Scrisoare in Ajun de Craciun

“Remembrance, like a candle, burns brightest at Christmastime.” (Charles Dickens)

Am ales sa “apar” pe lume, intr-o zi de luni, intr-o luna Martie. Probabil, pentru a ma bucura, de la “inceputuri”, de intreaga saptamana, am “venit” lunea :).

Am fost un copil cuminte, prea cuminte :). De pe la un an, am inceput sa imi “educ” si papusile.

De magia Craciunului, m-am “indragostit” pe la trei anisori. Purtam o rochie roz, cu volanas la piept, ciorapiori albi (din bumbac, nu suportam materialul sintetic …) si ma invarteam in jurul bradului. Surprinzator, dar acea amintire, de acum multi ani, mi-a ramas, pur si simplu, “inscrisa” in memorie!

Pe atunci, in loc de Mos Craciun il asteptam pe … Mos Gerila … In ciuda greutatilor perioadei, dragii mei parinti incercau, an de an, sa ne ofere (mie si surorii mele, Mihaela) tot felul de bunatati. Nu am sa uit vreodata mirosul bananelor coapte pe dulapul din dormitor, napolitanele cu gem , ciocolata si bomboanele chinezesti pe care Mosul le lasa in pragul usii de la terasa.

Introverta fiind (atunci, intrucat acum am “trecut” in tabara “ambivertilor”), intalnirea cu Mosul ma emotiona atat de tare incat uitam, uneori, versurile pe care trebuia sa i le recit. El era, insa, intelegator si tot imi oferea macar un cadou.

Ati ghicit! Majoritatea erau papusi … Le adoram! In orice oras (tara – obisnuiam sa zic eu cand eram micuta) as fi calatorit, imi rugam parintii sa mergem intr-o librarie sa imi aleg o papusa. Asa am ajuns sa “adun” o comunitate (care includea, spre norocul meu, in calitate de mezina a familiei, si papusile surorii mele).

Dar, sa revin la Mosul! Cred ca eram in clasa a treia cand m-am “prins” ca Mosul era in legatura directa cu parintii mei. S-a intamplat sa o “surprind” pe mama, ascunzand o papusa in masina parcata in garajul casei … A aflat despre acest moment, mama, (nu papusa!) la cativa ani dupa intamplare pentru ca nu am vrut sa ii “stric” bucuria cu care ne pregatea cadourile de Craciun! Atunci am inteles, de ce in seara zilei de 24 Decembrie cand eram chemata de mama in bucatarie sa-mi beau cana cu lapte, tata (care, acum, este Sus …) lasa darurile sub brad …

Am ales sa astern aceste randuri simple, pe pagina virtuala a blogului, in semn de recunostinta si multumire pentru stradania parintilor mei de a imi oferi, asa cum au stiut si au putut, tot ceea este mai bun.

Multumesc, Mama! Multumesc, Tata!

Traim intr-o lume in care exista tot felul de atractii (“distractii”) pentru copii, jucarii la care nu m-as fi gandit, in copilaria mea! Una dintre dorintele mele, in seara de Ajun, este ca toti copiii sa se bucure, in primul rand, de atentia si prezenta parintilor, de momente de conectare emotionala … pentru ca astfel de clipe reprezinta “nutrientii” care le asigura cresterea armonioasa.

https://www.youtube.com/watch?v=gSh1eLrxiqs

(Fotografii din colectia personala)

‘Apropiati … cu radacini’

”Aș spune că iubirea matură, adevărată așa cum o văd eu, implică și este esențial păstrarea individualității. Fără ea, nu cred că vorbim de iubire, poate de dependență, teamă de singurătate sau alte motive greșite pentru care suntem în relație. Forța emoțională de a iubi vine din puterea noastră de a sta singuri, fără să ne însingurăm, din conectarea profundă cu propriile nevoi, cu propria noastră identitate și din puterea de a avea relații bune și cu alți oameni, nu doar cu cel iubit. Cred că cine spune că iubește un singur om este mai degrabă o dovadă de egocentrism și nu de iubire. Cred în loialitate și fidelitate, însă iubirea este o practică zilnică în toate relațiile noastre, sigur exprimată într-un fel diferit.”

Despre Domnica Petrovai aflasem, acum cativa ani, ca este unul dintre psihoterapeutii de frunte din tara noastra. Dupa ce i-am citit excelenta carte dedicata relatiilor de cuplu ”Iubeste si fii iubit/a”, am ”lansat” in Univers intentia de a o intalni, intr-o zi.

Sunt o persoana care crede ca, daca este pentru binele nostru, Universul ”lucreaza” pentru a ne transforma dorintele in realitate. Asa ca, sambata, 15 Decembrie, am avut bucuria de a ma afla in prezenta Domnicai la workshop-ul cu numarul 3 din cadrul programului ”Practica starii de bine” (http://www.mindeducation.ro/events/practica-starii-de-bine/?fbclid=IwAR3PISBzUEbvinboc_sOktLdDAqiJVOda5B6lI_G_ShLUzIGc7Zr7b5In-o)

Am fost placut surprinsa sa observ numarul mare al celor prezenti (la o privire de ansamblu, as zice ca am fost vreo 25 de persoane, cu o repartitie pe sexe, aproape egala :)).

Cele trei ore alocate intalnirii au trecut, prea repede! M-a impresionat ”limpezimea” cu care Domnica ne-a vorbit despre temele zilei, respectiv: frica de abandon, vulnerabilitate, intimitate. Claritatea cu care a scris cartea am regasit-o si in cadrul interactiunii directe. Ca sa citez o participanta: Domnica a fost de o ”precizie matematica”.

Cu o delicatete sufleteasca aparte, Domnica si-a inceput discursul impartasindu-ne din experientele personale legate de abandon. A punctat, apoi, pornind de la nevoile bebelusilor, cat de importante sunt in orice tip de relatie:

  • Atentia
  • Conectarea emotionala
  • Spatiul

Despre exprimarea vulnerabilitatii in cuplu a vorbit ca despre o recunoastere reciproca a nevoilor profunde ale fiecaruia dintre parteneri.

Spre final, ne-a oferit cateva practici care sa ne ajute in cultivarea starii de bine, respectiv:

  1. Identificarea listei de distractori in relatia cu starea de disconfort. Mare atentie la alegerea distractorului potrivit! De exemplu: daca va place dansul, nu ”fugiti” de starea de disconfort prin refugiul imediat in dans, ci mai intai, ”stati” cu emotia, acceptati ceea ce este, asa cum este. Distractorul corect este cel care asigura ”reincarcarea” de lunga durata, si nu analgezicul de moment!
  2. Timp de o luna, sa ne notam, zilnic, spre ce ne canalizam energia, de ce alegem sa o facem. Vom primi niste ”insight-uri” de mare ajutor in identificarea activitatilor care nu prea corespund cu cine suntem si ce ne dorim. ”Ne reamintim rar, cine suntem si ce ne dorim” (a spus Domnica)
  3. Sa ne ”uitam” la ce si cum oferim in relatii. Sa fim expliciti in modul de exprimare.
  4. Pentru a fi prezenti in relatie este important sa fim prezenti cu / in noi, conectati la propriul corp.

Aceste cateva idei redau mult prea „sarac” continutul de informatii pe care Domnica ni l-a oferit cu deschidere si drag de oameni!

Daca va intrebati, de ce ”apropiati, dar cu radacini”, metafora asta vine tot de la Domnica, inspirata fiind de cartea ”Viata secreta a copacilor” (adaugata la lista mea de citit in noul an).

Ziua de sambata mi-a adus un nou semn ca, si in Romania, avem oameni extraordinari care se ocupa de ”ecologia relationala”! 

Sper sa avem parte de o noua scriere a Domnicai Petrovai, cat mai curand!

Exercitii de vulnerabilitate (I)

“When we were children, we used to think that when we were grown-up we would no longer be vulnerable. But to grow up is to accept vulnerability… To be alive is to be vulnerable.”

Acum cateva saptamani, aminteam cum propria vulnerabilitate a activat curajul de a-mi alege, cu incredere, noul ”drum”.

Si, intrucat consider vulnerabilitatea ca fiind atributul oamenilor puternici, o ”unealta” care ne aduce mai aproape de noi, am decis sa facilitez, lunar sau o data la doua luni, ateliere in care sa vorbim, cu deschidere, despre ce inseamna sa ne ”imbratisam” vulnerabilitatea.

Daca intalnirea din 8 Octombrie l-a avut ca invitat special pe Vlad Eftenie, pe 10 Decembrie, mi-am propus sa dau o alta forma conversatiilor despre vulnerabilitate. Asa au aparut ”Exercitiile”.

De ce Exercitii? Pai, in primul rand, deoarece pentru mine, orice training, discurs, fiecare ”expunere” in fata unei audiente, reprezinta un prilej de ”afisare” asumata a propriilor vulnerabilitati, un exercitiu de practica. Iar, in al doilea rand, pentru ca mi-am dorit si imi doresc ca atelierele sa fie cat mai interactive.

Dupa vreo cateva zile de dezbatere cu mine, pe tema: ”Cine crezi ca o sa vina la un astfel de atelier in luna Decembrie?”, am decis sa-l organizez … Am fost norocoasa sa primesc spatiul de evenimente al prietenilor de la https://commonslounge.ro/en.

Alaturi mi-au fost si cei de la Editura Vellant care au fost de acord sa imi ofere trei carti pentru o mini-tombola, si, fondatoarea ”Happy Friday” catering care ne-a ”indulcit” cu bunatati ”homemade”!

Pentru un eveniment organizat in doua saptamani, cred ca rezultatul final a fost unul bun, incurajator.

In zilele de dinainte de Atelier, au aparut tot felul de frici, cea mai puternica fiind izvorata din ceea ce se numeste ”sindromul impostorului”, adica: ”Gabriela draga, cine esti tu sa vii in fata unui public si sa vorbesti despre vulnerabilitate?” Da, weekend-ul premergator evenimentului a fost tare interesant! Ma bucur, insa, ca am mers mai departe …

Iata-ma, luni dimineata, in ziua cea mare … Pe lista, se inscrisesera vreo 20 de persoane …, insa pana la ora 19, jumatate au anulat … M-am incurajat zicandu-mi: ”Gabi, vei merge si vei tine activitatea chiar si cu o singura persoana!” Am fost norocoasa si in sala am fost insotita de 11 persoane, femei si barbati! 

Am petrecut impreuna doua ore in care ne-am impartasit experiente ”sensibile”, am ”stat” cu emotiile, am ras, am „scapat” si cateva lacrimi. Oameni frumosi care au avut curajul sa imi raspunda la intrebari de genul:

  • Cum e sa fii vulnerabil / a?
  • Cand v-ati simtit ultima data vulnerabili?

Mi-am dorit ca, pentru un astfel de eveniment, sa fiu ceea ce se numeste un ”space holder” si cred ca am reusit; una dintre participante spunandu-mi ca am intretinut ”o atmosfera de incredere”.

Sunt curioasa cum vor decurge urmatoarele intalniri pe tema vulnerabilitatii. Ma voi stradui ca fiecare ”exercitiu”, din lunile ce vin, sa aduca ceva nou, din care sa invatam cu totii!

Va las, la final, cateva dintre raspunsurile pe care le-am primit la intrebarea: ”Ce inseamna sa fii vulnerabil?”

– Să știi care sunt lucrurile care te pot răni sau întrista; să ai încredere că merită să îi lași pe cei dragi sa descopere ce te poate rani.

– Pentru mine, A FI VULNERABIL inseamna sa iti deschizi sufletul in fata oamenilor, indiferent ca sunt apropiati sau straini. Sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie, fara sa iti fie teama ca vei fi refuzat/ca nu va avea cine sa te ajute. Sa iubesti, sa speri, sa crezi.

– A fi vulnerabil pentru mine inseamna a nu mai fi in control si a lasa garda jos.

– To wear your wounds proudly as a warrior that faces life with those scars and see them as your strength.To be kind with ourselves and see in our vulnerability a good opportunity to pause.


Despre … alegeri …

Spre finalul anului 2014, s-a intamplat prima mea ”intalnire” cu The School of Life si initiatorul ei: Alain de Botton. Mai intai, ”intrevederea” a avut loc virtual, prin vizite la https://www.theschooloflife.com.

Pentru a va face o idee despre ce este aceasta ”Scoala speciala”, accesati cu incredere: https://www.youtube.com/user/schooloflifechannel. Veti gasi, zic eu, un univers captivant :)!

Prietenii stiu, insa, ca mie imi place sa ”simt” foile cartilor si, cu riscul de a ”cladi” o librarie in micul apartament in care locuiesc, imi ofer, din cand in cand, placerea nevinovata a achizitiei unuia sau mai multor volume. Asa ca m-a bucurat sa aflu ca Editura Vellant a inceput sa publice titluri din colectia The School of Life!

Bucuria a fost si mai mare, acum cateva zile cand, pregatind Atelierul ”Exercitii de Vulnerabilitate”, am primit un mesaj prin care Editura Vellant era de acord sa imi ofere cateva carti din colectia sus-amintita, printre care:

Intre timp, am parcurs ”Cum sa-ti alegi partenerul” despre care va las cateva vorbe, mai jos.

Autoarea – Susan QUILLIAM – este psiholog specializat pe relatii interpersonale, coach si expert media pe tema sexului si a relatiilor.

Cele 150 de pagini se citesc repejor, titlurile capitolelor sunt bine alese, raportate la continut, respectiv:

  1. Intelege
  2. Fii pregatit
  3. Priveste inapoi (fara manie, adaug eu :))
  4. Renunta sa alegi
  5. Concentreaza-te
  6. Crearea unei legaturi
  7. Sa fii indragostit
  8. Cunoasterea

Intentia mea este doar de a va ”trezi” interesul sa cititi cartea, asa ca aleg sa nu intervin cu filtrul personal al interpretarii, ci sa inchei citand-o pe Susan:

Alegerea unui partener romantic este una dintre cele mai mari aventuri ale prezentului. Pornim intr-o cautare in care putem intalni oameni fascinanti, dar si unii care ne pot scoate din minti … Adevarata provocare este sa crestem. Alegerea partenerului e o calatorie spre dezvoltarea personala, care ne ajuta sa aflam mai multe despre noi, despre alti oameni, despre viata si despre felul in care vrem s-o traim. Daca luam toate astea in calcul, incepem sa realizam ce aventura poate fi alegerea unui partener.

Asadar, ce parere aveti? Alegeti sa cititi cartea de Sarbatori? 🙂

Alte titluri din colectie, gasiti aici: http://www.vellant.ro/raft/school-of-life-1181500http://www.vellant.ro/raft/school-of-life-1181500

Printre Teenpreneuri

“Tell me and I forget, teach me and I may remember, involve me and I learn.”

Dupa multi ani petrecuti prin corporatii, de catva timp, am ales calea antreprenoriatului; am inceput cu antreprenoriatul de natura sociala, iar acum “imi croiesc” drumul si ca freelancer pe piata de training, consultanta, organizare de evenimente.

La inceputul acestui an, mai exact pe 8 Ianuarie, cautand programe dedicate antreprenorilor, am dat peste … MadeByTeens!

Mi-am zis atunci: “Oau, in Romania au aparut clase de antreprenoriat pentru adolescenti!” Daca ar fi dupa mine, in programa scolara as introduce chiar de astazi: retorica, meditatia, lectiile de antreprenoriat, scrierea creativa …

Pornind de la misiunea “InTeensWeTrust”, cei de la Made By Teens isi doresc sa capitalizeze potentialul, creativitatea, pasiunile adolescentilor, oferindu-le acces la “instrumente profesionale accesibile, concrete, tangibile, practice pentru a-si exprima propria identitate si a contribui la o ALTFEL de societate.”

Mie acest obiectiv mi se pare extraordinar, cu atat mai mult cu cat societatea actuala este intr-o continua schimbare si, cat de curand, numarul de antreprenori, freelanceri, startuperi, va creste ajungand, poate, chiar sa il depaseasca pe cel al locurilor de munca traditionale.

Pentru a raspunde, proactiv, as zice, acestei noi tendinte economico-sociale, echipa Made By Teens a creat un “Incubator de idei si talent”, un program structurat in 8 saptamani in care adolescentii deprind, printr-un mix de activitati teoretice si practice: cum sa identifice ideea de business, sa o testeze si sa o transforme intr-un plan de afaceri SMART. In aceasta calatorie, teenpreneurii sunt ghidati de o echipa de mentori si traineri, majoritatea dintre ei antreprenori de succes.

Mai mult, in cadrul fiecarei intalniri saptamanale (care are loc duminica, in intervalul orar 10 – 18), antreprenori cunoscuti vin sa le impartaseasca tinerilor din experientele personale. La o astfel de sesiune duminicala mi s-a oferit si mie oportunitatea de a participa; asa incat pentru 2 ore i-am “surprins” pe teenpreneuri in actiune :).

A fost duminica in care li s-a aratat cum sa isi pozitioneze afacerea in sapte pasi. Cei 20 de tineri, impartiti in 5 echipe, au invatat despre segmentarea pietei, strategii de diferentiere, definirea celor 4P, notiuni despre care eu am aflat abia in timpul anului intai de facultate …

Pentru a aprofunda cunostintele dobandite in fiecare duminica si a le corela cu practica, in decursul saptamanii, adolescentii au intalniri, fizice sau virtuale, cu mentorii alocati. Iar la finalul celor 8 saptamani, in cadrul unui concurs, cea mai buna idee de business va fi premiata de catre un juriu profesionist.

Nu stiu ce parere aveti voie despre un asemenea program, dar eu il consider ca fiind esential in “hranirea” noului tip de mentalitate din ce in ce mai bine conturat in cadrul economiei mondiale actuale: “Entrepreneurial Mindset”.

Felicitari Diana, Magda, Liudmila, Anca, Gabi, Codrin pentru ceea ce faceti!

Te gandesti sa pui la cale o comunitate online?

La jumatatea secolului al XX-lea, Abraham Maslow spunea ca nevoia de apartenenta ii determina pe oameni sa se alature, sa formeze comunitati si ‘aseza’ acest tip de nevoie pe nivelul 3 al Piramidei sale.

Nevoia de apartenenta se manifesta si in prezent, diferenta fiind data de o noua categorie de comunitate care a aparut ca urmare a tehnologiilor informationale tot mai dezvoltate. Da, ati ghicit este vorba de comunitatea online!

Dar, ce este, pana la urma o comunitate, fie ea offline, fie online? Pai, sa pornim de la definitia din DEX care spune: “grup de oameni cu interese, credinte sau norme de viata comune.” Ca membru al unei comunitati vrei sa te simti acceptat, ascultat, “inclus”.

Sunt convinsa ca suficient de multe(i) dintre voi v-ati gandit sa puneti bazele unei astfel de “asezari” virtuale si, poate, cele cateva recomandari pe care vreau sa vi le prezint va vor fi utile. Le-as numi, mai degraba, “principii de urmat” si nu etape. Iata-le:

1. Incepe cu pasi mici, progresiv. Cele mai de succes comunitati au inceput de la o simpla lista de emailuri ale prietenilor, un forum. Incepand la o scara redusa, vei avea posibilitatea de a testa, modifica, itera, identifica cele mai bune metode de scalare.

2. Cultiva un spirit de sustinere intre membrii. Pana la urma acestia se afla acolo mai mult pentru schimburile de idei dintre ei si mai putin pentru tine – initiatorul comunitatii. Pentru mediul prietenos, sigur in care pot schimba informatii si pot invata.

3. Foloseste-ti empatia in cadrul interactiunilor. Arata-le oamenilor ca iti pasa de nevoile lor, fii autentic, asculta-i cu adevarat.

4. Intalneste-te cu membrii comunitatii si offline, pentru a intelege mai bine cine sunt acei oameni, de ce au ales sa faca parte din comunitatea ta.

5. Creeaza conexiuni (“set the scenes”) si apoi retrage-te. In calitate de fondator, “dezvoltator” al comunitatii este de datoria ta sa initiezi conversatia, si apoi “sa te retragi in culise” pentru a le permite membrilor sa construiasca relatii unii cu altii.

6. Publica continut de calitate, educational, inspirational care sa nu fie despre tine, ci despre comunitate.

7. Pastreaza consecventa in postari. Alege intotdeauna calitatea si consecventa in locul cantitatii. Nu “alerga” dupa un numar mare de postari, daca stii ca nu poti tine ritmul pastrand si calitatea.

8. Stabileste un set de reguli de conduita pe care toti membrii comunitatii trebuie sa le respecte.

9. “Imprastie” vorba despre comunitatea ta, stabileste o “strategie de recrutare” a noilor membrii. Este indicat sa treci la aceasta etapa abia dupa ce ai cladit o fundatie solida – sa spunem ca exista deja 5-10 persoane care se implica activ, regulat in activitatea comunitatii.

10. Pe masura ce comunitatea va creste, vei avea nevoie de un Community Manager – o persoana care sa isi investeasca timpul in a modera conversatiile, rezolvarea posibilelor probleme, si nu in ultimul rand sa se implice in extinderea comunitatii.

Daca va pot ajuta cu un sfat despre comunitati online sanatoase si eficiente, dati-mi un email aici: blagaelena35@gmail.com.

* articol aparut initial pe www.dragosnicolaescu.com

 

Manifest pentru feminitate

Randurile care urmeaza reprezinta, in acelasi timp:

  • un “Multumesc” indreptat catre o persoana draga.
  • un indemn adresat femeilor spre a-si pastra si cultiva Feminitatea indiferent de ceea ce li se intampla
  • un raspuns la intrebarile primite de la prietene, cunostinte, dupa ce am publicat pe Facebook cateva fotografii din Femina Visual Story “Gabriela”.

Cred, cu tarie, ca experientele pe care le traim si oamenii pe care-i intalnim apar in vietile noastre la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tarziu, ci doar atunci cand suntem pregatiti pentru “a culege”, din acele intalniri / experiente, “semintele” care ne vor ajuta sa evoluam.

De fiecare dintre noi depinde cum primim si alegem sa transformam ceea ce ni se intampla. Este alegerea noastra sa ne pastram bunatatea, credinta, seninatatea chiar si dupa evenimente mai putin fericite. Si nu vorbesc din carti cand afirm asta! Pana acum (la varsta de 38 de ani) am trecut prin trei interventii chirurgicale dificile (dintre care doua cu grad de risc maxim), iar in primavara acestui an “am experimentat” si cum este sa ti se ceara sa anulezi o nunta cu vreo trei saptamani inainte de data stabilita … A fost extrem de greu atunci, dar, acum, stiu ca totul s-a intamplat doar pentru binele si evolutia mea.

In urma acelui eveniment am simtit ca trebuie sa gasesc “unelte” care sa ma ajute, durabil, la “reconfigurarea traseului” femeii Gabriela.

Ideea unei sedinte foto in rochia menita a imbraca o mireasa (modificata, cu maiestrie, de minunata Simona Semen, devenita designer-ul meu de suflet) s-a conturat in mintea mea. Asa ca, “rasfoind” vestitul Facebook, am dat nas in nas cu o postare despre “Photographic coaching” a Amaliei Savinescu. Despre Amalia auzisem acum cativa ani de la o prietena care ma invitase la un workshop tinut de aceasta doamna frumoasa. Insa, atunci, nu sosise inca momentul intalnirii noastre …

I-am scris Amaliei un mesaj, ea m-a sunat si am stabilit o prima intalnire, de cunoastere. In decursul unei conversatii de aproape doua ore am aflat ca Amalia face mai mult decat simple fotografii: “insoteste” femeile pe drumul catre feminitatea din ele printr-un demers de coaching pe care l-a creat.

Ceea ce m-a convins sa colaborez cu Amalia a fost darul special pe care il are: citeste in tine ca intr-o carte deschisa! Nu te poti ascunde de privirea ei care ajunge pana la cel mai ascuns coltisor al mintii si sufletului!

Ii sunt recunoscatoare ca, pe parcursul celor 12 intalniri de coaching, plus alte cateva ore bune alocate sedintelor foto, m-a “provocat” si scos din zona de confort! Dupa primele doua sedinte, am plecat cu ochii in lacrimi, dar am mers mai departe cu incredere in ea si in mine. Si nu regret! Rezultatele sunt pe masura, iar schimbarile pe care le-am facut / le fac in si cu mine sunt vizibile si sunt pe termen lung.

Ceea ce face Amalia Savinescu se numeste, din punctul meu de vedere, Feminitate cu Atitudine (Femini-tudine)!

Doamnelor si domnisoarelor, daca v-am starnit interesul, va indemn sa aflati mai multe despre acest demers de (auto)cunoastere, vorbind direct cu femeia care l-a creat!

Amalia Savinescu

https://www.facebook.com/photographicoach/

 

 

 

 

 

 

 

Despre oameni speciali

Dupa evenimentul din data de 25 Septembrie, “Provocarile infertilitatii cauzate de endometrioza: va preocupa?”, am primit mesaje in care am fost intrebata unde l-am intalnit pe Dr. Paul Pirtea si daca si eu ma confrunt cu infertilitatea.

La Dr. Pirtea am ajuns ca pacienta, doritoare de copil, in Octombrie 2016. Faceam parte, pe atunci, dintr-un cuplu si incercam sa aflu mai multe despre sansele pe care o femeie la aproape 38 de ani, cu o interventie chirurgicala pentru indepartarea unui focar de endometrioza si cu recidiva, cu AMH foarte mic, le are pentru indeplinirea visului de a deveni mama. In cadrul discutiei, care a avut loc in cadrul unei clinici din Timisoara, am primit toate informatiile de care aveam nevoie la acel moment si propunerea unui plan de urmat. Abordarea a fost echilibrata, onesta, de un profesionalism de nota 10.

Insa, intamplarile vietii, genereaza, de multe ori, modificari ale planurilor pe care ni le facem. O data in plus, am invatat ceva ce la nivel teoretic stiam foarte bine: incertitudinea este lucrul cel mai cert … Relatia in care ma aflam s-a terminat; asa ca planul de a avea un copil a fost amanat pe o durata nedeterminata …

Ceea ce nu stiam in acel moment era ca urma sa colaborez cu Dr. Paul Pirtea intr-un alt mod, respectiv: informarea femeilor cu endometrioza despre provocarile cu care se confrunta, clarificarea unor “mituri” cu privire la aceasta boala care afecteaza una din zece femei la nivel mondial.

Prima colaborare a avut ca rezultat pliantul cu informatii generale al Asociatiei S.O.S. Endometrioza.

pliant-Endometrioza-sim1 (1)

Al doilea proiect a fost prezentarea sustinuta in cadrul evenimentului de luni, de la Hotelul Radisson Blu.

Vreau sa subliniez un fapt demn de tot respectul: Dr. Pirtea s-a oferit sa vina pro-bono la acest seminar. Feedback-urile primite de la participante arata cat de utile au fost informatiile prezentate pe 25 Septembrie!

Ma inscriu in randul persoanelor care cred, cu tarie, ca toate experientele pe care le traim si toti oamenii pe care-i intalnim in decursul vietii apar la momentul oportun, nici mai devreme, nici mai tarziu, si au menirea de a ne invata ceva.

Asadar, consultatia din Octombrie 2016 a reprezentat, de fapt, momentul care pregatea alte proiecte la care nu visam atunci …

Simply, Audrey

Nu imi amintesc daca, prima data, am “intalnit-o” pe Audrey in “Sabrina” sau “Vacanta la Roma”.

Stiu, insa, ca de la prima vedere m-a fascinat! Mai intai, prin frumusetea, gingasia si stilul unic pe care le afisa in filme. Din curiozitatea de a descoperi mai multe despre acesta femeie-fenomen, am inceput sa citesc despre omul Audrey. Aveam sa aflu ca frumusetea chipului era dublata de o frumusete a sufletului, cel putin la fel de impresionanta.

Audrey a creat arta prin intermediul carierei, iar prin faima de care s-a bucurat a “creat” umanitate! In jurul varstei de 59 de ani, a decis sa devina ambasadoare UNICEF. A inceput sa cutreiere lumea, si-a unit fortele cu politicieni, oameni faimosi pentru a ajuta copiii nevoiasi. In perioada in care a colaborat cu UNICEF, organizatia aproape ca si-a dublat veniturile obtinute din donatii si sponsorizari. Audrey a “intrat” in UNICEF cu doua “calificari”: renume si suflet.

Gingasa ca o lalea (putina lume stie ca, in timpul razboiului, s-a hranit cu bulbi de lalea, ceea ce avea sa aiba un impact negativ asupra carierei de balerina la care visa), Audrey a fost doar o fata care visa sa devina urmatoarea Anna Pavlova, care se catara in copaci impreuna cu fratii ei, o tanara care deseori se simtea nesigura, dar care a invatat sa se descurce cu destoinicie. Indiferent de ceea ce viata i-a adus in cale, Audrey a stralucit si nu a dat gres in a tine seama de ceva de care noi uitam prea des: viata insasi este cea mai mare oportunitate!

“Pick the day. Enjoy it – to the hilt. The day as it comes. People as they come …. The past, I think, has helped me appreciate the present – and I don’t want to spoil any of it by fretting about the future.”

Datorita “Vacantei la Roma” si lui Audrey Hepburn m-am indragostit de Roma pe care am descoperit-o in Septembrie 2015. A fost emotionant sa ma aflu la doi pasi de casa in care s-a filmat o buna parte din film. De atunci, Via Margutta a devenit una dintre strazile mele de suflet!

Audrey: simply unique!

FB_IMG_1459792912107.jpg

https://www.youtube.com/watch?v=uirBWk-qd9A

Mara Chiritescu si … Pavesiana

Sunt oameni care iti “ating” sufletul de la prima intalnire. Un astfel de OM este, pentru mine, si sunt sigura ca nu doar pentru mine, Mara Chiritescu.

De prin 2015 imi doream sa invat limba italiana, asa incat m-am bucurat cand am aflat dintr-o postare pe Facebook despre existenta librariei Pavesiana. De vreo doua ori am avut intentia de a ma inscrie la cursuri, insa programul meu de lucru din acea perioada nu prea se potrivea cu orarul cursurilor. Insa, toate la vremea lor! 🙂

Iata-ma, cam la doi ani distanta, indeplinindu-mi dorinta! Dispunand de timpul meu asa cum imi doresc, aflandu-ma la o distanta de cateva sute de metri de noua locatie Pavesiana, in luna Februarie 2017 m-am inscris la cursul de italiana pentru incepatori. Ceea ce citisem pe Facebook despre Mara si Librarie avea sa mi se confirme in ziua in care am mers sa platesc prima rata a cursului. Intalneam, in acea zi, un Om care acum imi este atat de apropiat si drag!

Mara este speciala, preda limba lui Dante cu atata drag, suflet! Mai rar, dascali ca ea! Iubeste copiii si adultii deopotriva. Mara povesteste frumos, nu doar despre Pavese, ci si despre viata in general.

In jurul ei graviteaza tot universul librariei Pavesiana, un loc in care se desfasoara tot felul de activitati culturale interesante: filmul de marti seara, cursuri de kirigami, etc..

Intrati, cu incredere, pe pagina de Facebook a librariei si veti afla mai multe!

https://www.facebook.com/Pavesiana-165536366838738/

Insa, si mai bine, ar fi daca v-ati face timp sa vizitati acest loc special, unic in Bucuresti si indraznesc eu sa spun ca si in tara!

17097191_10155105326050859_3573134693291365930_o