“Dacă viața mea ar fi o călătorie îmi place să cred că mai am cale multă de străbătut, lucruri noi de învățat, locuri noi de vizitat…”

„Bună ziua, doamnelor şi domnilor, bine ați venit la bord.” Am spus asta de mii de ori. Ai auzit-o şi tu de multe ori. Acum, semnificația este una aparte, pentru că te invit prin interme- diul paginilor acestei cărți într-o călătorie specială – în cockpit, în lumea aviației, dar şi în lumea ta, la serviciu sau acasă, cău- tând să o faci mai bună prin sfaturile şi informațiile pe care le găseşti aici.

Emil Dobrovolschi

Îmi amintesc și astăzi primul meu zbor … Anul 2000: București – Zaragoza … Fascinantă această invenție a omului: avionul! După momentul februarie 2000 am avut ocazia să zbor de multe ori, iar când am auzit că prietenii de la  Editura Publica au adăugat în listă și o carte despre ceea ce se ascunde în cabina unei aeronave, am fost tare curioasă să o citesc! Așa am aflat câteva dintre tainele omului Emil Dobrovolschi care, acum câteva zile, mi-a răspuns la un mini-interviu. Am încredere că răspunsurile vă vor inspira și pe voi!

1. Care sunt trei momente importante din viața Dumneavoastră la care v-ați opri pentru a ne spune cine sunteți?

Cred ca sunt mult mai mult de trei întâmplări la care mă pot gândi! 

Când am citit întrebările, prima care mi-a venit în minte, a fost atunci când am zburat prima oară, momentul acela al adevărului când vei afla în câteva clipe dacă ești cu adevărat pregătit pentru ceea ce ai visat toată viața ta. Eu, de mic copil, am visat să fiu pilot sau astronaut, mi-am urmat visul până în momentul în care am urcat într-un Zlin 142 împreună cu un instructor, cu inima cât un purice, nu de teama de zbor, cât de teama că poate ceva fiziologic, ceva ce nu știam despre mine mă putea opri să devin pilot. Nu o să uit niciodată accelerația aceea extraordinară, vibrațiile puternice ale avionului care se avânta de-a lungul pistei înierbate și apoi momentul acela miraculos al desprinderii, liniștea aceea în care avionul s-a “lăsat” pe aer: zburam!

Alte momente importante pentru mine au fost atunci când mi s-au nascut copiii, doua fete și un băiat, momente trăite de mine la intensitate maxima, emoțiile trăite de fiecare dată având câte-o poveste în spate.

Alt moment important, prilej de introspecții, a fost atunci când mi-am construit casa, căminul. Pentru o clipă, mi s-a părut că mi-am încheiat misiunea, știți cum se spune, faci un copil, plantezi un copac, faci o casă. Am avut de atunci multe alte începuturi, în mai multe planuri, profesionale sau personale. Sunt o persoană energică și nu m-am temut niciodată sa învăț lucruri noi, ceea ce m-a ajutat enorm în plan profesional, un pilot profesionist se intoarce pe bancile școlii la fiecare tip nou de avion pe care ,,îl zboară”, indiferent de experiența exprimată în mii sau zeci de mii de ore de zbor sau de vârstă.

2. Ce v-a determinat să ajungeți unde sunteți acum?

Pasiunea de a zbura am avut-o de mic copil insuflată de tatăl meu. Împreună am construit și ,,am zburat” o grămadă de avioane de jucărie care, pe măsură ce creșteam, deveneau tot mai sofisticate. Chiar și acum îmi sucesc capul după avioane când le aud trecând, mă uit să văd ce tip sunt, ce motoare au; acasă am o colecție destul de mare de cărți de aviație pe care le tot răsfoiesc fără să mă plictisesc. Cred că pentru a fi un bun profesionist îți trebuie pe lângă cunoștințe aprofundate despre domeniul tău și pasiunea de a-ți face meseria.

3. Care considerați că sunt cele mai importante realizări din viața Dumneavoastră de până acum?

Cei trei copii. Am fost și sunt foarte implicat în viața fiecăruia dintre ei, suntem o echipă!

4. Grație volumului Dark Cockpit, apărut în toamna anului trecut la Editura Publica, am avut șansa să aflăm multe secrete din cabina de pilotaj. Cum v-a venit ideea acestei cărți?

Ideea cărții scrise împreuna cu prietenul meu, Octavian Pantis, a venit în urma unor discursuri pe care le-am ținut de-a lungul anilor în fața unor audiențe străine de industria aeronautică: oameni din industria farmaceutică, oameni din bănci sau administrație, profesioniști din firme de consultanță, etc.. Am descoperit câte legături există de fapt între domeniile în care acționează profesioniști și am descoperit cât de similari sunt profesioniștii din diferite domenii, unde leadershipul, comunicarea reala și rezolvarea situațiilor de criză sunt la fel de importante ca într-un avion în zbor.

5. Cum definiți curajul?

Curajul este pentru mine acea trăsătură care face diferența dintre un lider adevărat și un șef, dintre un om dispus să își asume riscuri și unul care caută mereu zona de confort. Apoi, este curajul de a admite că ai greșit sau curajul de a crește echipa din care faci parte. Sunt instructor de mai bine de 18 ani și mi-au trecut prin mâini sute de piloți, unii dintre ei străluciți, cu potențial de a deveni mari piloți. Indiferent că a existat sau nu afinitate între noi, am recunoscut întotdeauna profesionistul și m-am exprimat și comportat în consecință, i-am dat aripi și încredere.

6. Trăim vremuri interesante, provocatoare; la ce resurse apelați pentru a vă încărca cu energie?

La familie. Ei sunt tracțiunea mea (vedeți ultimul capitol din Dark Cockpit), la ei mă întorc întotdeauna pentru a-mi încărca bateriile, ancora mea, picioarele mele de pe pământ.

7. Daca ar fi sa priviți Viața ca o călătorie, unde credeți că vă aflați, acum, pe acest drum?

Undeva la mijloc. Am ceva realizări, am avut câteva eșecuri, am învățat ce era de învățat din ele toate, rămâne acum să dau înapoi piloților tineri din experiența mea, să îmi cresc copiii drept, să mă bucur de viață alături de soția mea. Dacă viața mea ar fi o călătorie îmi place să cred că mai am cale multă de străbătut, lucruri noi de învățat, locuri noi de vizitat!

Poate că tu nu eşti pilot, dar viața ta e avionul tău, e parde- siul tău, cu care decizi în fiecare zi ce să faci. Poate că ai primit recent răspunderea unui proiect. Acesta e avionul pe care îl iei de unde este şi pe care îl duci unde trebuie, tu aflându-te tot timpul în cabina ta, la comandă.

Mexic: delfini si fluturi

 

In Ianuarie 2017, daca cineva mi-ar fi enumerat toate experientele pe care aveam sa le traiesc in decursul anului (din care au mai ramas vreo 29 de zile, asa ca cine stie ce mai urmeaza …), l-as fi rugat “sa coboare” cu picioarele pe Pamant si sa lase povestile pentru Ajunul Craciunului :). Acum, insa, cand amintirile sunt martorii “realitatilor” traite, va confirm ca “viata bate filmul”!

Despre unele intamplari am scris in postarile anterioare. Astazi, am ales sa va povestesc despre calatoria anului 2017: Mexic!

Vedeti voi, anul asta, Mos Craciun a decis sa vina mai devreme, respectiv pe 8 Noiembrie de ziua numelui meu. Si s-a gandit el ca mi-ar prinde bine sa ma sarbatoresc pe plaja de la … Cancun! Prin urmare, iata-ma, in dimineata zilei de 8 Noiembrie, la bordul aeronavei Air France, in primul meu zbor transoceanic. Marturisesc ca nu ma dau in vant dupa zborurile lungi …, dar cele 11 ore petrecute pe ruta Paris – Cancun aveau sa fie rasplatite la destinatie.

Cum? Pai, cam asa … cu marea de culoare turquoise, nisip fin, alb si … in prima dimineata pe pamant mexican cu un rasarit de Soare uluitor, de neuitat! Desi, am o varsta :), la Cancun, de la etajul 8 al hotelului am fost martora primului rasarit de Soare din viata mea. Pentru toate exista un inceput si niciodata nu este prea tarziu!

Si … era abia prima zi … Uimirea si jucausenia copilului interior urmau sa imi fie reactivate in timpul vizitei la Xcaret – http://www.xcaret.com/about-xcaret.php.

Acolo, m-am intalnit cu … fluturii si delfinii. Nu voi uita vreodata trairea unica pe care am simtit-o imbratisand-o pe delfinuta Belen!

Dupa patru zile petrecute in Cancun (unde stiu ca vreau sa revin), timp in care am vizitat si ruinele maya de la Tulum, am plecat spre Merida, cu o oprire la Chichen Itza.

In Merida, am descoperit doua restaurante excelente (unde am testat bucataria din Yucatan): http://www.rosasandxocolate.com/restaurante-bar-dup/restaurante.htm si http://www.kuukrestaurant.com/

Dupa doua zile in Merida (timp suficient pentru a vizita si situl maya de la Uxmal), am zburat catre metropola Mexico City, oras cu peste 20.000.000 de locuitori!

Am vizitat Palatul prezidential, Muzeul Frida Kahlo, Muzeul de arheologie, orasul aztec de la Teotihuacan si Basilica de Santa Maria de Guadalupe.

Gastronomic vorbind, recomand restaurantul din cadrul hotelului Zocalo Central care ofera o priveliste minunata asupra Pietei Zocalo (http://www.balcondelzocalo.com/en/).

In cuvinte putine, cam asa arata jurnalul calatoriei mele in Mexic. O destinatie pe care merita sa o treceti pe lista locurilor de vazut.

Si pastrand, oarecum, nota cu care am inceput, aleg sa va spun: primiti cu deschidere ceea ce Viata va ofera!

https://www.youtube.com/watch?v=kMrNsFwTXJQ

 

 

Ravello: un sogno italiano

20170527_194742

Pentru prieteni nu mai este un secret ca m-am indragostit de … Italia “per sempre”.

O iubire care s-a infiripat, timid, pe dealurile Toscanei, la Chiara Di Prumiano, in luna lui Cuptor 2014. A urmat apoi trecerea de la dragostea romantica la cea matura, in Septembrie 2015, cand am petrecut o saptamana in cetatea eterna: Roma (prima vacanta in care mi-am fost propriul partner de calatorie, o experienta pe care o recomand oricui).

Iar in luna Mai a acestui an, am ajuns pe Coasta Amalfitana, un vis mai vechi se transforma astfel in realitate. Cuvintele sunt prea “neincapatoare” pentru a reda starea de mirare cand vezi minunile naturii amalfitane. Fotografia de mai jos cred ca este mult mai convingatoare.

20170601_060020

Ma consider norocoasa sa fi vazut in cele doua saptamani petrecute pe Costiera: Praiano, Positano, Amalfi, Capri, Sorrento, Ravello.

In postarea de astazi ma voi opri asupra magnificului Ravello, un orasel care m-a fermecat din momentul in care am coborat din bus-ul celor de la Sita (recomand folosirea acestei companii de transport cand vizitati Coasta Amalfi). Pe stradutele inguste, pietruite “simti”, daca esti atent, energia locului si te “incarci” cu serotonina.

20170524_141326

La tot pasul intalnesti vechi palazzo, multe transformate acum in hoteluri de 4 – 5 stele.

20170528_104146

Un orasel care, de-a lungul anilor, a fost vizitat si a uimit multe personalitati: Wagner, Sophia Loren, Thomas Mann, Verdi, Roberto Rosellini, Federico Fellini, Churchill, Jackie Kennedy, etc..

20170524_150550

Ravello este un loc in care pentru mine sa stai doar o zi nu este suficient. De ce? Pentru ca merita sa simti si cum e noaptea acolo! Macar o noapte :).

Villa Cimbrone si Villa Rufolo reprezinta cireasa sau capsuna de pe tort! Mie mi-a placut mai mult Villa Cimbrone; gradinile acesteia si Terasa Infinitului iti taie rasuflarea …

Tot strabatand pe stradute vi se va face foame, asa ca va puteti opri sa gustati preparatele delicioase de la Mimi’s Pizza. Un loc unde nu doar pizza merita gustata! 🙂 Sa nu uitati, la sfarsitul mesei, sa savurati vestitul limoncello. Imi voi aminti, mereu, lamaile “gigant” pe care le-am vazut pe Coasta Amalfi, cu un gust si miros speciale!

Ravello: un vis pentru eternitate!

20170524_151245

 

 

George Enescu si Vila “Luminis”

“Muzica este oglinda sufletului. Ea porneste din inima si se adreseaza inimii.” (George Enescu)

17359435_10155149903040859_252286308025726422_o

Probabil destul de multe persoane cred ca, in Sinaia, merita vizitate doar Castelele Peles, respectiv Pelisor. Indraznesc sa le contrazic, aducand in discutie un loc deosebit: Vila “Luminis”.

In acest an, de ziua mea, pe 19 martie, intr-o zi in care Soarele ne-a zambit (mie si lui Calin) printre picaturi de ploaie si fulgi marunti de nea, am ales sa ne indreptam pasii catre cartierul Cumpatu, unde pe strada Yehudi Menuhin la numarul 2 se afla casa memoriala “George Enescu”. Construita intre 1923 – 1926 dupa planurile muzicianului, cu sprijinul arhitectului Radu Dudescu, vila a devenit locul preferat de odihna si inspiratie a geniului roman. In anul 1947, la Paris, marele muzician semna actul de donatie prin care Vila Luminis devenea un asezamant cultural, o casa de odihna pentru artisti romani si straini.

Dupa o perioada de restaurare, din anul 2007, Vila Luminis a fost integrata in cadrul Muzeului National “George Enescu”, alaturi de sediul central aflat in superbul Palat Cantacuzino din Bucuresti si de sectia “Dumitru si Alice Rosetti-Tescanu – George Enescu” din Tescani, jud. Bacau.

Aleg sa nu dezvalui (cel putin pentru moment) ceea ce am vazut cand am vizitat acest spatiu unic, autentic, pentru a va lasa placerea descoperirii :).

Costul de 6 lei pentru un bilet adult este infim pentru ce se afla in spatele usilor fiecarei incaperi. In plus, niciodata nu stii ce extra-surpriza poti avea ajungand acolo. Noi am fost placut surprinsi de acordurile pianului “atins” de mainile copilasilor din grupul Mozartinno! 🙂

17408427_10155154264155859_1237245395_o