On Her Birthday …

God kissed her on her cheek and there she was …

Billy Wilder

Nu imi mai amintesc daca pe Audrey Hepburn am “intalnit-o”, pentru prima data, in “Sabrina” sau in “Vacanta la Roma”. Stiu, insa, ca m-a fascinat, de la prima vedere!

Mai intai, prin frumusetea, rafinamentul si talentul pe care le afisa in filme.

Dar, din curiozitatea de a descoperi mai multe despre acesta femeie-fenomen, am inceput sa caut informatii biografice si am ajuns sa citesc (pana acum) vreo patru carti despre omul Audrey. Am aflat, astfel, ca frumusetea chipului era dublata de o magie a sufletului! De prin 2014/2015, intre mine si Ea s-a stabilit o conexiune (si nu cea de tipul “fan”) pe care nu o pot reda prea bine prin cuvinte …

Ma consider binecuvantata ca, in 2015, in prima mea vacanta doar cu mine (merita sa faceti o astfel de calatorie macar o data in viata; este ca un altfel de meditatie …) am putut vizita casa de pe Via Margutta, unde s-au filmat multe scene din Vacanta la Roma!

O alta binecuvantare a fost sa ma “nimeresc” sa fiu la Londra (gratie unui workshop dedicat unuia dintre cele mai dragi proiecte pe care le-am coordonat in anii mei ‘corporate’) chiar in ultima zi a expozitiei Portraits of an Icon. Nu va imaginati cum am fugit inspre National Gallery intr-o zi in care aeronava BA a decis ca ar fi potrivita o intarziere … Dar, am reusit! Iar, emotia pe care am simtit-o cand am vazut perechea de poante purtata de cea care visa sa devina noua Anna Pavlova, a fost exprimata, imediat, prin lacrimi.

Audrey nu avea sa devina Anna Pavlova (din cauza impactului pe care foametea din timpul razboiului mondial l-a avut asupra sistemului sau osos …), dar a devenit fenomenul cinematografic Audrey Hepburn, iar in jurul varstei de 59 de ani, a ales sa devina ambasadoare UNICEF. A inceput sa cutreiere lumea, si-a unit fortele cu politicieni, oameni faimosi pentru a ajuta copiii nevoiasi, iar in perioada in care a colaborat cu UNICEF, organizatia aproape ca si-a dublat veniturile obtinute din donatii si sponsorizari. Audrey a “intrat” in UNICEF cu doua “calificari”: renume si suflet.

Nu voi continua cu rezumate ale cartilor, ci doar cu invitatia de a-i citi macar o scriere care i-a fost dedicata (cea din fotografia de mai jos, a fost scrisa de fiul ei Sean Hepburn Ferrer) si a-i urmari filmele …

Iar, la final, va las cateva vorbe pe care Audrey Hepburn le-a rostit in diferite etape din calatoria numita Viata.

“Not to live for the day, that would be materialistic – but to treasure the day. I realize that most of us live on the skin – on the surface – without appreciating just how wonderful it is simply to be alive at all.”

“Pick the day. Enjoy it – to the hilt. The day as it comes. People as they come …. The past, I think, has helped me appreciate the present – and I don’t want to spoil any of it by fretting about the future.”

Despre … Ea

„Sper că vei merge în lume și vei lăsa ca povești să ți se întâmple, că le vei face față, că le vei uda cu lacrimile tale și râsul tău până au să înflorească și până ai să înflorești și tu odată cu ele.”

 Clarissa Pinkola Estes

Într-un an în care ziua de 19 martie s-a întâmplat într-o luni am cunoscut-o pe Ea: Mama mea – Arsinica.

A tenție

R ăbdare

S ensibilitate

I ubire

N aturalețe

I nspirație

C ăldură

A utenticitate

A conspirat Universul în a-mi oferi cea mai bună și frumoasă mamă! De la Ea am învățat să cânt și am primit cele mai valoroase și simple lecții de bunătate, modestie, diplomație. Mi-a “semănat” valori de viață pe care le port, cu mândrie.

Sunt sigură că dacă s-ar fi născut într-o familie avută, ar fi putut să își urmeze visul și să devină o cântăreață cunoscută! Nu a fost să fie, așa că eu și sora mea am beneficiat în exclusivitate de glasul melodios al mamei.

A pășit și pășește, cu blândețe și curaj prin viață, a lăsat povești să i se întâmple, unele deloc ușoare, ne-a oferit și ne oferă o iubire senină, însorită, hrănitoare! Dacă ar fi să pun, în DEX sau pe wikipedia, o definiție pentru cuvântul MAMA, aceasta ar purta numele ARSINICA, însoțit de o fotografie cu mama mea.

Credeam că o să fie mai multe rânduri scrise, acum, aici, dar îmi dau seama că MULTUL i-l port în inimă!

Buni să-ți fie anii, Mama mea! La mulți ani! Te iubesc!

Cerul: mereu surprinzator!

“De-a lungul vietii, omul poate vedea cel mult o mie de luni pline, insa este foarte posibil ca, ajuns in amurgul vietii lui, sa realizeze ca n-a avut timp sa observe niciuna.” (Stefano Elio D’Anna – Scoala Zeilor)

Un aspect la care poate nu am reflectat niciodata … prea grabiti sa trecem prin viata cu capetele plecate, pierduti in grijile zilei. Avem la dispozitie, gratuit, minuni peste care trecem cu prea multa usurinta. Cerul este una dintre ele! Zi de zi, isi “plimba” si “schimba” perdeaua de culori si forme pentru noi. Dar, cati dintre noi ii observam nuantele si formele?

Imi amintesc ca in copilarie obisnuiam sa il admir adeseori si incercam sa identific personaje in spumele Cerului :). Dar, inaintand in varsta, am inceput sa il uit. Ma bucur, insa, ca de vreo doi ani (si in ultimul an tot mai des) ii caut “fetele” si culorile. Este uimitor, vindecator si este la indemana fiecaruia dintre Noi! Dar, probabil, sta in natura oamenilor sa admire doar reprezentatiile cu plata …

In ultima perioada, se vorbeste tot mai des despre Mindfulness si despre diferite metode de a ne “linisti” mintea. Eu indraznesc sa afirm ca pentru mine “privitul” Cerului asa, pe degeaba (multumesc Daniela Andreescu), reprezinta o tehnica extraordinara de gestionare si antrenare a atentiei pentru cultivarea starii de prezenta constienta.

Asadar, ce culoare avea astazi Cerul? 🙂