Despre intalniri speciale

Nimic nu este intamplator in viata asta, mai ales daca la mijloc se afla interactiunea umana. Asta este una dintre credintele mele!

In primavara anului 2017 cand aplicam pentru un job in cadrul SOS Satele Copiilor, nu stiam ca “legatura” mea cu aceasta comunitate se va manifesta intr-un fel diferit …

In toamna lui 2018 cand porneam calatoria spre un nou meridian personal, “busola interioara” m-a condus si catre o intalnire placuta cu Irina, Director de programe SOS Satele Copiilor Bucuresti. S-a conturat, astfel, ideea primului dialog pe tema vulnerabilitatii cu mamele sociale din cadrul Centrului.

De la Irina am aflat ca:

“Rolul mamei SOS este unul foarte important, ele sunt cele care le ofera copiilor sentimentul de “acasa” , stau 24/24 ore alaturi de ei, in medie cam 20 de zile pe luna. Mamele sociale sunt cele care ii ajuta pe copii sa se adapteze in casuta SOS, le ofera afectiune, securitate, ajutor; ele nu au in grija un singur copil, ci au 4, 5 sau 6 copii, de varste diferite si trebuie sa isi adapteze metodele de lucru cu fiecare in parte.

Mamele SOS fac tot ce face o mama acasa: cumparaturi, gateste, face curat, mentine legatura cu profesorii, medicii, terapeutii, ii ofera suport la teme, ii identifica nevoile, il incurajeaza, ghideaza sa ia decizii si il accepta neconditionat.

Sentimentul de “acasa” ramane peste timp, unele dintre mame sunt deja la a treia generatie de copii, adica sunt de la inceputurile SOS Satele Copiilor. Majoritatea copiilor care au crescut in casutele de la SOS, adulti realizati fiind acum, se intorc sa viziteze Satul, casa, dar mai ales pe mama.”

In dimineata zilei de 12 Februarie, aveam bucuria sa le cunosc pe Mariana, Nela, Mihaela, Luminita, Adriana, Magdalena, Iuliana, Marinela, Diana, Ana-Maria, Ligia.

Am descoperit niste femei curajoase, puternice, carora nu le este teama sa vorbeasca si sa isi afiseze vulnerabilitatile. Indraznesc sa afirm ca aceste doamne ar putea, oricand, sa tina un discurs pe tema vulnerabilitatii, perseverentei, curajului, in fata oricarui CEO, sef de corporatie … Ma intreb daca si reciproca este valabila …

In luna Martie o sa revin, cu mare drag, pentru inca un seminar in cadrul comunitatii SOS Satele Copiilor. Este o luna speciala pentru mine, intrucat intr-o zi de 19 Martie, am ales sa vin in aceasta lume 🙂

Voi, prietenii mei virtuali, ati putea “veni” catre aceasta comunitate speciala cu donatii, timp investit …

Cum poti ajuta

Tu stii care iti este “Elementul”?

Desi, titlul va poate duce cu gandul la elemente chimice, despre un cu totul alt fel de element vreau sa va povestesc :). Unul care tine de universul nostru interior si care, cand / daca il gasim, ne transforma vietile intr-un mod benefic, oferindu-ne oportunitati de crestere, expansiune.

La inceputul anului 2015, la recomandarea unui prieten, am citit cartea lui Sir Ken Robinson "Descopera-ti elementul". Imi amintesc ca mi-a placut mult, insa abia acum, recitind-o in limba engleza, am "simtit" ceea ce Sir Ken si-a propus sa ne transmita. Acest "abia acum" are legatura cu momentul din viata in care ma aflu: acea perioada in care pot sa afirm ca eu mi-am descoperit elementul.

Dar, nu imi propun sa transform aceste randuri intr-un monolog, ci mai degraba sa va ofer prilejul unui dialog cu voi inseva / insiva, pornind de la intrebarea din titlu. Pentru a crea un cadru propice acestei interactiuni, va las, aici, cateva dintre cele mai importante idei pe care le-am retinut.

Ce este Elementul? 

Este punctul de intalnire dintre aptitudini si pasiune. Oamenii care isi descopera elementul, se simt conectati la ceva esential pentru identitatea, scopul, bunastarea personala. 

Care este metoda prin care ne putem descoperi Elementul?

Nu exista o reteta anume, depinde de individualitatea fiecaruia; putem avea mai mult de un element. Pentru a te afla in propriul element, doua conditii se cer a fi implinite: atitudinea si oportunitatea. Secvential, ar fi cam asa: "I get it, I love it, I want it, Where is it?" 

Convingeri limitative care pot actiona ca bariere in calea identificarii Elementului

- Intelegerea personala cu privire la capacitatile de care dispunem. Ne nastem cu un potential extraordinar (imaginatie, inteligenta, intuitie, creativitate, etc.), dar folosim doar o parte intrucat, poate, nu avem rabdarea necesara sa ne ascultam si intelegem "puterile" personale.
Prea putine persoane reusesc sa inteleaga conexiunea holistica dintre corp, minte, emotii, sentimente, precum si interdependenta dintre noi toti.
- Exista credinta ca viata are un traseu liniar si ca, inaintarea in varsta determina un declin al potentialului de crestere si schimbare. Aceasta convingere limitativa poate fi intensificata si de cultura in care traim, membrii grupului din care facem parte, si nu in ultimul rand de sistemul de educatie.

Care este varsta perfecta pentru a-ti descoperi Elementul?

Din fericire, se poate intampla oricand, iar exemplele despre care Sir Ken povesteste in carte, sunt multiple, convingatoare, "energizante". Vorbele Sophiei Loren, citata de autor, sunt tare expresive!
"Exista o fantana a tineretii: este cea data de mintea ta, talentele tale, creativitatea pe care o manifesti in propria viata si in vietile celor dragi tie. Cand inveti sa accesezi acest izvor, cu adevarat vei putea spune ca ti-ai depasit varsta."

https://www.youtube.com/watch?v=FLbXrNGVXfE

Înfluturata

”Our soul’s sense of place is our own AUTHENTICITY. But we don’t arrive to this Earth on a straight path.
We have to go through many lessons and transformations before we become a butterfly.”

Pentru cei care ma cunosc, nu mai este un secret ca iubesc … fluturii. De aproape cinci ani, fluturele a devenit simbolul meu personal. Si nu a fost ales intamplator, mi-a ”venit” in intampinare, sub forma unui desen.

S-a intamplat in iarna lui 2014, dupa o interventie chirurgicala dificila. In perioada de recuperare, aflandu-ma inca in Copenhaga, cand ”luptam” pentru a ma ”recladi”, intr-o zi, am desenat (in felul meu copilaresc) un fluture pe care l-am numit Fluturele Speranta.

Incepuse, atunci, metamorfoza Gabrielei … Privind, in urma, simt o mare bucurie si recunostinta pentru cine sunt ACUM si pentru cum am ”imbratisat” experientele de viata din ultimii ani! Si nu au fost cele mai simple experiente!

Al doilea fluture l-am desenat, de data asta in acuarela, in Iulie 2014, la Chiara Di Prumiano, in cadrul unei ore de mindfulness prin culoare. Nu mai am acel desen pentru ca l-am oferit unui om care mi-a ”sustinut” cresterea.

Intocmai ca metamorfoza fluturelui (cu cele patru faze: ou, omida, crisalida, fluture-adult), la nivel personal, asa imi definesc ”calatoria” spre mine, inceputa in 2014. Tot ceea ce am trait, incepand de atunci, a venit gradual, la momentul cel mai potrivit mie (chiar daca fix in clipele acelea, nu le-am perceput astfel). Au ”hranit” oul cu ceea ce avea nevoie in procesul transformarii durabile.

Anul care se incheie peste cateva ore defineste momentul in care din crisalida a aparut fluturele Gabriela!

Da, 2018 este perioada in care am inceput un nou ciclu al vietii. Un an ”incarcat”, bogat in trairi, experiente, intalniri, despartiri, descoperiri, ”curatari” … 2018 reprezinta ”poarta” pentru ceea ce va urma de maine.

Simt anul 2019 ca suma unor noi 12 luni in care voi construi pe fundatia ”turnata” in Octombrie 2018! Urmeaza un drum provocator, dar am incredere ca voi sti sa aleg ”hartile” si ”ghizii” potriviti calatoriei prin Viata pentru care sunt recunoscatoare. In plus, Sus in Ceruri, il am pe Tata care ma ocroteste.

Pentru 2019 imi doresc, ceea ceva urez si voua: minte, suflet, corp cu sanatate!

Sa ne dam voie sa zburam intocmai ca Fluturii, imbratisand cu jucausenie Viata!

”The butterfly counts not months but moments, and has time enough.” Rabindranath Tagore


Scrisoare in Ajun de Craciun

“Remembrance, like a candle, burns brightest at Christmastime.” (Charles Dickens)

Am ales sa “apar” pe lume, intr-o zi de luni, intr-o luna Martie. Probabil, pentru a ma bucura, de la “inceputuri”, de intreaga saptamana, am “venit” lunea :).

Am fost un copil cuminte, prea cuminte :). De pe la un an, am inceput sa imi “educ” si papusile.

De magia Craciunului, m-am “indragostit” pe la trei anisori. Purtam o rochie roz, cu volanas la piept, ciorapiori albi (din bumbac, nu suportam materialul sintetic …) si ma invarteam in jurul bradului. Surprinzator, dar acea amintire, de acum multi ani, mi-a ramas, pur si simplu, “inscrisa” in memorie!

Pe atunci, in loc de Mos Craciun il asteptam pe … Mos Gerila … In ciuda greutatilor perioadei, dragii mei parinti incercau, an de an, sa ne ofere (mie si surorii mele, Mihaela) tot felul de bunatati. Nu am sa uit vreodata mirosul bananelor coapte pe dulapul din dormitor, napolitanele cu gem , ciocolata si bomboanele chinezesti pe care Mosul le lasa in pragul usii de la terasa.

Introverta fiind (atunci, intrucat acum am “trecut” in tabara “ambivertilor”), intalnirea cu Mosul ma emotiona atat de tare incat uitam, uneori, versurile pe care trebuia sa i le recit. El era, insa, intelegator si tot imi oferea macar un cadou.

Ati ghicit! Majoritatea erau papusi … Le adoram! In orice oras (tara – obisnuiam sa zic eu cand eram micuta) as fi calatorit, imi rugam parintii sa mergem intr-o librarie sa imi aleg o papusa. Asa am ajuns sa “adun” o comunitate (care includea, spre norocul meu, in calitate de mezina a familiei, si papusile surorii mele).

Dar, sa revin la Mosul! Cred ca eram in clasa a treia cand m-am “prins” ca Mosul era in legatura directa cu parintii mei. S-a intamplat sa o “surprind” pe mama, ascunzand o papusa in masina parcata in garajul casei … A aflat despre acest moment, mama, (nu papusa!) la cativa ani dupa intamplare pentru ca nu am vrut sa ii “stric” bucuria cu care ne pregatea cadourile de Craciun! Atunci am inteles, de ce in seara zilei de 24 Decembrie cand eram chemata de mama in bucatarie sa-mi beau cana cu lapte, tata (care, acum, este Sus …) lasa darurile sub brad …

Am ales sa astern aceste randuri simple, pe pagina virtuala a blogului, in semn de recunostinta si multumire pentru stradania parintilor mei de a imi oferi, asa cum au stiut si au putut, tot ceea este mai bun.

Multumesc, Mama! Multumesc, Tata!

Traim intr-o lume in care exista tot felul de atractii (“distractii”) pentru copii, jucarii la care nu m-as fi gandit, in copilaria mea! Una dintre dorintele mele, in seara de Ajun, este ca toti copiii sa se bucure, in primul rand, de atentia si prezenta parintilor, de momente de conectare emotionala … pentru ca astfel de clipe reprezinta “nutrientii” care le asigura cresterea armonioasa.

https://www.youtube.com/watch?v=gSh1eLrxiqs

(Fotografii din colectia personala)

‘Apropiati … cu radacini’

”Aș spune că iubirea matură, adevărată așa cum o văd eu, implică și este esențial păstrarea individualității. Fără ea, nu cred că vorbim de iubire, poate de dependență, teamă de singurătate sau alte motive greșite pentru care suntem în relație. Forța emoțională de a iubi vine din puterea noastră de a sta singuri, fără să ne însingurăm, din conectarea profundă cu propriile nevoi, cu propria noastră identitate și din puterea de a avea relații bune și cu alți oameni, nu doar cu cel iubit. Cred că cine spune că iubește un singur om este mai degrabă o dovadă de egocentrism și nu de iubire. Cred în loialitate și fidelitate, însă iubirea este o practică zilnică în toate relațiile noastre, sigur exprimată într-un fel diferit.”

Despre Domnica Petrovai aflasem, acum cativa ani, ca este unul dintre psihoterapeutii de frunte din tara noastra. Dupa ce i-am citit excelenta carte dedicata relatiilor de cuplu ”Iubeste si fii iubit/a”, am ”lansat” in Univers intentia de a o intalni, intr-o zi.

Sunt o persoana care crede ca, daca este pentru binele nostru, Universul ”lucreaza” pentru a ne transforma dorintele in realitate. Asa ca, sambata, 15 Decembrie, am avut bucuria de a ma afla in prezenta Domnicai la workshop-ul cu numarul 3 din cadrul programului ”Practica starii de bine” (http://www.mindeducation.ro/events/practica-starii-de-bine/?fbclid=IwAR3PISBzUEbvinboc_sOktLdDAqiJVOda5B6lI_G_ShLUzIGc7Zr7b5In-o)

Am fost placut surprinsa sa observ numarul mare al celor prezenti (la o privire de ansamblu, as zice ca am fost vreo 25 de persoane, cu o repartitie pe sexe, aproape egala :)).

Cele trei ore alocate intalnirii au trecut, prea repede! M-a impresionat ”limpezimea” cu care Domnica ne-a vorbit despre temele zilei, respectiv: frica de abandon, vulnerabilitate, intimitate. Claritatea cu care a scris cartea am regasit-o si in cadrul interactiunii directe. Ca sa citez o participanta: Domnica a fost de o ”precizie matematica”.

Cu o delicatete sufleteasca aparte, Domnica si-a inceput discursul impartasindu-ne din experientele personale legate de abandon. A punctat, apoi, pornind de la nevoile bebelusilor, cat de importante sunt in orice tip de relatie:

  • Atentia
  • Conectarea emotionala
  • Spatiul

Despre exprimarea vulnerabilitatii in cuplu a vorbit ca despre o recunoastere reciproca a nevoilor profunde ale fiecaruia dintre parteneri.

Spre final, ne-a oferit cateva practici care sa ne ajute in cultivarea starii de bine, respectiv:

  1. Identificarea listei de distractori in relatia cu starea de disconfort. Mare atentie la alegerea distractorului potrivit! De exemplu: daca va place dansul, nu ”fugiti” de starea de disconfort prin refugiul imediat in dans, ci mai intai, ”stati” cu emotia, acceptati ceea ce este, asa cum este. Distractorul corect este cel care asigura ”reincarcarea” de lunga durata, si nu analgezicul de moment!
  2. Timp de o luna, sa ne notam, zilnic, spre ce ne canalizam energia, de ce alegem sa o facem. Vom primi niste ”insight-uri” de mare ajutor in identificarea activitatilor care nu prea corespund cu cine suntem si ce ne dorim. ”Ne reamintim rar, cine suntem si ce ne dorim” (a spus Domnica)
  3. Sa ne ”uitam” la ce si cum oferim in relatii. Sa fim expliciti in modul de exprimare.
  4. Pentru a fi prezenti in relatie este important sa fim prezenti cu / in noi, conectati la propriul corp.

Aceste cateva idei redau mult prea „sarac” continutul de informatii pe care Domnica ni l-a oferit cu deschidere si drag de oameni!

Daca va intrebati, de ce ”apropiati, dar cu radacini”, metafora asta vine tot de la Domnica, inspirata fiind de cartea ”Viata secreta a copacilor” (adaugata la lista mea de citit in noul an).

Ziua de sambata mi-a adus un nou semn ca, si in Romania, avem oameni extraordinari care se ocupa de ”ecologia relationala”! 

Sper sa avem parte de o noua scriere a Domnicai Petrovai, cat mai curand!

Exercitii de vulnerabilitate (I)

“When we were children, we used to think that when we were grown-up we would no longer be vulnerable. But to grow up is to accept vulnerability… To be alive is to be vulnerable.”

Acum cateva saptamani, aminteam cum propria vulnerabilitate a activat curajul de a-mi alege, cu incredere, noul ”drum”.

Si, intrucat consider vulnerabilitatea ca fiind atributul oamenilor puternici, o ”unealta” care ne aduce mai aproape de noi, am decis sa facilitez, lunar sau o data la doua luni, ateliere in care sa vorbim, cu deschidere, despre ce inseamna sa ne ”imbratisam” vulnerabilitatea.

Daca intalnirea din 8 Octombrie l-a avut ca invitat special pe Vlad Eftenie, pe 10 Decembrie, mi-am propus sa dau o alta forma conversatiilor despre vulnerabilitate. Asa au aparut ”Exercitiile”.

De ce Exercitii? Pai, in primul rand, deoarece pentru mine, orice training, discurs, fiecare ”expunere” in fata unei audiente, reprezinta un prilej de ”afisare” asumata a propriilor vulnerabilitati, un exercitiu de practica. Iar, in al doilea rand, pentru ca mi-am dorit si imi doresc ca atelierele sa fie cat mai interactive.

Dupa vreo cateva zile de dezbatere cu mine, pe tema: ”Cine crezi ca o sa vina la un astfel de atelier in luna Decembrie?”, am decis sa-l organizez … Am fost norocoasa sa primesc spatiul de evenimente al prietenilor de la https://commonslounge.ro/en.

Alaturi mi-au fost si cei de la Editura Vellant care au fost de acord sa imi ofere trei carti pentru o mini-tombola, si, fondatoarea ”Happy Friday” catering care ne-a ”indulcit” cu bunatati ”homemade”!

Pentru un eveniment organizat in doua saptamani, cred ca rezultatul final a fost unul bun, incurajator.

In zilele de dinainte de Atelier, au aparut tot felul de frici, cea mai puternica fiind izvorata din ceea ce se numeste ”sindromul impostorului”, adica: ”Gabriela draga, cine esti tu sa vii in fata unui public si sa vorbesti despre vulnerabilitate?” Da, weekend-ul premergator evenimentului a fost tare interesant! Ma bucur, insa, ca am mers mai departe …

Iata-ma, luni dimineata, in ziua cea mare … Pe lista, se inscrisesera vreo 20 de persoane …, insa pana la ora 19, jumatate au anulat … M-am incurajat zicandu-mi: ”Gabi, vei merge si vei tine activitatea chiar si cu o singura persoana!” Am fost norocoasa si in sala am fost insotita de 11 persoane, femei si barbati! 

Am petrecut impreuna doua ore in care ne-am impartasit experiente ”sensibile”, am ”stat” cu emotiile, am ras, am „scapat” si cateva lacrimi. Oameni frumosi care au avut curajul sa imi raspunda la intrebari de genul:

  • Cum e sa fii vulnerabil / a?
  • Cand v-ati simtit ultima data vulnerabili?

Mi-am dorit ca, pentru un astfel de eveniment, sa fiu ceea ce se numeste un ”space holder” si cred ca am reusit; una dintre participante spunandu-mi ca am intretinut ”o atmosfera de incredere”.

Sunt curioasa cum vor decurge urmatoarele intalniri pe tema vulnerabilitatii. Ma voi stradui ca fiecare ”exercitiu”, din lunile ce vin, sa aduca ceva nou, din care sa invatam cu totii!

Va las, la final, cateva dintre raspunsurile pe care le-am primit la intrebarea: ”Ce inseamna sa fii vulnerabil?”

– Să știi care sunt lucrurile care te pot răni sau întrista; să ai încredere că merită să îi lași pe cei dragi sa descopere ce te poate rani.

– Pentru mine, A FI VULNERABIL inseamna sa iti deschizi sufletul in fata oamenilor, indiferent ca sunt apropiati sau straini. Sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie, fara sa iti fie teama ca vei fi refuzat/ca nu va avea cine sa te ajute. Sa iubesti, sa speri, sa crezi.

– A fi vulnerabil pentru mine inseamna a nu mai fi in control si a lasa garda jos.

– To wear your wounds proudly as a warrior that faces life with those scars and see them as your strength.To be kind with ourselves and see in our vulnerability a good opportunity to pause.


Despre … alegeri …

Spre finalul anului 2014, s-a intamplat prima mea ”intalnire” cu The School of Life si initiatorul ei: Alain de Botton. Mai intai, ”intrevederea” a avut loc virtual, prin vizite la https://www.theschooloflife.com.

Pentru a va face o idee despre ce este aceasta ”Scoala speciala”, accesati cu incredere: https://www.youtube.com/user/schooloflifechannel. Veti gasi, zic eu, un univers captivant :)!

Prietenii stiu, insa, ca mie imi place sa ”simt” foile cartilor si, cu riscul de a ”cladi” o librarie in micul apartament in care locuiesc, imi ofer, din cand in cand, placerea nevinovata a achizitiei unuia sau mai multor volume. Asa ca m-a bucurat sa aflu ca Editura Vellant a inceput sa publice titluri din colectia The School of Life!

Bucuria a fost si mai mare, acum cateva zile cand, pregatind Atelierul ”Exercitii de Vulnerabilitate”, am primit un mesaj prin care Editura Vellant era de acord sa imi ofere cateva carti din colectia sus-amintita, printre care:

Intre timp, am parcurs ”Cum sa-ti alegi partenerul” despre care va las cateva vorbe, mai jos.

Autoarea – Susan QUILLIAM – este psiholog specializat pe relatii interpersonale, coach si expert media pe tema sexului si a relatiilor.

Cele 150 de pagini se citesc repejor, titlurile capitolelor sunt bine alese, raportate la continut, respectiv:

  1. Intelege
  2. Fii pregatit
  3. Priveste inapoi (fara manie, adaug eu :))
  4. Renunta sa alegi
  5. Concentreaza-te
  6. Crearea unei legaturi
  7. Sa fii indragostit
  8. Cunoasterea

Intentia mea este doar de a va ”trezi” interesul sa cititi cartea, asa ca aleg sa nu intervin cu filtrul personal al interpretarii, ci sa inchei citand-o pe Susan:

Alegerea unui partener romantic este una dintre cele mai mari aventuri ale prezentului. Pornim intr-o cautare in care putem intalni oameni fascinanti, dar si unii care ne pot scoate din minti … Adevarata provocare este sa crestem. Alegerea partenerului e o calatorie spre dezvoltarea personala, care ne ajuta sa aflam mai multe despre noi, despre alti oameni, despre viata si despre felul in care vrem s-o traim. Daca luam toate astea in calcul, incepem sa realizam ce aventura poate fi alegerea unui partener.

Asadar, ce parere aveti? Alegeti sa cititi cartea de Sarbatori? 🙂

Alte titluri din colectie, gasiti aici: http://www.vellant.ro/raft/school-of-life-1181500http://www.vellant.ro/raft/school-of-life-1181500

Homeschooling, la orice varsta

“Anyone who stops learning is old, whether at twenty or eighty. Anyone who keeps learning stays young.” (Henry Ford)

Probabil, multi dintre voi ati auzit despre platforma Coursera.

Fondat in anul 2012, site-ul este un “one stop shop” pentru cei care doresc sa acceseze – de oriunde exista conexiune la Internet – cursuri pe teme variate, predate de profesori de la universitati de top din lume.

Si, pentru ca ma aflu in faza de studiu individual dedicat dezvoltarii catorva cursuri personale, am simtit nevoia sa (re)invat lucruri noi despre … invatare :).

Asa am descoperit cursul “Learning how to learn: Powerful mental tools to help you master tough subjects”, predat de catre Dr. Terrence Sejnowski si Dr. Barbara Oakley.

Acest scurt articol se doreste a fi un “trailer” in cuvinte, si nu un rezumat complet al subiectelor interesante prezentate de catre cei doi profesori ai Universitatilor McMaster si California San Diego.

Cursul este structurat in patru parti principale, respectiv:

  1. Ce este invatarea?
  2. “Chunking” – Impartirea informatiilor in “bucati” usor de asimilat
  3. Despre procrastinare si memorie
  4. Idei si tehnici prin care sa ne imbunatatim procesul de invatare

Mi-a placut modul in care profesorul Sejnowski a vorbit despre structurile neuronale si modul in care acestea sunt “hranite” de invatare; am aflat despre efectul Einstellung: predispozitia unei persoane de a rezolva o problema utilizand aceeasi metoda de fiecare data, chiar daca exista si alte abordari mai bune.

Personal, am de gand sa folosesc tehnica Pomodoro si sa adopt ceea ce Dr. Robert Bilder numeste ” curiozitatea in rezolvarea problemelor”.

Bonus la final: un clip realizat de The School of Life.

https://www.youtube.com/watch?v=Qbz7DC94G2U

 

Calatorind … prin Viata

“Ai incredere in vocea aceea linistita si mica ce-ti spune: ar putea merge si chiar am sa incerc!” (Diane Mariechild)

Cred ca aveam vreo 4 – 5 ani cand raspunsul pe care il dadeam la intrebarea “ce te vei face cand vei fi mare?” era: Educatoare. Copilul din mine stia, sau mai bine zis, intuia “chemarea”.

Au trecut ani multi de atunci, am trait experiente care m-au “adus” tot mai aproape de mine, am cunoscut oameni care, intr-un fel sau altul, mi-au fost calauze. Unii m-au insotit o perioada, altii au ales sa plece, altii (carora le sunt recunoscatoare) sunt langa mine, si sunt convinsa ca voi mai intalni multi pentru ca drumul pe care l-am ales, la final de Septembrie 2018, ii “poarta” in centru pe ei: OAMENII!

La 39 de ani, dupa ce am experimentat mai multe roluri in cateva organizatii, dupa o perioada de 2 ani in care am ales sa stau in afara corporatiilor si dupa 2 luni (August si Septembrie 2018) in care am mai “intrat” un pic intr-o multinationala, am inteles si “incorporat” la nivel emotional, fizic, mental care imi este chemarea. Cuvintele descriu “prea sarac” starea pe care o simti cand STII unde vrei sa ajungi! Fluturi in inima si corp! O incredere venita de Acolo de Sus, si nu este vorba despre incredere oarba, este una clara, “jucausa”, “curioasa”.

Cum am ajuns sa stiu si sa simt acest “drive” puternic spre ce imi doresc si am inceput sa fac? Nu cred ca exista o reteta general valabila, dar cred ca are legatura cu acel moment din viata cand ai ajuns sa te iubesti si stii cine si cum esti. Iar, in cazul meu, mai are legatura si cu momentul in care am inteles ca vulnerabilitatea este unealta mea de baza, cea care imi da forta si inspiratie. A fost o perioada in care am “blamat-o” pornind de la ce mi-au spus unii dintre barbatii cu care am fost “esti prea vulnerabila si fragila pentru a ma putea duce!” In viata asta, nimeni nu duce pe nimeni, ci doar insoteste o perioada mai lunga, sau mai scurta …

Vulnerabilitatea este cheia care activeaza curajul din mine! Cea care m-a ajutat sa ma ridic din multe situatii dificile, dupa interventii chirurgicale riscante, relatii de cuplu esuate …

Scriu cu majuscule si subliniez: VULNER-ABILITATE! Abilitatea de a te deschide catre viata si oameni chiar si cu riscul de fi ranit / -a.

Cand identitatea (si nu cea din buletin) ti se “arata” si o “imbratisezi”, ajungi sa stii cand un job, o persoana nu iti sunt benefice si ai curajul sa pleci, lasand insa loc de “buna ziua”. Ai curajul, chiar daca unii te vor cataloga, poate, ca “plin de sine”, sa spui direct ce iti doresti si sa nu accepti compromisul. Nu este nevoie sa repet ca timpul pe care il avem pe Pamant este limitat, pentru ca voi, cei care ma cititi, sa intelegeti cat de important este sa onoram fiecare minut, ora, zi … Unii dintre noi (inclusiv, eu, in anul 2013) asteptam sa primim o “palma” pentru a ne trezi. Pentru ca atunci cand nu suntem prezenti si atenti la noi, o situatie din exteriorul nostru va avea grija sa porneasca alarma!

Sunt constienta ca in timpul “calatoriei” vor aparea si momente dificile, de teama, dar la fel de bine simt ca voi sti “sa activez” acele “forte ale Binelui” care sa ma ajute.

Am pastrat pentru finalul impartasirii mele numirea “drumului”.

Da, are legatura cu oamenii, mici si mari, din corporatii si din afara lor, femei si barbati, oameni care vor avea incredere sa ii insotesc pe drumul catre ei, in cadrul sesiunilor de training si ateliere pe care le voi organiza si prin ore de coaching (pentru ca din primavara ma intorc, dupa o lunga perioada, la scoala :)). Stiu ca intru pe o piata in care activeaza multi traineri, coachi, speakeri buni, de calibru, dar, in acelasi timp am incredere ca voi gasi “reteta” personala care imi doresc sa fie “gustata” de cat mai multi!

Inchei cu o imagine pentru ca, uneori, vizualul exprima mult mai simplu ceva ce scrisul ar putea sa nu transmita! Fotografia arata locul in care imi place sa ma aflu: intre Oameni!

Aripile Feminitatii (II)

“Calea pe care o avem la indemana ne spune sa-i permitem naturii umane sa iasa la suprafata, sa facem arta si sa zburam mult mai sus decat ni s-a spus ca ar fi posibil.”

Citind acum cateva zile cartea lui Seth Godin “Si tu poti sa zbori” mi-am dat seama ca ma regasesc mult in aceste cuvinte. Pornind de la ideea de zbor si deloc intamplator, acum vreo patru ani, am inceput sa indragesc FLUTURII.

Se intampla intr-o perioada in care incepeam o noua etapa de viata; momentul in care m-am “intors” catre mine, dand voie fluturelui interior sa paraseasca coconul si dupa cum, tare expresiv, spune Clarissa Pinkola Estes, am mers prin lume, am lasat ca povesti sa mi se intample, am plans, am ras, am invatat, mi-am permis sa experimentez, sa-mi arat vulnerabilitatea, mi-am deschis aripile, am ales sa pasesc in afara zonei de confort explorandu-mi creativitatea (si intentionez sa continui!).

Un exercitiu de creativitate si explorare a fost si atelierul “Aripile feminitatii”, organizat la QREATOR, pe 21 Aprilie. Incurajata de doua prietene si de mentorul meu, am pus la cale aceasta intalnire intre femei, in spatiul elegant si primitor din Piata Victoriei.  Stiam ca, in Bucuresti, exista multe cursuri, intalniri dedicate feminitatii; ceea ce imi doream, era sa facilitez o conversatie relaxata, deschisa intre 10 – 12 femei. Si, chiar asa a fost! Povestindu-ne parti din experientele de viata, ascultandu-ne cu respect, lacrimand, dar si zambind, la finalul celor doua ore am “cules” urmatoarele atribute despre care noi credem ca ar fi bine sa descrie cat mai multe femei:

  • autenticitate asumata
  • curatenie sufleteasca
  • bunatate
  • blandete
  • sensibilitate
  • rabdare
  • intelepciune
  • emotie
  • atitudine si stil

Va multumesc: Mihaela, , Stanca, Nicoleta, Adina, Christine, Ramona, Gina, Madalina, Alexandra, Ana Maria, Mirela pentru ca mi-ati fost alaturi, reconfirmandu-mi ceea ce observasem acum catva timp, respectiv cat de benefic este sa faci parte dintr-un grup care sa te inteleaga si in cadrul caruia sa poti discuta, deschis, despre diverse aspecte ale Vietii!

Imi doresc sa mai avem prilejuri in care sa ne intalnim si in care sa avem curajul de a fi vulnerabile!