrey Hepburn)

Din nou, despre homeschooling, la orice varsta

The capacity to learn is a gift; the ability to learn is a skill; the willingness to learn is a choice. (Brian Herbert)

Intr-o postare anterioara, va povesteam despre cursul ‘Learning how to learn’ pe care l-am urmat, in ‘pasi virtuali’, pe platforma https://www.coursera.org

Continui, astazi, cu cateva idei despre ‘The Science of Well-Being’ care mi-a placut atat de mult incat l-am finalizat repejor-repejor! O las pe Laurie Santos, Profesor la Universitatea Yale sa ‘pledeze’ pentru cursul ei :).

Modul clar, concis in care Prof. Laurie Santos isi expune fiecare lectie, bibliografia pe care ne-o pune la dispozitie, si, mai ales, aplicatiile practice propuse pentru a dezvolta obiceiuri sanatoase reprezinta punctele forte cu care m-a atras.

Cateva dintre conceptele despre care aflam pe parcursul celor sase saptamani de teorie (imbinata cu practica) sunt:

  • adaptarea de tip hedonic
  • comparatia sociala si efectele acesteia asupra starii noastre de bine
  • ‘savurarea’
  • scrisoarea si / sau vizita de manifestare a recunostintei
  • trasaturile personale de tip ‘semnatura’
  • ‘the default network’
  • metoda WOOP (Wish, Outcome, Obstacles, Plan)
  • impact bias

Eu, mai multe, nu am de gand sa va spun despre acest curs, ci doar sa va incurajez sa il urmati daca vi se pare util.

Si, mai indraznesc, ceva: sa va recomand sa introduceti in rutina lunara (daca nu saptamanala) parcurgerea unor clase on line pe teme care va sunt de interes. Exista cursuri in mediul virtual care ‘bat’ unele cursuri ‘face to face’ de pe piata din Romania, fara costuri sau cu un cost minim. Asadar, cu un return on investment sporit! 🙂

La final, ii predau stafeta tot Prof. Laurie Santos:

Homeschooling, la orice varsta

“Anyone who stops learning is old, whether at twenty or eighty. Anyone who keeps learning stays young.” (Henry Ford)

Probabil, multi dintre voi ati auzit despre platforma Coursera.

Fondat in anul 2012, site-ul este un “one stop shop” pentru cei care doresc sa acceseze – de oriunde exista conexiune la Internet – cursuri pe teme variate, predate de profesori de la universitati de top din lume.

Si, pentru ca ma aflu in faza de studiu individual dedicat dezvoltarii catorva cursuri personale, am simtit nevoia sa (re)invat lucruri noi despre … invatare :).

Asa am descoperit cursul “Learning how to learn: Powerful mental tools to help you master tough subjects”, predat de catre Dr. Terrence Sejnowski si Dr. Barbara Oakley.

Acest scurt articol se doreste a fi un “trailer” in cuvinte, si nu un rezumat complet al subiectelor interesante prezentate de catre cei doi profesori ai Universitatilor McMaster si California San Diego.

Cursul este structurat in patru parti principale, respectiv:

  1. Ce este invatarea?
  2. “Chunking” – Impartirea informatiilor in “bucati” usor de asimilat
  3. Despre procrastinare si memorie
  4. Idei si tehnici prin care sa ne imbunatatim procesul de invatare

Mi-a placut modul in care profesorul Sejnowski a vorbit despre structurile neuronale si modul in care acestea sunt “hranite” de invatare; am aflat despre efectul Einstellung: predispozitia unei persoane de a rezolva o problema utilizand aceeasi metoda de fiecare data, chiar daca exista si alte abordari mai bune.

Personal, am de gand sa folosesc tehnica Pomodoro si sa adopt ceea ce Dr. Robert Bilder numeste ” curiozitatea in rezolvarea problemelor”.

Bonus la final: un clip realizat de The School of Life.

https://www.youtube.com/watch?v=Qbz7DC94G2U

 

Sa vorbesti in public: de la idee la practica

Nu stiu cati dintre voi aveti intentia de a vorbi, intr-o buna zi, in cadrul unui eveniment tip TED. Va marturisesc ca eu imi doresc si o astfel de experienta! Asa ca am inceput sa ma pregatesc pentru a fi “in forma” cand se va ivi oportunitatea!

La recomandarea unuia dintre organizatorii TEDx Cluj, am citit recent (saptamana trecuta am parcurs ultima pagina) cartea lui Chris Anderson, directorul TED. O scriere de nota 10, dupa parerea mea, cu multe exemple utile si elaborata intr-un stil placut care m-a “prins” imediat, determinandu-ma sa pun pe “hold” parcurgerea altei carti. Da, sunt una dintre persoanele careia ii place sa citeasca cam 2 – 3 carti in acelasi timp, prin rotatie :).

Dar, sa revenim la “Ghidul oficial TED pentru vorbit in public” despre care vreau sa va transmit cateva idei. Nu prea multe, insa, deoarece chiar merita a fi citit si “asimilat” pe cont propriu.

Pentru cei care nu stiu (inca), la inceput, TED a fost o conferinta anuala care reunea domeniile tehnologie, divertisment si design (asa se explica si numele). Insa, de catva timp, s-a extins si acopera teme foarte variate; in 2015, conferintele TED au ajuns sa fie vizualizate de peste un miliard de ori! Puterea cuvantului rostit este mult peste cea a cuvantului scris. De ce? Simplu: poarta si transmite emotiile, creativitatea, vulnerabilitatea celui care iti vorbeste.

Un mare adevar spune Chris Andersen: “in secolul XXI, stiinta prezentarii ar trebui predata in fiecare scoala, pe langa scriere, citire, aritmetica.” Hmm, deja ma gandesc la programe scolare care sa includa: retorica, meditatia mindfulness, ateliere de antreprenoriat …

Pentru a sustine un discurs, trebuie doar … sa te ridici si sa spui ceva. Simplu la prima vedere, asa-i? Dar, ce ne facem cu teama de a te afla pe o scena si de a fi privit(a) de sute de perechi de ochi? Poate nu credeti, dar studiile arata ca frica de a vorbi in public depaseste, ca intensitate, frica de inaltimi, serpi, si uneori chiar frica de moarte. De ce? Pentru ca fiind “animale sociale” ne pasa (uneori, prea mult as zice) de parerea pe care o au ceilalti despre noi.

Frica, insa, ca si vulnerabilitatea, pot fi transformate in elementele mobilizatoare ale unui discurs. Este important sa fii cat mai autentic, sa iti gasesti propriul stil de adresare, sa vorbesti din inima, cu deschidere si convingere. “Scopul tau nu este sa fii Winston Churchill sau Nelson Mandela. Scopul tau este sa fii tu insuti!”

Sa zicem ca ti-ai facut curaj si te simti pregatit(a) sa intri pe scena. Excelent! Dar, stii ce idee vrei sa transmiti? Nu trebuie sa fie vorba despre vreo descoperire stiintifica, dar trebuie sa fie ceva ce merita sa fie impartasit, care sa fie primit de audienta ca un dar de pret. Principala sarcina a vorbitorului este de a oferi ceva publicului si nu de a-i lua. Asa ca daca ti-ai propus sa bati campii, sa vinzi ceva, sa iti faci reclama prin intermediul unui discurs, uita! Iti vei face o favoare in primul rand tie!

Oamenilor le plac autenticitatea, curajul, munca altruista. Acestea sunt elemente inspirationale.

“Scopul unui discurs este sa spui ceva cu sens.” Elizabeth Gilbert recomanda: “Vorbeste despre ceva ce stii si iubesti din toata inima. Arata-mi pasiunea ta tocita de decenii, nu vreo smecherie proaspata si radicala, si crede-ma: voi fi captivata.”

Pentru a ne ajuta in creionarea a “cum” se structureaza si transmite un discurs de calitate, Anderson aloca cateva capitole in care ne vorbeste despre instrumentele discursului, procesul de pregatire si momentul “pe scena”. Va invit sa aflati despre fiecare dintre acestea, prin studiu individual :).

Ca bonus, la finalul cartii, Chris ne ofera o lista cu discursuri TED care merita ascultate, vazute, “simtite”. Spor!

Eu voi incheia prin a enumera cateva dintre discursurile mele favorite si prin a va indemna sa incercati, macar o data, sa va expuneti ideile in fata unui public. S-ar putea sa va placa!

Si mai indraznesc ceva: sa ma “joc” cu acronimul TED si in loc de “Technology, Entertainment, Design” sa spun “Talking Empathetically about Diversity”

Here you go:

J.K. Rowling

Brene Brown

Sir Ken Robinson

Tim Ferris

Simon Sinek

 

Cum iti este “mindset-ul”?

Carol Dweck_quote

V-ati intrebat vreodata daca modul in care ganditi va impiedica (poate) sa va atingeti potentialul?

Ce ati raspunde la intrebarea: “credeti ca inteligenta, abilitatile, talentele, credintele voastre pot fi schimbate / dezvoltate in timp? DA sau NU?”

Conform clasificarii facute de Carol S. Dweck (profesoara de psihologie la Universitatea Stanford) in cartea “Mindset”, persoanele care ar raspunde cu “DA” au o mentalitate flexibila, iar cele care ar raspunde cu “NU” au o mentalitate rigida.

O diferenta majora intre cele doua tipuri de mentalitati se refera la modul in care este privit potentialul. Daca sustinatorii rigiditatii in gandire cred ca potentialul unei persoane poate fi masurat in mod simplu, intr-un anumit moment, persoanele cu mentalitate flexibila stiu si cred ca potentialul lor va creste, prin efort si stradanie continua, in decursul timpului. Pentru cei cu mentalitate rigida, stradania este necesara doar celor care au anumite deficiente, lipsuri …

Oamenii cu mentalitate flexibila nu cauta perfectiunea imediata, ci sunt adeptii procesului de perfectionare care se realizeaza gradual, in timp. Persoanelor cu mentalitate rigida le plac lucrurile sigure pe care le pot controla, pentru ele esecul este traumatizant.

Vestea buna este ca daca se doreste, se poate trece de la tipul rigid de a gandi la mentalitatea de tip flexibil. Dar, nu peste noapte si nu fara a exersa cu sarguinta :)!

Cartea lui Dweck (care s-a documentat considerabil pentru a o scrie, consultandu-si inclusiv studentii) este extraordinara si prin felul in care explica, prin exemple, modul in care mentalitatea flexibila si / sau rigida ne poate influenta toate aspectele vietii, de la business la dragoste.

In plus, este esential modul in care ne educam copiii, ca parinti si / sau profesori. Profesorii cu mentalitate flexibila cred in dezvoltarea intelectului si a talentelor, fiind fascinati de procesul de invatare. Profesorii cu mentalitate rigida creeaza o atmosfera de invatare bazata pe judecata; acestia analizeaza rezultatele initiale ale elevilor si acorda calificativele “destept” sau “prost”, renuntand la cei considerati “prosti”.

Dupa cum bine spunea o prietena, cartea “Mindset” a lui Carol S. Dweck ar trebui sa fie inclusa in programa scolara.

Hmm, cum ar arata oare lumea in care majoritatea dintre noi ar avea mentalitate flexibila sau, macar, ar incepe sa faca pasii necesari catre un astfel de mod de gandire?

https://www.ted.com/talks/carol_dweck_the_power_of_believing_that_you_can_improve