N.Y.C. – Nurture Your Courage

Courage. What makes a King out of a slave? Courage.

What makes the flag on the mast to wave? Courage.

What makes the elephant charge his tusk in the misty mist or the dusky dusk?

What makes the muskrat guard his musk? Courage.

What makes the Sphinx the 7th Wonder? Courage.

What makes the dawn come up like THUNDER?! Courage

The Cowardly Lion from the Wizard of Oz

  • Are we born with a certain amount of courage?              
  • Can we self-create courage? If yes, how? How long will it last?
  • If you feel fear, does it mean you aren’t courageous? 

Change almost always causes discomfort. It pushes us, it generates fears, anxiety, even panic. For more than one year we’ve witnessed tremendous, unplanned changes. 

I believe this period has created a great opportunity to ignite our courage and resilience. It would be extremely beneficial to ask ourselves:

  • On a scale of 1 (low) to 10 (high), how Courageous was I feeling in March 2020?
  • Using the same scale of 1 (low) to 10 (high), what is my level of Courage NOW?

Oftentimes, the blessing of a difficult life period comes in the form of Courage. 

In the last three years, while sharing my transformation journey, I’ve been asked what I’ve gained throughout it. The answer is simple: Courage. And once I received this gift, I am doing my best to nurture it, day by day. 

Too many times, people think you are either born courageous or you’re not. 

Of course, nature plays a role in determining who has or hasn’t courage. Research in neuroscience shows that some people have a “Type T” personality. These individuals may have fewer dopamine receptors in their brains to record sensations of pleasure and satisfaction — and as such, may require higher levels of stimulant and endorphin activity in order to feel good. Their higher level of testosterone, a hormone that seems to correlate with uninhibited behavior, may also lead to a more risk-oriented lifestyle. 

Manfred F.R. Kets de Vries, psychotherapist and Professor of leadership development and organizational change at INSEAD shares a handful of techniques we can use to find and practice our courage:

  • Create scenarios: imagine both the worst that could happen if we take a given action and what the outcome would be if we didn’t act. By identifying the risks we are taking, we can build immunity to our fears. It’s important to recognize that fear is not a bad thing. Look at it as an opportunity to learn more about who you are and why you might be afraid. 
  • Talk out the fear beneath – If you take the time to voice your fears and understand why they are there, you will become braver. It is not easy to acknowledge where and when you are vulnerable. So, if you’re able to face those fears you’re one step closer to being courageous.
  • Practice stepping out of your comfort zone – Consciously and consistently practicing small acts of courage can have a cumulative effect.
  • Take care of your body: Fear is both physically and mentally draining. In a crisis, make sure you take the time to eat well, exercise and sleep. Using various relaxation techniques such as meditation or yoga creates the clarity of mind required for courageous action.
  • Having people with whom you can freely share your fears can be a valuable resource when you are faced with a challenge to your courage. 

In the last 365 days, did you learn something new about your level of courage? If yes, please take a moment and describe that “thing”, using written words or a drawing. 

My gift for you at the end of this short article includes:

  1.  A movie about a courageous boy: https://www.youtube.com/watch?v=RuR5r4kfhjg
  2. A book about courage: https://www.publica.ro/scott-harrison-sete.html
  3. Roxana Lupu’s words about courage: “Yes, it’s truly a virtue which cannot be simulated because it has to do, in the first place with vulnerability. Courage is not possible in the absence of vulnerability. When you’ve fully embraced your vulnerability, that’s when you also have great courage. And, in fact, through this courage you inspire people and you become, in one way or another, a hero. Every day, we learn the power of courage…” https://www.youtube.com/watch?v=Fr-zvpdDuTk&t=7s

*** Special thanks to Manfred F.R. Kets de Vries for his insightful studies.

*** Please feel free to share any of your insights about what you read with me at cor@innerpreneur.ro. I am always happy to engage around these topics and provide added guidance.

Puterea din Albastru

“What sets you apart can sometimes feel like a burden and it’s not. And a lot of the time, it’s what makes you great.” —Emma Stone

Astăzi dimineață, când am ieșit afară, am văzut mult albastru… Și, nu era doar albastrul Cerului…

Nu am mai scris, aici, de multă vreme… Însă, probabil, trebuia să se întâmple astăzi grație culorii mele preferate pe care am descoperit-o în desenele unor copii speciali.

Astăzi, am învățat un lucru despre care nu știam: 2 APRILIE este ZIUA CONȘTIENTIZĂRII AUTISMULUI…

Cuvintele și desenele lor exprimă TOTUL, cu mult mai mult decât vorbele mele. Aleg doar să vă conectez cu frumosul din Ei!

Voi (despre) ce ați (re)-învățat astăzi?

*** Dacă veți dori să-i sprijiniți, aici o puteți face: https://autismartaadhd.ro/?fbclid=IwAR3E4Ghs_iFOoRMZwKGADj9fTTIZVNp-8BzAp2paSza6uS-2outzSSI_6Ow. Eu intenționez să-i vizitez dacă mi se va permite.

On Her Birthday …

God kissed her on her cheek and there she was …

Billy Wilder

Nu imi mai amintesc daca pe Audrey Hepburn am “intalnit-o”, pentru prima data, in “Sabrina” sau in “Vacanta la Roma”. Stiu, insa, ca m-a fascinat, de la prima vedere!

Mai intai, prin frumusetea, rafinamentul si talentul pe care le afisa in filme.

Dar, din curiozitatea de a descoperi mai multe despre acesta femeie-fenomen, am inceput sa caut informatii biografice si am ajuns sa citesc (pana acum) vreo patru carti despre omul Audrey. Am aflat, astfel, ca frumusetea chipului era dublata de o magie a sufletului! De prin 2014/2015, intre mine si Ea s-a stabilit o conexiune (si nu cea de tipul “fan”) pe care nu o pot reda prea bine prin cuvinte …

Ma consider binecuvantata ca, in 2015, in prima mea vacanta doar cu mine (merita sa faceti o astfel de calatorie macar o data in viata; este ca un altfel de meditatie …) am putut vizita casa de pe Via Margutta, unde s-au filmat multe scene din Vacanta la Roma!

O alta binecuvantare a fost sa ma “nimeresc” sa fiu la Londra (gratie unui workshop dedicat unuia dintre cele mai dragi proiecte pe care le-am coordonat in anii mei ‘corporate’) chiar in ultima zi a expozitiei Portraits of an Icon. Nu va imaginati cum am fugit inspre National Gallery intr-o zi in care aeronava BA a decis ca ar fi potrivita o intarziere … Dar, am reusit! Iar, emotia pe care am simtit-o cand am vazut perechea de poante purtata de cea care visa sa devina noua Anna Pavlova, a fost exprimata, imediat, prin lacrimi.

Audrey nu avea sa devina Anna Pavlova (din cauza impactului pe care foametea din timpul razboiului mondial l-a avut asupra sistemului sau osos …), dar a devenit fenomenul cinematografic Audrey Hepburn, iar in jurul varstei de 59 de ani, a ales sa devina ambasadoare UNICEF. A inceput sa cutreiere lumea, si-a unit fortele cu politicieni, oameni faimosi pentru a ajuta copiii nevoiasi, iar in perioada in care a colaborat cu UNICEF, organizatia aproape ca si-a dublat veniturile obtinute din donatii si sponsorizari. Audrey a “intrat” in UNICEF cu doua “calificari”: renume si suflet.

Nu voi continua cu rezumate ale cartilor, ci doar cu invitatia de a-i citi macar o scriere care i-a fost dedicata (cea din fotografia de mai jos, a fost scrisa de fiul ei Sean Hepburn Ferrer) si a-i urmari filmele …

Iar, la final, va las cateva vorbe pe care Audrey Hepburn le-a rostit in diferite etape din calatoria numita Viata.

“Not to live for the day, that would be materialistic – but to treasure the day. I realize that most of us live on the skin – on the surface – without appreciating just how wonderful it is simply to be alive at all.”

“Pick the day. Enjoy it – to the hilt. The day as it comes. People as they come …. The past, I think, has helped me appreciate the present – and I don’t want to spoil any of it by fretting about the future.”

Despre … Ea

„Sper că vei merge în lume și vei lăsa ca povești să ți se întâmple, că le vei face față, că le vei uda cu lacrimile tale și râsul tău până au să înflorească și până ai să înflorești și tu odată cu ele.”

 Clarissa Pinkola Estes

Într-un an în care ziua de 19 martie s-a întâmplat într-o luni am cunoscut-o pe Ea: Mama mea – Arsinica.

A tenție

R ăbdare

S ensibilitate

I ubire

N aturalețe

I nspirație

C ăldură

A utenticitate

A conspirat Universul în a-mi oferi cea mai bună și frumoasă mamă! De la Ea am învățat să cânt și am primit cele mai valoroase și simple lecții de bunătate, modestie, diplomație. Mi-a “semănat” valori de viață pe care le port, cu mândrie.

Sunt sigură că dacă s-ar fi născut într-o familie avută, ar fi putut să își urmeze visul și să devină o cântăreață cunoscută! Nu a fost să fie, așa că eu și sora mea am beneficiat în exclusivitate de glasul melodios al mamei.

A pășit și pășește, cu blândețe și curaj prin viață, a lăsat povești să i se întâmple, unele deloc ușoare, ne-a oferit și ne oferă o iubire senină, însorită, hrănitoare! Dacă ar fi să pun, în DEX sau pe wikipedia, o definiție pentru cuvântul MAMA, aceasta ar purta numele ARSINICA, însoțit de o fotografie cu mama mea.

Credeam că o să fie mai multe rânduri scrise, acum, aici, dar îmi dau seama că MULTUL i-l port în inimă!

Buni să-ți fie anii, Mama mea! La mulți ani! Te iubesc!

Cerul: mereu surprinzator!

“De-a lungul vietii, omul poate vedea cel mult o mie de luni pline, insa este foarte posibil ca, ajuns in amurgul vietii lui, sa realizeze ca n-a avut timp sa observe niciuna.” (Stefano Elio D’Anna – Scoala Zeilor)

Un aspect la care poate nu am reflectat niciodata … prea grabiti sa trecem prin viata cu capetele plecate, pierduti in grijile zilei. Avem la dispozitie, gratuit, minuni peste care trecem cu prea multa usurinta. Cerul este una dintre ele! Zi de zi, isi “plimba” si “schimba” perdeaua de culori si forme pentru noi. Dar, cati dintre noi ii observam nuantele si formele?

Imi amintesc ca in copilarie obisnuiam sa il admir adeseori si incercam sa identific personaje in spumele Cerului :). Dar, inaintand in varsta, am inceput sa il uit. Ma bucur, insa, ca de vreo doi ani (si in ultimul an tot mai des) ii caut “fetele” si culorile. Este uimitor, vindecator si este la indemana fiecaruia dintre Noi! Dar, probabil, sta in natura oamenilor sa admire doar reprezentatiile cu plata …

In ultima perioada, se vorbeste tot mai des despre Mindfulness si despre diferite metode de a ne “linisti” mintea. Eu indraznesc sa afirm ca pentru mine “privitul” Cerului asa, pe degeaba (multumesc Daniela Andreescu), reprezinta o tehnica extraordinara de gestionare si antrenare a atentiei pentru cultivarea starii de prezenta constienta.

Asadar, ce culoare avea astazi Cerul? 🙂