Un alt fel de … Tango

Acum 4 ani și jumătate, am ales să mă înscriu la un curs de tango. Am participat la puține ore, dar suficiente pentru a observa câteva elemente esențiale ale acestui dans:

  • Conexiunea creată între parteneri care nu se mai întâlniseră înainte;
  • Cei doi parteneri își oglindeau pașii, emoțiile;
  • Persoana cu rol de conducător al dansului se preocupa să asigure un spațiu potrivit pentru ca partenera / partenerul să răspundă cu încredere;
  • Exista un balans echilibrat și creativ între cei doi parteneri;
  • Se ajungea, prin practică, la o stare de flow, de prezență, între cei doi parteneri.

Am regăsit aceste elemente, cu surprindere și bucurie, în cadrul primului modul de PURE Brief Coaching. Descoperirea aceasta s-a produs tot prin practică, bineînțeles, la fel cum, acum mai bine de 4 ani, se produsese în cazul tangoului.

Încă de la primul pas / prima întrebare adresată clientului setezi cadrul în care cei doi parteneri vor ‚dansa’ pe durata sesiunii de coaching. Celelalte întrebări vor veni dinspre coach, cu multă atenție la modul în care coachee-ul simte și alege să răspundă. Totul se petrece ca un balans între cei doi. Contactul vizual susținut, oglindirea ajută și in coaching la fel ca în tango.

Cu cât gradul de conectare dintre cele două persoane crește, cu atât mai repede clientul identifică soluția de care are nevoie.

Pentru a deprinde, cât mai temeinic, secretele coaching-ului – similar tehnicii tangoului – practica face diferența! Așa că eu abia aștept modulul 2 al cursului, iar până atunci (8 – 10 Mai), îmi avertizez, deja, prietenii că s-ar putea să îi invit la … un tango :)!

Calatorind … prin Viata

“Ai incredere in vocea aceea linistita si mica ce-ti spune: ar putea merge si chiar am sa incerc!” (Diane Mariechild)

Cred ca aveam vreo 4 – 5 ani cand raspunsul pe care il dadeam la intrebarea “ce te vei face cand vei fi mare?” era: Educatoare. Copilul din mine stia, sau mai bine zis, intuia “chemarea”.

Au trecut ani multi de atunci, am trait experiente care m-au “adus” tot mai aproape de mine, am cunoscut oameni care, intr-un fel sau altul, mi-au fost calauze. Unii m-au insotit o perioada, altii au ales sa plece, altii (carora le sunt recunoscatoare) sunt langa mine, si sunt convinsa ca voi mai intalni multi pentru ca drumul pe care l-am ales, la final de Septembrie 2018, ii “poarta” in centru pe ei: OAMENII!

La 39 de ani, dupa ce am experimentat mai multe roluri in cateva organizatii, dupa o perioada de 2 ani in care am ales sa stau in afara corporatiilor si dupa 2 luni (August si Septembrie 2018) in care am mai “intrat” un pic intr-o multinationala, am inteles si “incorporat” la nivel emotional, fizic, mental care imi este chemarea. Cuvintele descriu “prea sarac” starea pe care o simti cand STII unde vrei sa ajungi! Fluturi in inima si corp! O incredere venita de Acolo de Sus, si nu este vorba despre incredere oarba, este una clara, “jucausa”, “curioasa”.

Cum am ajuns sa stiu si sa simt acest “drive” puternic spre ce imi doresc si am inceput sa fac? Nu cred ca exista o reteta general valabila, dar cred ca are legatura cu acel moment din viata cand ai ajuns sa te iubesti si stii cine si cum esti. Iar, in cazul meu, mai are legatura si cu momentul in care am inteles ca vulnerabilitatea este unealta mea de baza, cea care imi da forta si inspiratie. A fost o perioada in care am “blamat-o” pornind de la ce mi-au spus unii dintre barbatii cu care am fost “esti prea vulnerabila si fragila pentru a ma putea duce!” In viata asta, nimeni nu duce pe nimeni, ci doar insoteste o perioada mai lunga, sau mai scurta …

Vulnerabilitatea este cheia care activeaza curajul din mine! Cea care m-a ajutat sa ma ridic din multe situatii dificile, dupa interventii chirurgicale riscante, relatii de cuplu esuate …

Scriu cu majuscule si subliniez: VULNER-ABILITATE! Abilitatea de a te deschide catre viata si oameni chiar si cu riscul de fi ranit / -a.

Cand identitatea (si nu cea din buletin) ti se “arata” si o “imbratisezi”, ajungi sa stii cand un job, o persoana nu iti sunt benefice si ai curajul sa pleci, lasand insa loc de “buna ziua”. Ai curajul, chiar daca unii te vor cataloga, poate, ca “plin de sine”, sa spui direct ce iti doresti si sa nu accepti compromisul. Nu este nevoie sa repet ca timpul pe care il avem pe Pamant este limitat, pentru ca voi, cei care ma cititi, sa intelegeti cat de important este sa onoram fiecare minut, ora, zi … Unii dintre noi (inclusiv, eu, in anul 2013) asteptam sa primim o “palma” pentru a ne trezi. Pentru ca atunci cand nu suntem prezenti si atenti la noi, o situatie din exteriorul nostru va avea grija sa porneasca alarma!

Sunt constienta ca in timpul “calatoriei” vor aparea si momente dificile, de teama, dar la fel de bine simt ca voi sti “sa activez” acele “forte ale Binelui” care sa ma ajute.

Am pastrat pentru finalul impartasirii mele numirea “drumului”.

Da, are legatura cu oamenii, mici si mari, din corporatii si din afara lor, femei si barbati, oameni care vor avea incredere sa ii insotesc pe drumul catre ei, in cadrul sesiunilor de training si ateliere pe care le voi organiza si prin ore de coaching (pentru ca din primavara ma intorc, dupa o lunga perioada, la scoala :)). Stiu ca intru pe o piata in care activeaza multi traineri, coachi, speakeri buni, de calibru, dar, in acelasi timp am incredere ca voi gasi “reteta” personala care imi doresc sa fie “gustata” de cat mai multi!

Inchei cu o imagine pentru ca, uneori, vizualul exprima mult mai simplu ceva ce scrisul ar putea sa nu transmita! Fotografia arata locul in care imi place sa ma aflu: intre Oameni!

Aripile Feminitatii (II)

“Calea pe care o avem la indemana ne spune sa-i permitem naturii umane sa iasa la suprafata, sa facem arta si sa zburam mult mai sus decat ni s-a spus ca ar fi posibil.”

Citind acum cateva zile cartea lui Seth Godin “Si tu poti sa zbori” mi-am dat seama ca ma regasesc mult in aceste cuvinte. Pornind de la ideea de zbor si deloc intamplator, acum vreo patru ani, am inceput sa indragesc FLUTURII.

Se intampla intr-o perioada in care incepeam o noua etapa de viata; momentul in care m-am “intors” catre mine, dand voie fluturelui interior sa paraseasca coconul si dupa cum, tare expresiv, spune Clarissa Pinkola Estes, am mers prin lume, am lasat ca povesti sa mi se intample, am plans, am ras, am invatat, mi-am permis sa experimentez, sa-mi arat vulnerabilitatea, mi-am deschis aripile, am ales sa pasesc in afara zonei de confort explorandu-mi creativitatea (si intentionez sa continui!).

Un exercitiu de creativitate si explorare a fost si atelierul “Aripile feminitatii”, organizat la QREATOR, pe 21 Aprilie. Incurajata de doua prietene si de mentorul meu, am pus la cale aceasta intalnire intre femei, in spatiul elegant si primitor din Piata Victoriei.  Stiam ca, in Bucuresti, exista multe cursuri, intalniri dedicate feminitatii; ceea ce imi doream, era sa facilitez o conversatie relaxata, deschisa intre 10 – 12 femei. Si, chiar asa a fost! Povestindu-ne parti din experientele de viata, ascultandu-ne cu respect, lacrimand, dar si zambind, la finalul celor doua ore am “cules” urmatoarele atribute despre care noi credem ca ar fi bine sa descrie cat mai multe femei:

  • autenticitate asumata
  • curatenie sufleteasca
  • bunatate
  • blandete
  • sensibilitate
  • rabdare
  • intelepciune
  • emotie
  • atitudine si stil

Va multumesc: Mihaela, , Stanca, Nicoleta, Adina, Christine, Ramona, Gina, Madalina, Alexandra, Ana Maria, Mirela pentru ca mi-ati fost alaturi, reconfirmandu-mi ceea ce observasem acum catva timp, respectiv cat de benefic este sa faci parte dintr-un grup care sa te inteleaga si in cadrul caruia sa poti discuta, deschis, despre diverse aspecte ale Vietii!

Imi doresc sa mai avem prilejuri in care sa ne intalnim si in care sa avem curajul de a fi vulnerabile!