Mexic: delfini si fluturi

 

In Ianuarie 2017, daca cineva mi-ar fi enumerat toate experientele pe care aveam sa le traiesc in decursul anului (din care au mai ramas vreo 29 de zile, asa ca cine stie ce mai urmeaza …), l-as fi rugat “sa coboare” cu picioarele pe Pamant si sa lase povestile pentru Ajunul Craciunului :). Acum, insa, cand amintirile sunt martorii “realitatilor” traite, va confirm ca “viata bate filmul”!

Despre unele intamplari am scris in postarile anterioare. Astazi, am ales sa va povestesc despre calatoria anului 2017: Mexic!

Vedeti voi, anul asta, Mos Craciun a decis sa vina mai devreme, respectiv pe 8 Noiembrie de ziua numelui meu. Si s-a gandit el ca mi-ar prinde bine sa ma sarbatoresc pe plaja de la … Cancun! Prin urmare, iata-ma, in dimineata zilei de 8 Noiembrie, la bordul aeronavei Air France, in primul meu zbor transoceanic. Marturisesc ca nu ma dau in vant dupa zborurile lungi …, dar cele 11 ore petrecute pe ruta Paris – Cancun aveau sa fie rasplatite la destinatie.

Cum? Pai, cam asa … cu marea de culoare turquoise, nisip fin, alb si … in prima dimineata pe pamant mexican cu un rasarit de Soare uluitor, de neuitat! Desi, am o varsta :), la Cancun, de la etajul 8 al hotelului am fost martora primului rasarit de Soare din viata mea. Pentru toate exista un inceput si niciodata nu este prea tarziu!

Si … era abia prima zi … Uimirea si jucausenia copilului interior urmau sa imi fie reactivate in timpul vizitei la Xcaret – http://www.xcaret.com/about-xcaret.php.

Acolo, m-am intalnit cu … fluturii si delfinii. Nu voi uita vreodata trairea unica pe care am simtit-o imbratisand-o pe delfinuta Belen!

Dupa patru zile petrecute in Cancun (unde stiu ca vreau sa revin), timp in care am vizitat si ruinele maya de la Tulum, am plecat spre Merida, cu o oprire la Chichen Itza.

In Merida, am descoperit doua restaurante excelente (unde am testat bucataria din Yucatan): http://www.rosasandxocolate.com/restaurante-bar-dup/restaurante.htm si http://www.kuukrestaurant.com/

Dupa doua zile in Merida (timp suficient pentru a vizita si situl maya de la Uxmal), am zburat catre metropola Mexico City, oras cu peste 20.000.000 de locuitori!

Am vizitat Palatul prezidential, Muzeul Frida Kahlo, Muzeul de arheologie, orasul aztec de la Teotihuacan si Basilica de Santa Maria de Guadalupe.

Gastronomic vorbind, recomand restaurantul din cadrul hotelului Zocalo Central care ofera o priveliste minunata asupra Pietei Zocalo (http://www.balcondelzocalo.com/en/).

In cuvinte putine, cam asa arata jurnalul calatoriei mele in Mexic. O destinatie pe care merita sa o treceti pe lista locurilor de vazut.

Si pastrand, oarecum, nota cu care am inceput, aleg sa va spun: primiti cu deschidere ceea ce Viata va ofera!

https://www.youtube.com/watch?v=kMrNsFwTXJQ

 

 

Ravello: un sogno italiano

20170527_194742

Pentru prieteni nu mai este un secret ca m-am indragostit de … Italia “per sempre”.

O iubire care s-a infiripat, timid, pe dealurile Toscanei, la Chiara Di Prumiano, in luna lui Cuptor 2014. A urmat apoi trecerea de la dragostea romantica la cea matura, in Septembrie 2015, cand am petrecut o saptamana in cetatea eterna: Roma (prima vacanta in care mi-am fost propriul partner de calatorie, o experienta pe care o recomand oricui).

Iar in luna Mai a acestui an, am ajuns pe Coasta Amalfitana, un vis mai vechi se transforma astfel in realitate. Cuvintele sunt prea “neincapatoare” pentru a reda starea de mirare cand vezi minunile naturii amalfitane. Fotografia de mai jos cred ca este mult mai convingatoare.

20170601_060020

Ma consider norocoasa sa fi vazut in cele doua saptamani petrecute pe Costiera: Praiano, Positano, Amalfi, Capri, Sorrento, Ravello.

In postarea de astazi ma voi opri asupra magnificului Ravello, un orasel care m-a fermecat din momentul in care am coborat din bus-ul celor de la Sita (recomand folosirea acestei companii de transport cand vizitati Coasta Amalfi). Pe stradutele inguste, pietruite “simti”, daca esti atent, energia locului si te “incarci” cu serotonina.

20170524_141326

La tot pasul intalnesti vechi palazzo, multe transformate acum in hoteluri de 4 – 5 stele.

20170528_104146

Un orasel care, de-a lungul anilor, a fost vizitat si a uimit multe personalitati: Wagner, Sophia Loren, Thomas Mann, Verdi, Roberto Rosellini, Federico Fellini, Churchill, Jackie Kennedy, etc..

20170524_150550

Ravello este un loc in care pentru mine sa stai doar o zi nu este suficient. De ce? Pentru ca merita sa simti si cum e noaptea acolo! Macar o noapte :).

Villa Cimbrone si Villa Rufolo reprezinta cireasa sau capsuna de pe tort! Mie mi-a placut mai mult Villa Cimbrone; gradinile acesteia si Terasa Infinitului iti taie rasuflarea …

Tot strabatand pe stradute vi se va face foame, asa ca va puteti opri sa gustati preparatele delicioase de la Mimi’s Pizza. Un loc unde nu doar pizza merita gustata! 🙂 Sa nu uitati, la sfarsitul mesei, sa savurati vestitul limoncello. Imi voi aminti, mereu, lamaile “gigant” pe care le-am vazut pe Coasta Amalfi, cu un gust si miros speciale!

Ravello: un vis pentru eternitate!

20170524_151245

 

 

George Enescu si Vila “Luminis”

“Muzica este oglinda sufletului. Ea porneste din inima si se adreseaza inimii.” (George Enescu)

17359435_10155149903040859_252286308025726422_o

Probabil destul de multe persoane cred ca, in Sinaia, merita vizitate doar Castelele Peles, respectiv Pelisor. Indraznesc sa le contrazic, aducand in discutie un loc deosebit: Vila “Luminis”.

In acest an, de ziua mea, pe 19 martie, intr-o zi in care Soarele ne-a zambit (mie si lui Calin) printre picaturi de ploaie si fulgi marunti de nea, am ales sa ne indreptam pasii catre cartierul Cumpatu, unde pe strada Yehudi Menuhin la numarul 2 se afla casa memoriala “George Enescu”. Construita intre 1923 – 1926 dupa planurile muzicianului, cu sprijinul arhitectului Radu Dudescu, vila a devenit locul preferat de odihna si inspiratie a geniului roman. In anul 1947, la Paris, marele muzician semna actul de donatie prin care Vila Luminis devenea un asezamant cultural, o casa de odihna pentru artisti romani si straini.

Dupa o perioada de restaurare, din anul 2007, Vila Luminis a fost integrata in cadrul Muzeului National “George Enescu”, alaturi de sediul central aflat in superbul Palat Cantacuzino din Bucuresti si de sectia “Dumitru si Alice Rosetti-Tescanu – George Enescu” din Tescani, jud. Bacau.

Aleg sa nu dezvalui (cel putin pentru moment) ceea ce am vazut cand am vizitat acest spatiu unic, autentic, pentru a va lasa placerea descoperirii :).

Costul de 6 lei pentru un bilet adult este infim pentru ce se afla in spatele usilor fiecarei incaperi. In plus, niciodata nu stii ce extra-surpriza poti avea ajungand acolo. Noi am fost placut surprinsi de acordurile pianului “atins” de mainile copilasilor din grupul Mozartinno! 🙂

17408427_10155154264155859_1237245395_o