On Her Birthday …

God kissed her on her cheek and there she was …

Billy Wilder

Nu imi mai amintesc daca pe Audrey Hepburn am “intalnit-o”, pentru prima data, in “Sabrina” sau in “Vacanta la Roma”. Stiu, insa, ca m-a fascinat, de la prima vedere!

Mai intai, prin frumusetea, rafinamentul si talentul pe care le afisa in filme.

Dar, din curiozitatea de a descoperi mai multe despre acesta femeie-fenomen, am inceput sa caut informatii biografice si am ajuns sa citesc (pana acum) vreo patru carti despre omul Audrey. Am aflat, astfel, ca frumusetea chipului era dublata de o magie a sufletului! De prin 2014/2015, intre mine si Ea s-a stabilit o conexiune (si nu cea de tipul “fan”) pe care nu o pot reda prea bine prin cuvinte …

Ma consider binecuvantata ca, in 2015, in prima mea vacanta doar cu mine (merita sa faceti o astfel de calatorie macar o data in viata; este ca un altfel de meditatie …) am putut vizita casa de pe Via Margutta, unde s-au filmat multe scene din Vacanta la Roma!

O alta binecuvantare a fost sa ma “nimeresc” sa fiu la Londra (gratie unui workshop dedicat unuia dintre cele mai dragi proiecte pe care le-am coordonat in anii mei ‘corporate’) chiar in ultima zi a expozitiei Portraits of an Icon. Nu va imaginati cum am fugit inspre National Gallery intr-o zi in care aeronava BA a decis ca ar fi potrivita o intarziere … Dar, am reusit! Iar, emotia pe care am simtit-o cand am vazut perechea de poante purtata de cea care visa sa devina noua Anna Pavlova, a fost exprimata, imediat, prin lacrimi.

Audrey nu avea sa devina Anna Pavlova (din cauza impactului pe care foametea din timpul razboiului mondial l-a avut asupra sistemului sau osos …), dar a devenit fenomenul cinematografic Audrey Hepburn, iar in jurul varstei de 59 de ani, a ales sa devina ambasadoare UNICEF. A inceput sa cutreiere lumea, si-a unit fortele cu politicieni, oameni faimosi pentru a ajuta copiii nevoiasi, iar in perioada in care a colaborat cu UNICEF, organizatia aproape ca si-a dublat veniturile obtinute din donatii si sponsorizari. Audrey a “intrat” in UNICEF cu doua “calificari”: renume si suflet.

Nu voi continua cu rezumate ale cartilor, ci doar cu invitatia de a-i citi macar o scriere care i-a fost dedicata (cea din fotografia de mai jos, a fost scrisa de fiul ei Sean Hepburn Ferrer) si a-i urmari filmele …

Iar, la final, va las cateva vorbe pe care Audrey Hepburn le-a rostit in diferite etape din calatoria numita Viata.

“Not to live for the day, that would be materialistic – but to treasure the day. I realize that most of us live on the skin – on the surface – without appreciating just how wonderful it is simply to be alive at all.”

“Pick the day. Enjoy it – to the hilt. The day as it comes. People as they come …. The past, I think, has helped me appreciate the present – and I don’t want to spoil any of it by fretting about the future.”

Daniel Pascariu: “I-as face pe oameni sa iubeasca mai mult si sa ierte mai des …”

Acum o saptamana, va impartaseam conversatia virtuala cu Antoaneta Cojocaru.

Astazi, sunt bucuroasa ca va pot lasa si gandurile transmise de Daniel Pascariu, personajul masculin din piesa Oxygen – “o piesa completa despre cautarea iubirii totale. Un spectacol care te face sa recunosti maruntul din iubire si din tine, dar care iti da speranta ca poti fi ales si sa o iei de la capat.”

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?

Cred ca primul moment important a fost la varsta de 7 ani cand tatal meu a descoperit ca am ureche muzicala si teoretic a fost inceputul drumului meu artistic, dar practic el a inceput atunci cand am intrat la Liceul de Arta “ George Georgescu” din Tulcea, unde am intalnit-o pe doamna profesoara Monica Micula, care mi-a schimbat traseul artistic de la muzica usoara la canto clasic. 

       Al doilea moment important a fost la Conservator, intalnirea cu doamna profesoara Eleonora Enachescu, o personalitate marcanta, de care am fost profund impresionat si legat. 

       Al treilea moment important a fost cand am inceput sa cant la Opera Nationala din Iasi, inca din timpul facultatii, iar mai apoi la Opera Comica pentru Copii ca solist, locuri in care trait experiente artiste importante, la Opera Comica fiind angajat si in prezent.

Al patrulea moment important a fost intalnirea cu actrita Antoaneta Cojocaru, cea care m-a inspirat sa descopar arta actorului si care m-a ajutat sa inteleg ca generozitatea, increderea, daruirea si gandirea libera fata de arta sunt absolut necesare pentru a te dezvolta ca artist complet.

Si al cincilea moment important, care continua si in prezent, este intalnirea cu Opera Nationala Bucuresti, un vis implinit pentru orice solist vocal tanar. 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Nevoia de a fii in continua dezvoltare, de a nu ramane in acelasi punct, iar aceasta dezvoltare a venit la randul sau cu un pachet bogat: intelegere, credinta, daruire. 

3. Cum îți „hrănești” creativitatea?

Din anumite situatii care imi ies in evidenta si oamenii pe care ii intalnesc in viata mea. Si cred ca foarte mult ma ajuta si ca incerc sa inteleg si sa aprofundez mai multe forme ale artei in acelasi timp, sa vad cat mai multe spectacole de opera, teatru, miscare. 

4. Ai vreun rol preferat?

In acest moment cred ca rolul preferat este Sasha din “ Oxygen” de Ivan Viripaev, care se joaca la Teatrelli, pentru ca este cel mai complex rol pe care l-am intalnit pana acum, care m-a ajutat sa descopar si sa accesez foarte multe culori in mine. 

5. De unde îți iei energia?

Vreau sa spun ceva pe scena, nu vreau sa tradez niciodata spectacolele in care sunt si asta imi da de lucru si totodata imi da puterea de a merge mereu mai departe.

6. Lângă ce actriță / actor internațional ți-ar plăcea să joci?

Mai intai mi-ar placea sa joc cu actorii nostri, pe care ii admir si respect enorm. Deja am bucuria de a juca cu Antoaneta Cojocaru care face parte, dupa parerea mea, din noua generatie de actori mari. Si ar mai fi o lista destul de lunga.

7. Daca ai avea o super putere, care ar fi prima acțiune pe care ai lua-o? 

I-as face pe oameni sa iubeasca mai mult si sa ierte mai des. 

8. Ce este curajul pentru tine? Dar, autenticitatea?

Curaj este atunci cand spui lucrurilor pe nume, desi stii ca esti intr-un pericol formal daca o vei face. Atunci cand mergi inainte indiferent de obstacolele de pe drum. Atunci cand lupti pentru a-i apara pe altii, indiferent de consecinte. Autenticitate pentru mine inseamna generozitate si simplitate.

9. Un gand de final?

Oamenii se inraiesc pentru ca isi pierd credinta. Si fara credinta dispare si scopul existentei lor.  Si apoi se inchid si isi pierd multe calitati. Ar trebui sa incercam sa ne luptam un pic mai mult cu noi. Am fi mai fericiti.

** Pe Daniel îl puteți “găsi” și la Opera Comică Pentru Copii și Opera Națională București.

“I-aș face pe oameni mai buni și cu mai multă credință …” Antoaneta Cojocaru

Am văzut-o, prima dată, în anul 2015, în piesa Oscar și Tanti Roz . Nu știam pe atunci că urma să o reîntâlnesc și să fiu fermecată de jocul (joaca ei).

Pe 14 februarie 2020, “acolo unde iubirea este concretă și palpabilă, neașteptată și neobișnuit de frumoasă, acolo unde obișnuința nu va trece niciodată drept o întâlnire majoră” (Oxygen), am revăzut-o pe Antoaneta Cojocaru.

Iar acum câteva zile, am rugat-o să ne povestească despre ea prin jocul întrebărilor. Iată-le:

1. Care sunt momentele importante din viața ta la care te-ai opri ca să spui cine ești?

Momentele cheie au început devreme la mine . 

Primul a fost la 10 ani cred, când am intrat la Liceul de Artă din Constanța, la Secția Coregrafie. Legătura cu mișcarea, cu libertatea, cu disciplina și frumosul pe care le conține, nu s-a șters din mine niciodată, chiar dacă, ca urmare a mai multor accidente, nu am putut urma o carieră de balerină. 

Apoi a fost întâlnirea cu domnul Cojar, profesorul meu de arta actorului de la U.N.A.T.C., unde am intrat prima, din prima. A fost prima întalnire cu un maestru de fapt, care mi-a sădit o scară de valori, de la care am încercat să nu mă abat niciodată în carieră.

Apoi, a fost întâlnirea cu Alexandru Darie și cu Teatrul Bulandra, care mi-a dat foarte multă încredere, mi-a împlinit vise și m-a învățat că se poate orice, dacă vrei, chiar în momente imposibile sau neprielnice. Și acum sunt conștientă că trăiesc un moment cheie, pe care chiar dacă nu îl deslușesc clar, știu că va duce mai departe. Simt asta ! 

2. Ce te-a determinat să ajungi unde ești acum?

Întâlnirile cu oameni “bogați”, cu oameni frumoși, de la care am avut ce învăța, întâlnirile mai puțin fericite, care m-au făcut să aleg cine vreau să fiu, curiozitatea și contextele pe care le-am căutat sau inventat, cred. 

3. Cum îți „hrănești” creativitatea?

Prin oameni. Și, în situații-limită. Apoi, încerc să fiu atentă și deschisă la ceea ce trăiesc și să nu mă agăț de nimic. Încerc să recunosc mișcarea din viață și să merg cu ea. Și îmi place mult să fiu conectată la tot ce are legatură cu arta. Îmi face bine, îmi trezește dorința de a încerca lucruri noi. În general, fug de tot ce nu are viață, de ce nu are suflet.

4. Ai vreun rol preferat?

Întotdeauna, cel mai tare iubesc personajele pe care le interpretez în prezent. Și cele mai dificile. Nu am roluri pe care să le aștept și fără de care nu aș putea. Iar dacă îmi doresc un personaj anume, caut să îl și interpretez, nu doar să visez la el .

5. De unde îți iei energia?

Din dorința, din nevoia de. Am avut momente când aveam spatele înțepenit și când începea spectacolul (Oxygen) pur și simplu îmi trecea în scenă și puteam dansa tot ce aveam. Sau am jucat două spectacole de mișcare consecutive la Bulandra, cu ambii genunchi accidentați grav și miraculos, nu mi s-a întâmplat nimic în scena. Sau am jucat o premieră proaspăt cusută la o mână. Scena îmi dă multă energie mie. Cred că e darul ei. Și … publicul!

6. Lângă ce actriță / actor internațional ți-ar plăcea să joci?

Sunt atâția actori români foarte buni, încât nu bat mai departe. Nu m-am gândit niciodată la asta. Important pentru mine atunci când sunt întrebată de parteneri sau am posibilitatea să-mi aleg este să nu fie doar buni meseriași, ci și artiști. 

7. Daca ai avea o super putere, care ar fi prima acțiune pe care ai lua-o? 

I-aș face pe oameni mai buni și cu mai multă credință. Dar, sper că mă ocup de asta un pic, prin meseria mea. 

8. Ce înseamnă curajul pentru tine? Dar, autenticitatea?

Curaj mi se pare că este să fii autentic azi, într-o lume copy-paste. Curaj este să îți asumi responsabilități pentru alți. Curaj este să încerci lucruri care poate te depășesc, să spui lucruri care se ascund, să încerci să schimbi ceva. Iar autenticitatea eu o leg foarte tare de sinceritate, de onestitate.

9. Un gând de final?

Oamenii se plâng mult astăzi, dau vina pe alții și așteaptă să fie salvați. Salvarea este în noi și în oglinda pe care ar trebui să ne-o punem în față mai des. Noi suntem cei care abandonăm primii. Niciodată nu a fost cu adevărat imposibil să construim ceva. Doar că e greu cu nimic.

** Pe Antoaneta o puteți vedea, online, în această seară în piesa “Oxygen“, în “Micuta Dorothy” la Opera comică pentru copii (de azi, 4 aprilie), mâine seară de la ora 19:00, la Teatrul Bulandra (online) în “Orfeu și Euridice” de Adrian Enescu cu variațiuni pe teme de Gluck (regia Alexandru Darie).

** Photo credit: Leea Moraru

Aripile Feminitatii (I)

“Sper ca vei merge in lume si vei lasa ca povesti sa ti se intample, ca le vei face fata, ca le vei uda cu lacrimile tale si rasul tau pana au sa infloreasca si pana ai sa infloresti si tu odata cu ele.” (Clarissa Pinkola Estes)

Cred / simt ca fiecare poveste (a se citi experienta) de viata traita, fiecare om pe care l-am intalnit, m-au ajutat sa devin femeia de acum. Viata ne pune fata in fata cu multe provocari; de fiecare dintre noi depinde cum primim si alegem sa “asimilam” ceea ce ni se intampla. Este alegerea noastra sa ne pastram bunatatea, credinta, seninatatea chiar si dupa evenimente mai putin fericite. Si nu vorbesc din carti cand afirm asta!

Si mai cred ca merita sa ne straduim sa transformam in realitate macar o parte dintre visurile noastre, trecand peste frica de necunoscut. Daca nu incercam, nu vom sti niciodata cum ar fi putut sa fie!

Cele de mai sus, precum si increderea investita in mine de cativa oameni dragi, mi-au “dat aripi” in a “lansa” primul meu Atelier.

Asadar, daca veti avea curajul sa petrecem impreuna vreo 80 – 90 de minute, va astept cu drag! Si da, evident ca am emotii! 🙂