Și …maimuța unde este?

“It is not enough to be busy … The question is: what are we busy about?” (Henry David Thoreau)

Timpul reprezintă una dintre cele mai prețioase resurse de care dispunem, de aceea identificarea metodelor care să ne ajute să îl folosim cât mai eficient joacă un rol important, nu doar in plan personal, ci și profesional.

Ați auzit despre metafora “La cine se află maimuța?” 🙂

Nu? 

Pe scurt, descrie urmatoarea situație.

Într-o dimineață, angajatul John vine la manager și îi spune: “Bună ziua, Domnule Y, avem o problemă …” Ascultându-l, managerul își dă seama că acea situație are două caracteristici comune cu restul problemelor “ridicate” și de alți salariați, respectiv:

– managerul știe suficient pentru a se implica în rezolvare, dar nu destul încât să ia o decizie pe moment, imediat. 

Prin urmare, îi  răspunde lui John: “Ce bine că mi-ai adus la cunoștință acest lucru! Acum mă grabesc, dar o să mă gândesc la ce mi-ai spus și o sa revin cu o soluție.”

Așadar, “maimuța” care, inițial, era pe umerii angajatului a ajuns în “curtea” managerului … Desigur, nu vor trece prea multe zile, și John va bate din nou la ușa șefului său pentru a-i reaminti de problemă … “Maimuța” se va plimba de la unul la altul … Până când? 🙂

Până în clipa în care,  să presupunem că managerul din exemplul nostru și-ar reaminti că, în urmă cu câtva timp, a participat la un curs de coaching orientat spre identificarea de soluții . Prin urmare, îl va invita pe John în biroul său și folosind întrebări specifice, ascultând cu atenție, va transforma conversația dintr-o discuție focalizată pe problemă într-una orientată spre solutii. 

Se ajunge, astfel, de la întrebarea “unde este maimuța?” la înțelegerea că “maimuța a dispărut”. Cum? Simplu! Grație întrebărilor adresate de către manager, angajatul a identificat soluția problemei inițiale.

“We become what we want to be by consistently being what we want to become each day.” 

Un alt fel de … Tango

Acum 4 ani și jumătate, am ales să mă înscriu la un curs de tango. Am participat la puține ore, dar suficiente pentru a observa câteva elemente esențiale ale acestui dans:

  • Conexiunea creată între parteneri care nu se mai întâlniseră înainte;
  • Cei doi parteneri își oglindeau pașii, emoțiile;
  • Persoana cu rol de conducător al dansului se preocupa să asigure un spațiu potrivit pentru ca partenera / partenerul să răspundă cu încredere;
  • Exista un balans echilibrat și creativ între cei doi parteneri;
  • Se ajungea, prin practică, la o stare de flow, de prezență, între cei doi parteneri.

Am regăsit aceste elemente, cu surprindere și bucurie, în cadrul primului modul de PURE Brief Coaching. Descoperirea aceasta s-a produs tot prin practică, bineînțeles, la fel cum, acum mai bine de 4 ani, se produsese în cazul tangoului.

Încă de la primul pas / prima întrebare adresată clientului setezi cadrul în care cei doi parteneri vor ‚dansa’ pe durata sesiunii de coaching. Celelalte întrebări vor veni dinspre coach, cu multă atenție la modul în care coachee-ul simte și alege să răspundă. Totul se petrece ca un balans între cei doi. Contactul vizual susținut, oglindirea ajută și in coaching la fel ca în tango.

Cu cât gradul de conectare dintre cele două persoane crește, cu atât mai repede clientul identifică soluția de care are nevoie.

Pentru a deprinde, cât mai temeinic, secretele coaching-ului – similar tehnicii tangoului – practica face diferența! Așa că eu abia aștept modulul 2 al cursului, iar până atunci (8 – 10 Mai), îmi avertizez, deja, prietenii că s-ar putea să îi invit la … un tango :)!

8 ore cu arome de cafea

“Not to live for the day, that would be materialistic — but to treasure the day. I realize that most of us live on the skin — on the surface — without appreciating just how wonderful it is simply to be alive at all.” (Audrey Hepburn)

Acum un an, mai exact pe 20 Februarie, participând la un eveniment marca UMANager, la intrarea în sală, aveam să aflu de existența unui loc special, în București: https://www.facebook.com/pg/sheidacoffeeandstories/about/?ref=page_internal

Până i-am trecut pragul, au trecut, însă, câteva luni bune; s-a întâmplat spre sfârșitul anului trecut și a fost suficient să îmi cadă cu tronc. De ce? Simplu: am găsit, la Sheida Coffee & Stories, combinația potrivită de oameni frumoși, cafea de calitate, spațiu primitor și … pasteis de nata :)! Și, era abia începutul poveștii.

În Ianuarie 2019, ‘răsfoind’ paginile Facebook, aflam despre programul de voluntariat ‘Volunteer for a cause’ și aveam să o întalnesc pe inimoasa Ana Maria, față de care acum mă leagă o frumoasă prietenie. Ana administrează cu zambet și delicatețe cafeneaua din Strada Ion Cîmpineanu nr. 23.

Ieri a fost ziua în care pentru 8 ore (care au trecut foarte repede pentru că am avut mulți clienți) am ales sa fac parte din această poveste cu aroma de cafea, care oferă bucurie multor persoane – încasările fiind sursa pentru acordarea de servicii medicale unor oameni care altfel nu ar avea acces la așa ceva … Am combinat utilul cu placutul într-o zi de sâmbătă pe care o voi păstra, cu drag, în suflet.

Ideea acestui program de voluntariat mi se pare MI-NU-NA-TĂ! Și, ar merita multiplicat 🙂 Este tare ofertant: îți oferă posibilitatea să ajuți, să interacționezi și ceva tare ‘apetisant’ pentru un om care iubește cafeaua (așa ca mine) să afle din tainele licorii aromate și chiar să o prepare! Eu am reușit să învăț să pregătesc cafea la nisip, cam ca la carte. Iar prietenii mei apropiați știu că acesta este modul meu favorit de a-mi bea cafeaua!

Toate ingredientele folosite la Sheida Coffee & Stories sunt alese cu grijă și respect pentru client și este promovată diversitatea, diversificarea și în funcție de sezon. Am tras cu urechea și pot să vă spun că, în curând, noi tipuri de prăjituri or să apară pe tejghea :).

Eu o să trec cât voi putea de des pe la Sheida și vă invit și pe voi! Un bun prilej ar fi pe 16 Martie pentru a vizita Târgul de Bine, dacă rezistați până atunci (https://www.facebook.com/events/2043906985706614/)

Aș descrie spatiul Sheida Coffee & Stories ca locul celor 3 C: Conexiune, Cafea, Caritate!

“I have learnt how to live…how to be in the world and of the world, and not just to stand aside and watch.” (Audrey Hepburn)

Din nou, despre homeschooling, la orice varsta

The capacity to learn is a gift; the ability to learn is a skill; the willingness to learn is a choice. (Brian Herbert)

Intr-o postare anterioara, va povesteam despre cursul ‘Learning how to learn’ pe care l-am urmat, in ‘pasi virtuali’, pe platforma https://www.coursera.org

Continui, astazi, cu cateva idei despre ‘The Science of Well-Being’ care mi-a placut atat de mult incat l-am finalizat repejor-repejor! O las pe Laurie Santos, Profesor la Universitatea Yale sa ‘pledeze’ pentru cursul ei :).

Modul clar, concis in care Prof. Laurie Santos isi expune fiecare lectie, bibliografia pe care ne-o pune la dispozitie, si, mai ales, aplicatiile practice propuse pentru a dezvolta obiceiuri sanatoase reprezinta punctele forte cu care m-a atras.

Cateva dintre conceptele despre care aflam pe parcursul celor sase saptamani de teorie (imbinata cu practica) sunt:

  • adaptarea de tip hedonic
  • comparatia sociala si efectele acesteia asupra starii noastre de bine
  • ‘savurarea’
  • scrisoarea si / sau vizita de manifestare a recunostintei
  • trasaturile personale de tip ‘semnatura’
  • ‘the default network’
  • metoda WOOP (Wish, Outcome, Obstacles, Plan)
  • impact bias

Eu, mai multe, nu am de gand sa va spun despre acest curs, ci doar sa va incurajez sa il urmati daca vi se pare util.

Si, mai indraznesc, ceva: sa va recomand sa introduceti in rutina lunara (daca nu saptamanala) parcurgerea unor clase on line pe teme care va sunt de interes. Exista cursuri in mediul virtual care ‘bat’ unele cursuri ‘face to face’ de pe piata din Romania, fara costuri sau cu un cost minim. Asadar, cu un return on investment sporit! 🙂

La final, ii predau stafeta tot Prof. Laurie Santos:

Despre intalniri speciale

Nimic nu este intamplator in viata asta, mai ales daca la mijloc se afla interactiunea umana. Asta este una dintre credintele mele!

In primavara anului 2017 cand aplicam pentru un job in cadrul SOS Satele Copiilor, nu stiam ca “legatura” mea cu aceasta comunitate se va manifesta intr-un fel diferit …

In toamna lui 2018 cand porneam calatoria spre un nou meridian personal, “busola interioara” m-a condus si catre o intalnire placuta cu Irina, Director de programe SOS Satele Copiilor Bucuresti. S-a conturat, astfel, ideea primului dialog pe tema vulnerabilitatii cu mamele sociale din cadrul Centrului.

De la Irina am aflat ca:

“Rolul mamei SOS este unul foarte important, ele sunt cele care le ofera copiilor sentimentul de “acasa” , stau 24/24 ore alaturi de ei, in medie cam 20 de zile pe luna. Mamele sociale sunt cele care ii ajuta pe copii sa se adapteze in casuta SOS, le ofera afectiune, securitate, ajutor; ele nu au in grija un singur copil, ci au 4, 5 sau 6 copii, de varste diferite si trebuie sa isi adapteze metodele de lucru cu fiecare in parte.

Mamele SOS fac tot ce face o mama acasa: cumparaturi, gateste, face curat, mentine legatura cu profesorii, medicii, terapeutii, ii ofera suport la teme, ii identifica nevoile, il incurajeaza, ghideaza sa ia decizii si il accepta neconditionat.

Sentimentul de “acasa” ramane peste timp, unele dintre mame sunt deja la a treia generatie de copii, adica sunt de la inceputurile SOS Satele Copiilor. Majoritatea copiilor care au crescut in casutele de la SOS, adulti realizati fiind acum, se intorc sa viziteze Satul, casa, dar mai ales pe mama.”

In dimineata zilei de 12 Februarie, aveam bucuria sa le cunosc pe Mariana, Nela, Mihaela, Luminita, Adriana, Magdalena, Iuliana, Marinela, Diana, Ana-Maria, Ligia.

Am descoperit niste femei curajoase, puternice, carora nu le este teama sa vorbeasca si sa isi afiseze vulnerabilitatile. Indraznesc sa afirm ca aceste doamne ar putea, oricand, sa tina un discurs pe tema vulnerabilitatii, perseverentei, curajului, in fata oricarui CEO, sef de corporatie … Ma intreb daca si reciproca este valabila …

In luna Martie o sa revin, cu mare drag, pentru inca un seminar in cadrul comunitatii SOS Satele Copiilor. Este o luna speciala pentru mine, intrucat intr-o zi de 19 Martie, am ales sa vin in aceasta lume 🙂

Voi, prietenii mei virtuali, ati putea “veni” catre aceasta comunitate speciala cu donatii, timp investit …

Cum poti ajuta

Tu stii care iti este “Elementul”?

Desi, titlul va poate duce cu gandul la elemente chimice, despre un cu totul alt fel de element vreau sa va povestesc :). Unul care tine de universul nostru interior si care, cand / daca il gasim, ne transforma vietile intr-un mod benefic, oferindu-ne oportunitati de crestere, expansiune.

La inceputul anului 2015, la recomandarea unui prieten, am citit cartea lui Sir Ken Robinson "Descopera-ti elementul". Imi amintesc ca mi-a placut mult, insa abia acum, recitind-o in limba engleza, am "simtit" ceea ce Sir Ken si-a propus sa ne transmita. Acest "abia acum" are legatura cu momentul din viata in care ma aflu: acea perioada in care pot sa afirm ca eu mi-am descoperit elementul.

Dar, nu imi propun sa transform aceste randuri intr-un monolog, ci mai degraba sa va ofer prilejul unui dialog cu voi inseva / insiva, pornind de la intrebarea din titlu. Pentru a crea un cadru propice acestei interactiuni, va las, aici, cateva dintre cele mai importante idei pe care le-am retinut.

Ce este Elementul? 

Este punctul de intalnire dintre aptitudini si pasiune. Oamenii care isi descopera elementul, se simt conectati la ceva esential pentru identitatea, scopul, bunastarea personala. 

Care este metoda prin care ne putem descoperi Elementul?

Nu exista o reteta anume, depinde de individualitatea fiecaruia; putem avea mai mult de un element. Pentru a te afla in propriul element, doua conditii se cer a fi implinite: atitudinea si oportunitatea. Secvential, ar fi cam asa: "I get it, I love it, I want it, Where is it?" 

Convingeri limitative care pot actiona ca bariere in calea identificarii Elementului

- Intelegerea personala cu privire la capacitatile de care dispunem. Ne nastem cu un potential extraordinar (imaginatie, inteligenta, intuitie, creativitate, etc.), dar folosim doar o parte intrucat, poate, nu avem rabdarea necesara sa ne ascultam si intelegem "puterile" personale.
Prea putine persoane reusesc sa inteleaga conexiunea holistica dintre corp, minte, emotii, sentimente, precum si interdependenta dintre noi toti.
- Exista credinta ca viata are un traseu liniar si ca, inaintarea in varsta determina un declin al potentialului de crestere si schimbare. Aceasta convingere limitativa poate fi intensificata si de cultura in care traim, membrii grupului din care facem parte, si nu in ultimul rand de sistemul de educatie.

Care este varsta perfecta pentru a-ti descoperi Elementul?

Din fericire, se poate intampla oricand, iar exemplele despre care Sir Ken povesteste in carte, sunt multiple, convingatoare, "energizante". Vorbele Sophiei Loren, citata de autor, sunt tare expresive!
"Exista o fantana a tineretii: este cea data de mintea ta, talentele tale, creativitatea pe care o manifesti in propria viata si in vietile celor dragi tie. Cand inveti sa accesezi acest izvor, cu adevarat vei putea spune ca ti-ai depasit varsta."

https://www.youtube.com/watch?v=FLbXrNGVXfE

Înfluturata

”Our soul’s sense of place is our own AUTHENTICITY. But we don’t arrive to this Earth on a straight path.
We have to go through many lessons and transformations before we become a butterfly.”

Pentru cei care ma cunosc, nu mai este un secret ca iubesc … fluturii. De aproape cinci ani, fluturele a devenit simbolul meu personal. Si nu a fost ales intamplator, mi-a ”venit” in intampinare, sub forma unui desen.

S-a intamplat in iarna lui 2014, dupa o interventie chirurgicala dificila. In perioada de recuperare, aflandu-ma inca in Copenhaga, cand ”luptam” pentru a ma ”recladi”, intr-o zi, am desenat (in felul meu copilaresc) un fluture pe care l-am numit Fluturele Speranta.

Incepuse, atunci, metamorfoza Gabrielei … Privind, in urma, simt o mare bucurie si recunostinta pentru cine sunt ACUM si pentru cum am ”imbratisat” experientele de viata din ultimii ani! Si nu au fost cele mai simple experiente!

Al doilea fluture l-am desenat, de data asta in acuarela, in Iulie 2014, la Chiara Di Prumiano, in cadrul unei ore de mindfulness prin culoare. Nu mai am acel desen pentru ca l-am oferit unui om care mi-a ”sustinut” cresterea.

Intocmai ca metamorfoza fluturelui (cu cele patru faze: ou, omida, crisalida, fluture-adult), la nivel personal, asa imi definesc ”calatoria” spre mine, inceputa in 2014. Tot ceea ce am trait, incepand de atunci, a venit gradual, la momentul cel mai potrivit mie (chiar daca fix in clipele acelea, nu le-am perceput astfel). Au ”hranit” oul cu ceea ce avea nevoie in procesul transformarii durabile.

Anul care se incheie peste cateva ore defineste momentul in care din crisalida a aparut fluturele Gabriela!

Da, 2018 este perioada in care am inceput un nou ciclu al vietii. Un an ”incarcat”, bogat in trairi, experiente, intalniri, despartiri, descoperiri, ”curatari” … 2018 reprezinta ”poarta” pentru ceea ce va urma de maine.

Simt anul 2019 ca suma unor noi 12 luni in care voi construi pe fundatia ”turnata” in Octombrie 2018! Urmeaza un drum provocator, dar am incredere ca voi sti sa aleg ”hartile” si ”ghizii” potriviti calatoriei prin Viata pentru care sunt recunoscatoare. In plus, Sus in Ceruri, il am pe Tata care ma ocroteste.

Pentru 2019 imi doresc, ceea ceva urez si voua: minte, suflet, corp cu sanatate!

Sa ne dam voie sa zburam intocmai ca Fluturii, imbratisand cu jucausenie Viata!

”The butterfly counts not months but moments, and has time enough.” Rabindranath Tagore


Scrisoare in Ajun de Craciun

“Remembrance, like a candle, burns brightest at Christmastime.” (Charles Dickens)

Am ales sa “apar” pe lume, intr-o zi de luni, intr-o luna Martie. Probabil, pentru a ma bucura, de la “inceputuri”, de intreaga saptamana, am “venit” lunea :).

Am fost un copil cuminte, prea cuminte :). De pe la un an, am inceput sa imi “educ” si papusile.

De magia Craciunului, m-am “indragostit” pe la trei anisori. Purtam o rochie roz, cu volanas la piept, ciorapiori albi (din bumbac, nu suportam materialul sintetic …) si ma invarteam in jurul bradului. Surprinzator, dar acea amintire, de acum multi ani, mi-a ramas, pur si simplu, “inscrisa” in memorie!

Pe atunci, in loc de Mos Craciun il asteptam pe … Mos Gerila … In ciuda greutatilor perioadei, dragii mei parinti incercau, an de an, sa ne ofere (mie si surorii mele, Mihaela) tot felul de bunatati. Nu am sa uit vreodata mirosul bananelor coapte pe dulapul din dormitor, napolitanele cu gem , ciocolata si bomboanele chinezesti pe care Mosul le lasa in pragul usii de la terasa.

Introverta fiind (atunci, intrucat acum am “trecut” in tabara “ambivertilor”), intalnirea cu Mosul ma emotiona atat de tare incat uitam, uneori, versurile pe care trebuia sa i le recit. El era, insa, intelegator si tot imi oferea macar un cadou.

Ati ghicit! Majoritatea erau papusi … Le adoram! In orice oras (tara – obisnuiam sa zic eu cand eram micuta) as fi calatorit, imi rugam parintii sa mergem intr-o librarie sa imi aleg o papusa. Asa am ajuns sa “adun” o comunitate (care includea, spre norocul meu, in calitate de mezina a familiei, si papusile surorii mele).

Dar, sa revin la Mosul! Cred ca eram in clasa a treia cand m-am “prins” ca Mosul era in legatura directa cu parintii mei. S-a intamplat sa o “surprind” pe mama, ascunzand o papusa in masina parcata in garajul casei … A aflat despre acest moment, mama, (nu papusa!) la cativa ani dupa intamplare pentru ca nu am vrut sa ii “stric” bucuria cu care ne pregatea cadourile de Craciun! Atunci am inteles, de ce in seara zilei de 24 Decembrie cand eram chemata de mama in bucatarie sa-mi beau cana cu lapte, tata (care, acum, este Sus …) lasa darurile sub brad …

Am ales sa astern aceste randuri simple, pe pagina virtuala a blogului, in semn de recunostinta si multumire pentru stradania parintilor mei de a imi oferi, asa cum au stiut si au putut, tot ceea este mai bun.

Multumesc, Mama! Multumesc, Tata!

Traim intr-o lume in care exista tot felul de atractii (“distractii”) pentru copii, jucarii la care nu m-as fi gandit, in copilaria mea! Una dintre dorintele mele, in seara de Ajun, este ca toti copiii sa se bucure, in primul rand, de atentia si prezenta parintilor, de momente de conectare emotionala … pentru ca astfel de clipe reprezinta “nutrientii” care le asigura cresterea armonioasa.

https://www.youtube.com/watch?v=gSh1eLrxiqs

(Fotografii din colectia personala)

‘Apropiati … cu radacini’

”Aș spune că iubirea matură, adevărată așa cum o văd eu, implică și este esențial păstrarea individualității. Fără ea, nu cred că vorbim de iubire, poate de dependență, teamă de singurătate sau alte motive greșite pentru care suntem în relație. Forța emoțională de a iubi vine din puterea noastră de a sta singuri, fără să ne însingurăm, din conectarea profundă cu propriile nevoi, cu propria noastră identitate și din puterea de a avea relații bune și cu alți oameni, nu doar cu cel iubit. Cred că cine spune că iubește un singur om este mai degrabă o dovadă de egocentrism și nu de iubire. Cred în loialitate și fidelitate, însă iubirea este o practică zilnică în toate relațiile noastre, sigur exprimată într-un fel diferit.”

Despre Domnica Petrovai aflasem, acum cativa ani, ca este unul dintre psihoterapeutii de frunte din tara noastra. Dupa ce i-am citit excelenta carte dedicata relatiilor de cuplu ”Iubeste si fii iubit/a”, am ”lansat” in Univers intentia de a o intalni, intr-o zi.

Sunt o persoana care crede ca, daca este pentru binele nostru, Universul ”lucreaza” pentru a ne transforma dorintele in realitate. Asa ca, sambata, 15 Decembrie, am avut bucuria de a ma afla in prezenta Domnicai la workshop-ul cu numarul 3 din cadrul programului ”Practica starii de bine” (http://www.mindeducation.ro/events/practica-starii-de-bine/?fbclid=IwAR3PISBzUEbvinboc_sOktLdDAqiJVOda5B6lI_G_ShLUzIGc7Zr7b5In-o)

Am fost placut surprinsa sa observ numarul mare al celor prezenti (la o privire de ansamblu, as zice ca am fost vreo 25 de persoane, cu o repartitie pe sexe, aproape egala :)).

Cele trei ore alocate intalnirii au trecut, prea repede! M-a impresionat ”limpezimea” cu care Domnica ne-a vorbit despre temele zilei, respectiv: frica de abandon, vulnerabilitate, intimitate. Claritatea cu care a scris cartea am regasit-o si in cadrul interactiunii directe. Ca sa citez o participanta: Domnica a fost de o ”precizie matematica”.

Cu o delicatete sufleteasca aparte, Domnica si-a inceput discursul impartasindu-ne din experientele personale legate de abandon. A punctat, apoi, pornind de la nevoile bebelusilor, cat de importante sunt in orice tip de relatie:

  • Atentia
  • Conectarea emotionala
  • Spatiul

Despre exprimarea vulnerabilitatii in cuplu a vorbit ca despre o recunoastere reciproca a nevoilor profunde ale fiecaruia dintre parteneri.

Spre final, ne-a oferit cateva practici care sa ne ajute in cultivarea starii de bine, respectiv:

  1. Identificarea listei de distractori in relatia cu starea de disconfort. Mare atentie la alegerea distractorului potrivit! De exemplu: daca va place dansul, nu ”fugiti” de starea de disconfort prin refugiul imediat in dans, ci mai intai, ”stati” cu emotia, acceptati ceea ce este, asa cum este. Distractorul corect este cel care asigura ”reincarcarea” de lunga durata, si nu analgezicul de moment!
  2. Timp de o luna, sa ne notam, zilnic, spre ce ne canalizam energia, de ce alegem sa o facem. Vom primi niste ”insight-uri” de mare ajutor in identificarea activitatilor care nu prea corespund cu cine suntem si ce ne dorim. ”Ne reamintim rar, cine suntem si ce ne dorim” (a spus Domnica)
  3. Sa ne ”uitam” la ce si cum oferim in relatii. Sa fim expliciti in modul de exprimare.
  4. Pentru a fi prezenti in relatie este important sa fim prezenti cu / in noi, conectati la propriul corp.

Aceste cateva idei redau mult prea „sarac” continutul de informatii pe care Domnica ni l-a oferit cu deschidere si drag de oameni!

Daca va intrebati, de ce ”apropiati, dar cu radacini”, metafora asta vine tot de la Domnica, inspirata fiind de cartea ”Viata secreta a copacilor” (adaugata la lista mea de citit in noul an).

Ziua de sambata mi-a adus un nou semn ca, si in Romania, avem oameni extraordinari care se ocupa de ”ecologia relationala”! 

Sper sa avem parte de o noua scriere a Domnicai Petrovai, cat mai curand!

Exercitii de vulnerabilitate (I)

“When we were children, we used to think that when we were grown-up we would no longer be vulnerable. But to grow up is to accept vulnerability… To be alive is to be vulnerable.”

Acum cateva saptamani, aminteam cum propria vulnerabilitate a activat curajul de a-mi alege, cu incredere, noul ”drum”.

Si, intrucat consider vulnerabilitatea ca fiind atributul oamenilor puternici, o ”unealta” care ne aduce mai aproape de noi, am decis sa facilitez, lunar sau o data la doua luni, ateliere in care sa vorbim, cu deschidere, despre ce inseamna sa ne ”imbratisam” vulnerabilitatea.

Daca intalnirea din 8 Octombrie l-a avut ca invitat special pe Vlad Eftenie, pe 10 Decembrie, mi-am propus sa dau o alta forma conversatiilor despre vulnerabilitate. Asa au aparut ”Exercitiile”.

De ce Exercitii? Pai, in primul rand, deoarece pentru mine, orice training, discurs, fiecare ”expunere” in fata unei audiente, reprezinta un prilej de ”afisare” asumata a propriilor vulnerabilitati, un exercitiu de practica. Iar, in al doilea rand, pentru ca mi-am dorit si imi doresc ca atelierele sa fie cat mai interactive.

Dupa vreo cateva zile de dezbatere cu mine, pe tema: ”Cine crezi ca o sa vina la un astfel de atelier in luna Decembrie?”, am decis sa-l organizez … Am fost norocoasa sa primesc spatiul de evenimente al prietenilor de la https://commonslounge.ro/en.

Alaturi mi-au fost si cei de la Editura Vellant care au fost de acord sa imi ofere trei carti pentru o mini-tombola, si, fondatoarea ”Happy Friday” catering care ne-a ”indulcit” cu bunatati ”homemade”!

Pentru un eveniment organizat in doua saptamani, cred ca rezultatul final a fost unul bun, incurajator.

In zilele de dinainte de Atelier, au aparut tot felul de frici, cea mai puternica fiind izvorata din ceea ce se numeste ”sindromul impostorului”, adica: ”Gabriela draga, cine esti tu sa vii in fata unui public si sa vorbesti despre vulnerabilitate?” Da, weekend-ul premergator evenimentului a fost tare interesant! Ma bucur, insa, ca am mers mai departe …

Iata-ma, luni dimineata, in ziua cea mare … Pe lista, se inscrisesera vreo 20 de persoane …, insa pana la ora 19, jumatate au anulat … M-am incurajat zicandu-mi: ”Gabi, vei merge si vei tine activitatea chiar si cu o singura persoana!” Am fost norocoasa si in sala am fost insotita de 11 persoane, femei si barbati! 

Am petrecut impreuna doua ore in care ne-am impartasit experiente ”sensibile”, am ”stat” cu emotiile, am ras, am „scapat” si cateva lacrimi. Oameni frumosi care au avut curajul sa imi raspunda la intrebari de genul:

  • Cum e sa fii vulnerabil / a?
  • Cand v-ati simtit ultima data vulnerabili?

Mi-am dorit ca, pentru un astfel de eveniment, sa fiu ceea ce se numeste un ”space holder” si cred ca am reusit; una dintre participante spunandu-mi ca am intretinut ”o atmosfera de incredere”.

Sunt curioasa cum vor decurge urmatoarele intalniri pe tema vulnerabilitatii. Ma voi stradui ca fiecare ”exercitiu”, din lunile ce vin, sa aduca ceva nou, din care sa invatam cu totii!

Va las, la final, cateva dintre raspunsurile pe care le-am primit la intrebarea: ”Ce inseamna sa fii vulnerabil?”

– Să știi care sunt lucrurile care te pot răni sau întrista; să ai încredere că merită să îi lași pe cei dragi sa descopere ce te poate rani.

– Pentru mine, A FI VULNERABIL inseamna sa iti deschizi sufletul in fata oamenilor, indiferent ca sunt apropiati sau straini. Sa ceri ajutor atunci cand ai nevoie, fara sa iti fie teama ca vei fi refuzat/ca nu va avea cine sa te ajute. Sa iubesti, sa speri, sa crezi.

– A fi vulnerabil pentru mine inseamna a nu mai fi in control si a lasa garda jos.

– To wear your wounds proudly as a warrior that faces life with those scars and see them as your strength.To be kind with ourselves and see in our vulnerability a good opportunity to pause.