Despre intalniri speciale

Nimic nu este intamplator in viata asta, mai ales daca la mijloc se afla interactiunea umana. Asta este una dintre credintele mele!

In primavara anului 2017 cand aplicam pentru un job in cadrul SOS Satele Copiilor, nu stiam ca “legatura” mea cu aceasta comunitate se va manifesta intr-un fel diferit …

In toamna lui 2018 cand porneam calatoria spre un nou meridian personal, “busola interioara” m-a condus si catre o intalnire placuta cu Irina, Director de programe SOS Satele Copiilor Bucuresti. S-a conturat, astfel, ideea primului dialog pe tema vulnerabilitatii cu mamele sociale din cadrul Centrului.

De la Irina am aflat ca:

“Rolul mamei SOS este unul foarte important, ele sunt cele care le ofera copiilor sentimentul de “acasa” , stau 24/24 ore alaturi de ei, in medie cam 20 de zile pe luna. Mamele sociale sunt cele care ii ajuta pe copii sa se adapteze in casuta SOS, le ofera afectiune, securitate, ajutor; ele nu au in grija un singur copil, ci au 4, 5 sau 6 copii, de varste diferite si trebuie sa isi adapteze metodele de lucru cu fiecare in parte.

Mamele SOS fac tot ce face o mama acasa: cumparaturi, gateste, face curat, mentine legatura cu profesorii, medicii, terapeutii, ii ofera suport la teme, ii identifica nevoile, il incurajeaza, ghideaza sa ia decizii si il accepta neconditionat.

Sentimentul de “acasa” ramane peste timp, unele dintre mame sunt deja la a treia generatie de copii, adica sunt de la inceputurile SOS Satele Copiilor. Majoritatea copiilor care au crescut in casutele de la SOS, adulti realizati fiind acum, se intorc sa viziteze Satul, casa, dar mai ales pe mama.”

In dimineata zilei de 12 Februarie, aveam bucuria sa le cunosc pe Mariana, Nela, Mihaela, Luminita, Adriana, Magdalena, Iuliana, Marinela, Diana, Ana-Maria, Ligia.

Am descoperit niste femei curajoase, puternice, carora nu le este teama sa vorbeasca si sa isi afiseze vulnerabilitatile. Indraznesc sa afirm ca aceste doamne ar putea, oricand, sa tina un discurs pe tema vulnerabilitatii, perseverentei, curajului, in fata oricarui CEO, sef de corporatie … Ma intreb daca si reciproca este valabila …

In luna Martie o sa revin, cu mare drag, pentru inca un seminar in cadrul comunitatii SOS Satele Copiilor. Este o luna speciala pentru mine, intrucat intr-o zi de 19 Martie, am ales sa vin in aceasta lume 🙂

Voi, prietenii mei virtuali, ati putea “veni” catre aceasta comunitate speciala cu donatii, timp investit …

Cum poti ajuta

Tu stii care iti este “Elementul”?

Desi, titlul va poate duce cu gandul la elemente chimice, despre un cu totul alt fel de element vreau sa va povestesc :). Unul care tine de universul nostru interior si care, cand / daca il gasim, ne transforma vietile intr-un mod benefic, oferindu-ne oportunitati de crestere, expansiune.

La inceputul anului 2015, la recomandarea unui prieten, am citit cartea lui Sir Ken Robinson "Descopera-ti elementul". Imi amintesc ca mi-a placut mult, insa abia acum, recitind-o in limba engleza, am "simtit" ceea ce Sir Ken si-a propus sa ne transmita. Acest "abia acum" are legatura cu momentul din viata in care ma aflu: acea perioada in care pot sa afirm ca eu mi-am descoperit elementul.

Dar, nu imi propun sa transform aceste randuri intr-un monolog, ci mai degraba sa va ofer prilejul unui dialog cu voi inseva / insiva, pornind de la intrebarea din titlu. Pentru a crea un cadru propice acestei interactiuni, va las, aici, cateva dintre cele mai importante idei pe care le-am retinut.

Ce este Elementul? 

Este punctul de intalnire dintre aptitudini si pasiune. Oamenii care isi descopera elementul, se simt conectati la ceva esential pentru identitatea, scopul, bunastarea personala. 

Care este metoda prin care ne putem descoperi Elementul?

Nu exista o reteta anume, depinde de individualitatea fiecaruia; putem avea mai mult de un element. Pentru a te afla in propriul element, doua conditii se cer a fi implinite: atitudinea si oportunitatea. Secvential, ar fi cam asa: "I get it, I love it, I want it, Where is it?" 

Convingeri limitative care pot actiona ca bariere in calea identificarii Elementului

- Intelegerea personala cu privire la capacitatile de care dispunem. Ne nastem cu un potential extraordinar (imaginatie, inteligenta, intuitie, creativitate, etc.), dar folosim doar o parte intrucat, poate, nu avem rabdarea necesara sa ne ascultam si intelegem "puterile" personale.
Prea putine persoane reusesc sa inteleaga conexiunea holistica dintre corp, minte, emotii, sentimente, precum si interdependenta dintre noi toti.
- Exista credinta ca viata are un traseu liniar si ca, inaintarea in varsta determina un declin al potentialului de crestere si schimbare. Aceasta convingere limitativa poate fi intensificata si de cultura in care traim, membrii grupului din care facem parte, si nu in ultimul rand de sistemul de educatie.

Care este varsta perfecta pentru a-ti descoperi Elementul?

Din fericire, se poate intampla oricand, iar exemplele despre care Sir Ken povesteste in carte, sunt multiple, convingatoare, "energizante". Vorbele Sophiei Loren, citata de autor, sunt tare expresive!
"Exista o fantana a tineretii: este cea data de mintea ta, talentele tale, creativitatea pe care o manifesti in propria viata si in vietile celor dragi tie. Cand inveti sa accesezi acest izvor, cu adevarat vei putea spune ca ti-ai depasit varsta."

https://www.youtube.com/watch?v=FLbXrNGVXfE

Înfluturata

”Our soul’s sense of place is our own AUTHENTICITY. But we don’t arrive to this Earth on a straight path.
We have to go through many lessons and transformations before we become a butterfly.”

Pentru cei care ma cunosc, nu mai este un secret ca iubesc … fluturii. De aproape cinci ani, fluturele a devenit simbolul meu personal. Si nu a fost ales intamplator, mi-a ”venit” in intampinare, sub forma unui desen.

S-a intamplat in iarna lui 2014, dupa o interventie chirurgicala dificila. In perioada de recuperare, aflandu-ma inca in Copenhaga, cand ”luptam” pentru a ma ”recladi”, intr-o zi, am desenat (in felul meu copilaresc) un fluture pe care l-am numit Fluturele Speranta.

Incepuse, atunci, metamorfoza Gabrielei … Privind, in urma, simt o mare bucurie si recunostinta pentru cine sunt ACUM si pentru cum am ”imbratisat” experientele de viata din ultimii ani! Si nu au fost cele mai simple experiente!

Al doilea fluture l-am desenat, de data asta in acuarela, in Iulie 2014, la Chiara Di Prumiano, in cadrul unei ore de mindfulness prin culoare. Nu mai am acel desen pentru ca l-am oferit unui om care mi-a ”sustinut” cresterea.

Intocmai ca metamorfoza fluturelui (cu cele patru faze: ou, omida, crisalida, fluture-adult), la nivel personal, asa imi definesc ”calatoria” spre mine, inceputa in 2014. Tot ceea ce am trait, incepand de atunci, a venit gradual, la momentul cel mai potrivit mie (chiar daca fix in clipele acelea, nu le-am perceput astfel). Au ”hranit” oul cu ceea ce avea nevoie in procesul transformarii durabile.

Anul care se incheie peste cateva ore defineste momentul in care din crisalida a aparut fluturele Gabriela!

Da, 2018 este perioada in care am inceput un nou ciclu al vietii. Un an ”incarcat”, bogat in trairi, experiente, intalniri, despartiri, descoperiri, ”curatari” … 2018 reprezinta ”poarta” pentru ceea ce va urma de maine.

Simt anul 2019 ca suma unor noi 12 luni in care voi construi pe fundatia ”turnata” in Octombrie 2018! Urmeaza un drum provocator, dar am incredere ca voi sti sa aleg ”hartile” si ”ghizii” potriviti calatoriei prin Viata pentru care sunt recunoscatoare. In plus, Sus in Ceruri, il am pe Tata care ma ocroteste.

Pentru 2019 imi doresc, ceea ceva urez si voua: minte, suflet, corp cu sanatate!

Sa ne dam voie sa zburam intocmai ca Fluturii, imbratisand cu jucausenie Viata!

”The butterfly counts not months but moments, and has time enough.” Rabindranath Tagore


Scrisoare in Ajun de Craciun

“Remembrance, like a candle, burns brightest at Christmastime.” (Charles Dickens)

Am ales sa “apar” pe lume, intr-o zi de luni, intr-o luna Martie. Probabil, pentru a ma bucura, de la “inceputuri”, de intreaga saptamana, am “venit” lunea :).

Am fost un copil cuminte, prea cuminte :). De pe la un an, am inceput sa imi “educ” si papusile.

De magia Craciunului, m-am “indragostit” pe la trei anisori. Purtam o rochie roz, cu volanas la piept, ciorapiori albi (din bumbac, nu suportam materialul sintetic …) si ma invarteam in jurul bradului. Surprinzator, dar acea amintire, de acum multi ani, mi-a ramas, pur si simplu, “inscrisa” in memorie!

Pe atunci, in loc de Mos Craciun il asteptam pe … Mos Gerila … In ciuda greutatilor perioadei, dragii mei parinti incercau, an de an, sa ne ofere (mie si surorii mele, Mihaela) tot felul de bunatati. Nu am sa uit vreodata mirosul bananelor coapte pe dulapul din dormitor, napolitanele cu gem , ciocolata si bomboanele chinezesti pe care Mosul le lasa in pragul usii de la terasa.

Introverta fiind (atunci, intrucat acum am “trecut” in tabara “ambivertilor”), intalnirea cu Mosul ma emotiona atat de tare incat uitam, uneori, versurile pe care trebuia sa i le recit. El era, insa, intelegator si tot imi oferea macar un cadou.

Ati ghicit! Majoritatea erau papusi … Le adoram! In orice oras (tara – obisnuiam sa zic eu cand eram micuta) as fi calatorit, imi rugam parintii sa mergem intr-o librarie sa imi aleg o papusa. Asa am ajuns sa “adun” o comunitate (care includea, spre norocul meu, in calitate de mezina a familiei, si papusile surorii mele).

Dar, sa revin la Mosul! Cred ca eram in clasa a treia cand m-am “prins” ca Mosul era in legatura directa cu parintii mei. S-a intamplat sa o “surprind” pe mama, ascunzand o papusa in masina parcata in garajul casei … A aflat despre acest moment, mama, (nu papusa!) la cativa ani dupa intamplare pentru ca nu am vrut sa ii “stric” bucuria cu care ne pregatea cadourile de Craciun! Atunci am inteles, de ce in seara zilei de 24 Decembrie cand eram chemata de mama in bucatarie sa-mi beau cana cu lapte, tata (care, acum, este Sus …) lasa darurile sub brad …

Am ales sa astern aceste randuri simple, pe pagina virtuala a blogului, in semn de recunostinta si multumire pentru stradania parintilor mei de a imi oferi, asa cum au stiut si au putut, tot ceea este mai bun.

Multumesc, Mama! Multumesc, Tata!

Traim intr-o lume in care exista tot felul de atractii (“distractii”) pentru copii, jucarii la care nu m-as fi gandit, in copilaria mea! Una dintre dorintele mele, in seara de Ajun, este ca toti copiii sa se bucure, in primul rand, de atentia si prezenta parintilor, de momente de conectare emotionala … pentru ca astfel de clipe reprezinta “nutrientii” care le asigura cresterea armonioasa.

https://www.youtube.com/watch?v=gSh1eLrxiqs

(Fotografii din colectia personala)

‘Apropiati … cu radacini’

”Aș spune că iubirea matură, adevărată așa cum o văd eu, implică și este esențial păstrarea individualității. Fără ea, nu cred că vorbim de iubire, poate de dependență, teamă de singurătate sau alte motive greșite pentru care suntem în relație. Forța emoțională de a iubi vine din puterea noastră de a sta singuri, fără să ne însingurăm, din conectarea profundă cu propriile nevoi, cu propria noastră identitate și din puterea de a avea relații bune și cu alți oameni, nu doar cu cel iubit. Cred că cine spune că iubește un singur om este mai degrabă o dovadă de egocentrism și nu de iubire. Cred în loialitate și fidelitate, însă iubirea este o practică zilnică în toate relațiile noastre, sigur exprimată într-un fel diferit.”

Despre Domnica Petrovai aflasem, acum cativa ani, ca este unul dintre psihoterapeutii de frunte din tara noastra. Dupa ce i-am citit excelenta carte dedicata relatiilor de cuplu ”Iubeste si fii iubit/a”, am ”lansat” in Univers intentia de a o intalni, intr-o zi.

Sunt o persoana care crede ca, daca este pentru binele nostru, Universul ”lucreaza” pentru a ne transforma dorintele in realitate. Asa ca, sambata, 15 Decembrie, am avut bucuria de a ma afla in prezenta Domnicai la workshop-ul cu numarul 3 din cadrul programului ”Practica starii de bine” (http://www.mindeducation.ro/events/practica-starii-de-bine/?fbclid=IwAR3PISBzUEbvinboc_sOktLdDAqiJVOda5B6lI_G_ShLUzIGc7Zr7b5In-o)

Am fost placut surprinsa sa observ numarul mare al celor prezenti (la o privire de ansamblu, as zice ca am fost vreo 25 de persoane, cu o repartitie pe sexe, aproape egala :)).

Cele trei ore alocate intalnirii au trecut, prea repede! M-a impresionat ”limpezimea” cu care Domnica ne-a vorbit despre temele zilei, respectiv: frica de abandon, vulnerabilitate, intimitate. Claritatea cu care a scris cartea am regasit-o si in cadrul interactiunii directe. Ca sa citez o participanta: Domnica a fost de o ”precizie matematica”.

Cu o delicatete sufleteasca aparte, Domnica si-a inceput discursul impartasindu-ne din experientele personale legate de abandon. A punctat, apoi, pornind de la nevoile bebelusilor, cat de importante sunt in orice tip de relatie:

  • Atentia
  • Conectarea emotionala
  • Spatiul

Despre exprimarea vulnerabilitatii in cuplu a vorbit ca despre o recunoastere reciproca a nevoilor profunde ale fiecaruia dintre parteneri.

Spre final, ne-a oferit cateva practici care sa ne ajute in cultivarea starii de bine, respectiv:

  1. Identificarea listei de distractori in relatia cu starea de disconfort. Mare atentie la alegerea distractorului potrivit! De exemplu: daca va place dansul, nu ”fugiti” de starea de disconfort prin refugiul imediat in dans, ci mai intai, ”stati” cu emotia, acceptati ceea ce este, asa cum este. Distractorul corect este cel care asigura ”reincarcarea” de lunga durata, si nu analgezicul de moment!
  2. Timp de o luna, sa ne notam, zilnic, spre ce ne canalizam energia, de ce alegem sa o facem. Vom primi niste ”insight-uri” de mare ajutor in identificarea activitatilor care nu prea corespund cu cine suntem si ce ne dorim. ”Ne reamintim rar, cine suntem si ce ne dorim” (a spus Domnica)
  3. Sa ne ”uitam” la ce si cum oferim in relatii. Sa fim expliciti in modul de exprimare.
  4. Pentru a fi prezenti in relatie este important sa fim prezenti cu / in noi, conectati la propriul corp.

Aceste cateva idei redau mult prea „sarac” continutul de informatii pe care Domnica ni l-a oferit cu deschidere si drag de oameni!

Daca va intrebati, de ce ”apropiati, dar cu radacini”, metafora asta vine tot de la Domnica, inspirata fiind de cartea ”Viata secreta a copacilor” (adaugata la lista mea de citit in noul an).

Ziua de sambata mi-a adus un nou semn ca, si in Romania, avem oameni extraordinari care se ocupa de ”ecologia relationala”! 

Sper sa avem parte de o noua scriere a Domnicai Petrovai, cat mai curand!

Exercitii de vulnerabilitate (I)

“When we were children, we used to think that when we were grown-up we would no longer be vulnerable. But to grow up is to accept vulnerability… To be alive is to be vulnerable.”

Acum cateva saptamani, aminteam cum propria vulnerabilitate a activat curajul de a-mi alege, cu incredere, noul ”drum”.

Si, intrucat consider vulnerabilitatea ca fiind atributul oamenilor puternici, o ”unealta” care ne aduce mai aproape de noi, am decis sa facilitez, lunar sau o data la doua luni, ateliere in care sa vorbim, cu deschidere, despre ce inseamna sa ne ”imbratisam” vulnerabilitatea.

Daca intalnirea din 8 Octombrie l-a avut ca invitat special pe Vlad Eftenie, pe 10 Decembrie, mi-am propus sa dau o alta forma conversatiilor despre vulnerabilitate. Asa au aparut ”Exercitiile”.

De ce Exercitii? Pai, in primul rand, deoarece pentru mine, orice training, discurs, fiecare ”expunere” in fata unei audiente, reprezinta un prilej de ”afisare” asumata a propriilor vulnerabilitati, un exercitiu de practica. Iar, in al doilea rand, pentru ca mi-am dorit si imi doresc ca atelierele sa fie cat mai interactive.

Dupa vreo cateva zile de dezbatere cu mine, pe tema: ”Cine crezi ca o sa vina la un astfel de atelier in luna Decembrie?”, am decis sa-l organizez … Am fost norocoasa sa primesc spatiul de evenimente al prietenilor de la https://commonslounge.ro/en.

Alaturi mi-au fost si cei de la Editura Vellant care au fost de acord sa imi ofere trei carti pentru o mini-tombola, si, fondatoarea ”Happy Friday” catering care ne-a ”indulcit” cu bunatati ”homemade”!

Pentru un eveniment organizat in doua saptamani, cred ca rezultatul final a fost unul bun, incurajator.

In zilele de dinainte de Atelier, au aparut tot felul de frici, cea mai puternica fiind izvorata din ceea ce se numeste ”sindromul impostorului”, adica: ”Gabriela draga, cine esti tu sa vii in fata unui public si sa vorbesti despre vulnerabilitate?” Da, weekend-ul premergator evenimentului a fost tare interesant! Ma bucur, insa, ca am mers mai departe …

Iata-ma, luni dimineata, in ziua cea mare … Pe lista, se inscrisesera vreo 20 de persoane …, insa pana la ora 19, jumatate au anulat … M-am incurajat zicandu-mi: ”Gabi, vei merge si vei tine activitatea chiar si cu o singura persoana!” Am fost norocoasa si in sala am fost insotita de 11 persoane, femei si barbati! 

Am petrecut impreuna doua ore in care ne-am impartasit experiente ”sensibile”, am ”stat” cu emotiile, am ras, am „scapat” si cateva lacrimi. Oameni frumosi care au avut curajul sa imi raspunda la intrebari de genul:

  • Cum e sa fii vulnerabil / a?
  • Cand v-ati simtit ultima data vulnerabili?

Mi-am dorit ca, pentru un astfel de eveniment, sa fiu ceea ce se numeste un ”space holder” si cred ca am reusit; una dintre participante spunandu-mi ca am intretinut ”o atmosfera de incredere”.

Sunt curioasa cum vor decurge urmatoarele intalniri pe tema vulnerabilitatii. Ma voi stradui ca fiecare ”exercitiu”, din lunile ce vin, sa aduca ceva nou, din care sa invatam cu totii!

Va las, la final, cateva dintre raspunsurile pe care le-am primit la intrebarea: ”Ce inseamna sa fii vulnerabil?”

– Să știi care sunt lucrurile care te pot răni sau întrista; să ai încredere că merită să îi lași pe cei dragi sa descopere ce te poate rani.

– Pentru mine, A FI VULNERABIL inseamna sa iti deschizi sufletul in fata oamenilor, indiferent ca sunt apropiati sau straini. Sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie, fara sa iti fie teama ca vei fi refuzat/ca nu va avea cine sa te ajute. Sa iubesti, sa speri, sa crezi.

– A fi vulnerabil pentru mine inseamna a nu mai fi in control si a lasa garda jos.

– To wear your wounds proudly as a warrior that faces life with those scars and see them as your strength.To be kind with ourselves and see in our vulnerability a good opportunity to pause.


Despre … alegeri …

Spre finalul anului 2014, s-a intamplat prima mea ”intalnire” cu The School of Life si initiatorul ei: Alain de Botton. Mai intai, ”intrevederea” a avut loc virtual, prin vizite la https://www.theschooloflife.com.

Pentru a va face o idee despre ce este aceasta ”Scoala speciala”, accesati cu incredere: https://www.youtube.com/user/schooloflifechannel. Veti gasi, zic eu, un univers captivant :)!

Prietenii stiu, insa, ca mie imi place sa ”simt” foile cartilor si, cu riscul de a ”cladi” o librarie in micul apartament in care locuiesc, imi ofer, din cand in cand, placerea nevinovata a achizitiei unuia sau mai multor volume. Asa ca m-a bucurat sa aflu ca Editura Vellant a inceput sa publice titluri din colectia The School of Life!

Bucuria a fost si mai mare, acum cateva zile cand, pregatind Atelierul ”Exercitii de Vulnerabilitate”, am primit un mesaj prin care Editura Vellant era de acord sa imi ofere cateva carti din colectia sus-amintita, printre care:

Intre timp, am parcurs ”Cum sa-ti alegi partenerul” despre care va las cateva vorbe, mai jos.

Autoarea – Susan QUILLIAM – este psiholog specializat pe relatii interpersonale, coach si expert media pe tema sexului si a relatiilor.

Cele 150 de pagini se citesc repejor, titlurile capitolelor sunt bine alese, raportate la continut, respectiv:

  1. Intelege
  2. Fii pregatit
  3. Priveste inapoi (fara manie, adaug eu :))
  4. Renunta sa alegi
  5. Concentreaza-te
  6. Crearea unei legaturi
  7. Sa fii indragostit
  8. Cunoasterea

Intentia mea este doar de a va ”trezi” interesul sa cititi cartea, asa ca aleg sa nu intervin cu filtrul personal al interpretarii, ci sa inchei citand-o pe Susan:

Alegerea unui partener romantic este una dintre cele mai mari aventuri ale prezentului. Pornim intr-o cautare in care putem intalni oameni fascinanti, dar si unii care ne pot scoate din minti … Adevarata provocare este sa crestem. Alegerea partenerului e o calatorie spre dezvoltarea personala, care ne ajuta sa aflam mai multe despre noi, despre alti oameni, despre viata si despre felul in care vrem s-o traim. Daca luam toate astea in calcul, incepem sa realizam ce aventura poate fi alegerea unui partener.

Asadar, ce parere aveti? Alegeti sa cititi cartea de Sarbatori? 🙂

Alte titluri din colectie, gasiti aici: http://www.vellant.ro/raft/school-of-life-1181500http://www.vellant.ro/raft/school-of-life-1181500

Printre Teenpreneuri

“Tell me and I forget, teach me and I may remember, involve me and I learn.”

Dupa multi ani petrecuti prin corporatii, de catva timp, am ales calea antreprenoriatului; am inceput cu antreprenoriatul de natura sociala, iar acum “imi croiesc” drumul si ca freelancer pe piata de training, consultanta, organizare de evenimente.

La inceputul acestui an, mai exact pe 8 Ianuarie, cautand programe dedicate antreprenorilor, am dat peste … MadeByTeens!

Mi-am zis atunci: “Oau, in Romania au aparut clase de antreprenoriat pentru adolescenti!” Daca ar fi dupa mine, in programa scolara as introduce chiar de astazi: retorica, meditatia, lectiile de antreprenoriat, scrierea creativa …

Pornind de la misiunea “InTeensWeTrust”, cei de la Made By Teens isi doresc sa capitalizeze potentialul, creativitatea, pasiunile adolescentilor, oferindu-le acces la “instrumente profesionale accesibile, concrete, tangibile, practice pentru a-si exprima propria identitate si a contribui la o ALTFEL de societate.”

Mie acest obiectiv mi se pare extraordinar, cu atat mai mult cu cat societatea actuala este intr-o continua schimbare si, cat de curand, numarul de antreprenori, freelanceri, startuperi, va creste ajungand, poate, chiar sa il depaseasca pe cel al locurilor de munca traditionale.

Pentru a raspunde, proactiv, as zice, acestei noi tendinte economico-sociale, echipa Made By Teens a creat un “Incubator de idei si talent”, un program structurat in 8 saptamani in care adolescentii deprind, printr-un mix de activitati teoretice si practice: cum sa identifice ideea de business, sa o testeze si sa o transforme intr-un plan de afaceri SMART. In aceasta calatorie, teenpreneurii sunt ghidati de o echipa de mentori si traineri, majoritatea dintre ei antreprenori de succes.

Mai mult, in cadrul fiecarei intalniri saptamanale (care are loc duminica, in intervalul orar 10 – 18), antreprenori cunoscuti vin sa le impartaseasca tinerilor din experientele personale. La o astfel de sesiune duminicala mi s-a oferit si mie oportunitatea de a participa; asa incat pentru 2 ore i-am “surprins” pe teenpreneuri in actiune :).

A fost duminica in care li s-a aratat cum sa isi pozitioneze afacerea in sapte pasi. Cei 20 de tineri, impartiti in 5 echipe, au invatat despre segmentarea pietei, strategii de diferentiere, definirea celor 4P, notiuni despre care eu am aflat abia in timpul anului intai de facultate …

Pentru a aprofunda cunostintele dobandite in fiecare duminica si a le corela cu practica, in decursul saptamanii, adolescentii au intalniri, fizice sau virtuale, cu mentorii alocati. Iar la finalul celor 8 saptamani, in cadrul unui concurs, cea mai buna idee de business va fi premiata de catre un juriu profesionist.

Nu stiu ce parere aveti voie despre un asemenea program, dar eu il consider ca fiind esential in “hranirea” noului tip de mentalitate din ce in ce mai bine conturat in cadrul economiei mondiale actuale: “Entrepreneurial Mindset”.

Felicitari Diana, Magda, Liudmila, Anca, Gabi, Codrin pentru ceea ce faceti!

Te gandesti sa pui la cale o comunitate online?

La jumatatea secolului al XX-lea, Abraham Maslow spunea ca nevoia de apartenenta ii determina pe oameni sa se alature, sa formeze comunitati si ‘aseza’ acest tip de nevoie pe nivelul 3 al Piramidei sale.

Nevoia de apartenenta se manifesta si in prezent, diferenta fiind data de o noua categorie de comunitate care a aparut ca urmare a tehnologiilor informationale tot mai dezvoltate. Da, ati ghicit este vorba de comunitatea online!

Dar, ce este, pana la urma o comunitate, fie ea offline, fie online? Pai, sa pornim de la definitia din DEX care spune: “grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune.” Ca membru al unei comunitati vrei sa te simti acceptat, ascultat, “inclus”.

Sunt convinsa ca suficient de multe(i) dintre voi v-ati gandit sa puneti bazele unei astfel de “asezari” virtuale si, poate, cele cateva recomandari pe care vreau sa vi le prezint va vor fi utile. Le-as numi, mai degraba, “principii de urmat” si nu etape. Iata-le:

1. Incepe cu pasi mici, progresiv. Cele mai de succes comunitati au inceput de la o simpla lista de emailuri ale prietenilor, un forum. Incepand la o scara redusa, vei avea posibilitatea de a testa, modifica, itera, identifica cele mai bune metode de scalare.

2. Cultiva un spirit de sustinere intre membrii. Pana la urma acestia se afla acolo mai mult pentru schimburile de idei dintre ei si mai putin pentru tine – initiatorul comunitatii. Pentru mediul prietenos, sigur in care pot schimba informatii si pot invata.

3. Foloseste-ti empatia in cadrul interactiunilor. Arata-le oamenilor ca iti pasa de nevoile lor, fii autentic, asculta-i cu adevarat.

4. Intalneste-te cu membrii comunitatii si offline, pentru a intelege mai bine cine sunt acei oameni, de ce au ales sa faca parte din comunitatea ta.

5. Creeaza conexiuni (“set the scenes”) si apoi retrage-te. In calitate de fondator, “dezvoltator” al comunitatii este de datoria ta sa initiezi conversatia, si apoi “sa te retragi in culise” pentru a le permite membrilor sa construiasca relatii unii cu altii.

6. Publica continut de calitate, educational, inspirational care sa nu fie despre tine, ci despre comunitate.

7. Pastreaza consecventa in postari. Alege intotdeauna calitatea si consecventa in locul cantitatii. Nu “alerga” dupa un numar mare de postari, daca stii ca nu poti tine ritmul pastrand si calitatea.

8. Stabileste un set de reguli de conduita pe care toti membrii comunitatii trebuie sa le respecte.

9. “Imprastie” vorba despre comunitatea ta, stabileste o “strategie de recrutare” a noilor membrii. Este indicat sa treci la aceasta etapa abia dupa ce ai cladit o fundatie solida – sa spunem ca exista deja 5-10 persoane care se implica activ, regulat in activitatea comunitatii.

10. Pe masura ce comunitatea va creste, vei avea nevoie de un Community Manager – o persoana care sa isi investeasca timpul in a modera conversatiile, rezolvarea posibilelor probleme, si nu in ultimul rand sa se implice in extinderea comunitatii.

Daca va pot ajuta cu un sfat despre comunitati online sanatoase si eficiente, dati-mi un email aici: blagaelena35@gmail.com.

* articol aparut initial pe www.dragosnicolaescu.com

 

Manifest pentru feminitate

Randurile care urmeaza reprezinta, in acelasi timp:

  • un “Multumesc” indreptat catre o persoana draga.
  • un indemn adresat femeilor spre a-si pastra si cultiva Feminitatea indiferent de ceea ce li se intampla
  • un raspuns la intrebarile primite de la prietene, cunostinte, dupa ce am publicat pe Facebook cateva fotografii din Femina Visual Story “Gabriela”.

Cred, cu tarie, ca experientele pe care le traim si oamenii pe care-i intalnim apar in vietile noastre la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu, ci doar atunci cand suntem pregatiti pentru “a culege”, din acele intalniri / experiente, “semintele” care ne vor ajuta sa evoluam.

De fiecare dintre noi depinde cum primim si alegem sa transformam ceea ce ni se intampla. Este alegerea noastra sa ne pastram bunatatea, credinta, seninatatea chiar si dupa evenimente mai putin fericite. Si nu vorbesc din carti cand afirm asta! Pana acum (la varsta de 38 de ani) am trecut prin trei interventii chirurgicale dificile (dintre care doua cu grad de risc maxim), iar in primavara acestui an “am experimentat” si cum este sa ti se ceara sa anulezi o nunta cu vreo trei saptamani inainte de data stabilita … A fost extrem de greu atunci, dar, acum, stiu ca totul s-a intamplat doar pentru binele si evolutia mea.

In urma acelui eveniment am simtit ca trebuie sa gasesc “unelte” care sa ma ajute, durabil, la “reconfigurarea traseului” femeii Gabriela.

Ideea unei sedinte foto in rochia menita a imbraca o mireasa (modificata, cu maiestrie, de minunata Simona Semen, devenita designer-ul meu de suflet) s-a conturat in mintea mea. Asa ca, “rasfoind” vestitul Facebook, am dat nas in nas cu o postare despre “Photographic coaching” a Amaliei Savinescu. Despre Amalia auzisem acum cativa ani de la o prietena care ma invitase la un workshop tinut de aceasta doamna frumoasa. Insa, atunci, nu sosise inca momentul intalnirii noastre …

I-am scris Amaliei un mesaj, ea m-a sunat si am stabilit o prima intalnire, de cunoastere. In decursul unei conversatii de aproape doua ore am aflat ca Amalia face mai mult decat simple fotografii: “insoteste” femeile pe drumul catre feminitatea din ele printr-un demers de coaching pe care l-a creat.

Ceea ce m-a convins sa colaborez cu Amalia a fost darul special pe care il are: citeste in tine ca intr-o carte deschisa! Nu te poti ascunde de privirea ei care ajunge pana la cel mai ascuns coltisor al mintii si sufletului!

Ii sunt recunoscatoare ca, pe parcursul celor 12 intalniri de coaching, plus alte cateva ore bune alocate sedintelor foto, m-a “provocat” si scos din zona de confort! Dupa primele doua sedinte, am plecat cu ochii in lacrimi, dar am mers mai departe cu incredere in ea si in mine. Si nu regret! Rezultatele sunt pe masura, iar schimbarile pe care le-am facut / le fac in si cu mine sunt vizibile si sunt pe termen lung.

Ceea ce face Amalia Savinescu se numeste, din punctul meu de vedere, Feminitate cu Atitudine (Femini-tudine)!

Doamnelor si domnisoarelor, daca v-am starnit interesul, va indemn sa aflati mai multe despre acest demers de (auto)cunoastere, vorbind direct cu femeia care l-a creat!

Amalia Savinescu

https://www.facebook.com/photographicoach/